Territorial competence for union-filed administrative actions on behalf of public servants under Art. 10(4) Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 01.10.2018, sub nr. x/2018 A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P., toţi, prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Q." în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună:

- Recalcularea salariului de funcţie a reclamanţilor astfel încât să fie cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.

- Plata diferenţei dintre salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi cel acordat efectiv;

- Plata sporurilor şi a celorlalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) la salariul de funcţie cel puţin egal cu salariu minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.

- Plata diferenţei dintre sporurile şi celelalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) calculate la salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi sporurile şi celelalte drepturi salariale acordate efectiv, pe ultimii trei ani;

- Plata sumelor menţionate actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi a dobânzii legale aferente.

- Plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 16.01.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a disjuns cauza şi pentru fiecare dintre reclamanţi a format dosare distincte, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul N. formându-se Dosarul nr. x/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 343 din 22.01.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2019 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcţionari publici, formulată de reclamantul N. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Q.", în contradictoriu cu pârâtul Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a apreciat că în speţă, în ceea ce priveşte competenţa sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Având în vedere că reclamantul N. are domiciliul pe raza judeţului Vâlcea, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Vâlcea.

2.2. La data de 06 martie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, iar prin Sentinţa nr. 591 din 11 aprilie 2019 a admis excepţia de necompetenta teritorială a Tribunalului Vâlcea, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat apărut conflictul negativ de competenta, a constatat intervenită de drept suspendarea cauzei şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri Tribunalul Vâlcea a apreciat că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Q. a formulat acţiunea în condiţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, iar potrivit art. 28 din această lege: "Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

Instanţa a mai reţinut că din acţiunea dedusă judecăţii, membrul de sindicat N. în numele căruia sindicatul reclamant a formulat cererea de chemare în judecată este funcţionar public, iar conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Cum Legea nr. 188/1999, nu cuprinde niciun fel de prevederi cu privire la competenţa teritorială a instanţelor de contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona litigiile referitoare la plata drepturilor salariale cuvenite funcţionarilor publici, în cauză devin aplicabile, în acord cu prevederile art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispoziţiile cuprinse în Codul muncii, care reglementează o astfel de competenţă, dat fiind faptul că litigiile privind drepturile salariale reclamate de către funcţionarii publici reprezintă veritabile conflicte de muncă, aşa cum sunt acestea definite de art. 231 din C. muncii.

Astfel, conform prevederilor art. 269 din C. muncii "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Având în vedere textele de lege mai sus indicate, dar şi Decizia nr. 1/2013, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie, în cazul litigiilor având ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă, în care sunt implicaţi membrii de sindicat, indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcţia publică) cu instituţia angajatoare, Tribunalul Vâlcea a reţinut că în speţă, competenţa teritorială este exclusivă şi ea aparţine instanţei competente în a cărei rază teritorială se află sediul sindicatului care reclamă drepturi salariale, în numele membrului de sindicat pe care îl reprezintă.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă sunt incidente în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale de soluţionare a cauzelor formulate de sindicat în temeiul obligaţiilor ce-i revin conform prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 61/2011, alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 este clar şi nu lasă loc niciunei alte interpretări privitoarea la competenţa teritorială. În speţă, instanţa de la domiciliul părţii în interesul cărei sindicatul formulează acţiunea este competentă teritorial să soluţioneze cauza.

În aceste condiţii, având în vedere că reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Q." a introdus cererea în numele membrului său de sindicat N., cu domiciliul în judeţul Vâlcea, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Hunedoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul N. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Q." în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - NN