Public service salary recalculation: territorial jurisdiction determined by employee domicile in union-represented claims

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 13.09.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România "B." şi Sindicatul Poliţiştilor din România "B." în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, a solicitat obligarea pârâtului să recalculeze drepturile salariale ale reclamantului A. pentru ultimii trei ani prin raportare la coeficienţii de ierarhizare din Legea nr. 330/2009; să-i achite reclamantului diferenţele între sumele efectiv plătite în ultimii trei ani şi sumele ce vor rezulta din calculul drepturilor salariale prin raportare la Legea nr. 330/2009, sume la care să se adauge dobânda legală şi care să fie actualizate cu rata inflaţiei până la data plăţii efective; să-i comunice reclamantului A., actul individual de reîncadrare şi stabilire a drepturilor salariale emis în baza art. 36 - 37 din Legea nr. 153 din 2017; să plătească reclamantului daune morale de 1.000 RON, pentru nerespectarea obligaţiei de comunicare către reclamant a actului individual de reîncadrare şi stabilire a drepturilor salariale emis în baza art. 36 - 37 din Legea nr. 153 din 2017 cu consecinţa vătămării drepturilor reclamantului la informare, la opinie şi la demnitate; să plătească reclamantului daune cominatorii de 100 RON pe zi, până la executarea obligaţiei de comunicare către reclamant, în materialitatea lui, a actului individual de reîncadrare şi stabilire a drepturilor salariale emis în baza art. 36 - 37 din Legea nr. 153 din 2017.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa nr. 202 din 16 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa soluţionării cauzei formulată de reclamantul A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România "B." şi Sindicatul Poliţiştilor din România "B.", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr. 259/CAF din 14 mai 2019, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba, invocată de reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România "B.", a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

În temeiul art. 133 şi 134 din C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a transmis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de Sindicatul Poliţiştilor din România "B.", în numele reclamantului A.. În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Dispoziţiile legale menţionate nu stabilesc care este instanţa competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

De asemenea art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege, stabileşte că se va respecta competenţa de soluţionare a cauzei şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.

Având în vedere faptul că sindicatul are calitatea de reprezentat şi nu de reclamant, iar reclamantul îşi are domiciliul în oraşul Cugir, judeţul Alba, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România "B." şi Sindicatul Poliţiştilor din România "B." în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - NN