Conflict between concurrent convictions over credit for pretrial detention in pending versus final cases

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 198 din data de 03 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 599 alin. (1) din C. proc. pen. cu ref. la art. 597 alin. (4) şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de către contestatorul A., în prezent aflat în Penitenciarul Constanţa Poarta Albă. În temeiul art. 272 din C. proc. pen., a fost stabilit onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, care a fost avansat din Fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în favoarea Baroului Cluj - av. B..

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune astfel s-a reţinut că, petentul A., în prezent aflat în Penitenciarul Constanţa Poarta Albă, a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunţată la data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 292 din C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.. În baza acestei hotărâri judecătoreşti a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/P/24.06.2019, aflat la filele x ale dosarului cauzei.

S-a reţinut că, prin cererea formulată în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., petentul condamnat A. tinde să obţină deducerea din cuantumul pedepsei închisorii amintite durata măsurilor preventive privative de libertate sub imperiul cărora s-a aflat în Dosarul penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, fiind indicat intervalul de timp în care contestatorul a fost reţinut, arestat preventiv şi la domiciliu, astfel: 11.02.2016 - 07.06.2016.

Prin cererea formulată, contestatorul a susţinut că instanţa este datoare să procedeze la computarea duratei măsurilor preventive din pedeapsa închisorii ce se execută, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (1) din C. pen.

În drept, în conformitate cu art. 598 din C. proc. pen.., (1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare a hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

S-a menţionat că, din analiza sistematică a prevederilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., precum şi ţinând seama de argumentele prezentate de contestator la termenul de judecată din data de 13.10.2021, a rezultat cu uşurinţă că petentul tinde să obţină deducerea din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, în executarea căreia se află în prezent, a perioadei de timp în care a fost plasat sub imperiul unor măsuri preventive privative de libertate într-o altă cauză penală nesoluţionată definitiv la momentul judecării contestaţiei la executare.

Astfel, din verificările efectuate din oficiu, pe baza menţiunilor din fişa de cazier judiciar ţinută pe numele contestatorului, a rezultat, într-adevăr, că acesta a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu în cadrul dosarului penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în intervalul de timp menţionat de acesta.

În acest dosar penal, contestatorul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, fiind sesizat Tribunalul Constanţa la data de 09.05.2016, sub nr. de dosar x/2016, în cadrul căruia a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 92/2021 din data de 12.02.2021 prin care a fost condamnat contestatorul, în primă instanţă, la o pedeapsă rezultantă de 23 de ani şi 20 zile de închisoare, pentru comiterea a numeroase infracţiuni de evaziune fiscală, conducere a unui autovehicul cu permisul anulat, uz de fals, lovire şi alte violenţe. La stabilirea pedepsei rezultante amintite, instanţa a avut în vedere că infracţiunile ce au format obiectul cauzei sunt concurente cu cele pentru care contestatorul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 185/12.02.2013 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 922/01.11.2013 a Curţii de Apel Constanţa, şi prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Raportat la pluralitatea de infracţiuni constatată (sub forma concursului de infracţiuni), au fost realizate operaţiunile de contopire conform art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., menţinându-se şi dispoziţia de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată contestatorului prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, revocare dispusă prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunţată la data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Din pedeapsa rezultantă de 23 ani şi 20 zile închisoare s-a dispus, în temeiul art. 72 din C. pen. şi art. 40 alin. (3) din C. pen., deducerea perioadei în care contestatorul s-a aflat sub imperiul măsurilor preventive în cauză (reţinerea, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu de la data de 11.02.2016 la data de 07.06.2016), precum şi perioada executată efectiv din pedeapsă de la 12.07.2019 la zi (în baza MEPI nr. x/P/24.06.2019, emis în baza Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunţată la data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Sentinţa penală nr. 92/2021 din data de 12.02.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. x/2016, a fost apelată de contestatorul A. la data de 22.02.2021. La data pronunţării prezentei hotărâri, nu a fost sesizată Curtea de Apel Constanţa pentru soluţionarea apelurilor declarate în cauză, hotărârea amintită nefiind redactată.

În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., (1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. (2) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă. (3) În cazul amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.

Or, din economia dispoziţiilor legale amintite rezultă, ca regulă, că durata măsurilor preventive se scade, în caz de condamnare, din durata pedepsei principale aplicate pentru comiterea infracţiunii ce a justificat (a servit ca temei la) luarea măsurilor preventive privative. Doar în ipoteza în care a fost pronunţată o soluţie de netrimitere în judecată sau de achitare ori încetare a procesului penal, durata măsurilor preventive privative de libertate se poate deduce şi din durata pedepselor principale aplicate pentru infracţiunile concurente, altele decât cele care au servit ca temei la luarea acestor măsuri preventive.

În cauză, aşa cum s-a arătat în paragrafele ce preced, contestatorul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 92/2021 din data de 12.02.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. x/2016, nedefinitivă, la o pedeapsă de 23 ani şi 20 zile închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni concurente, din care s-a dedus şi durata totală a măsurilor preventive luate în acea cauză în considerarea infracţiunilor care au constituit temeiul condamnării.

În aceste condiţii, s-a apreciat că este lipsită de temei solicitarea contestatorului de a se deduce din pedeapsa anterioară de 6 ani şi 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunţată la data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a perioadei în care a fost plasat sub imperiul unor măsuri preventive în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Constanţa, unde contestatorul este judecat (nedefinitiv) pentru comiterea unor infracţiuni concurente. De altfel, conform menţiunilor nedefinitive ale Sentinţei penale nr. 92/2021 a Tribunalului Constanţa, pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, în executarea căreia se află în prezent contestatorul, a fost înglobată în pedeapsa rezultantă de 23 ani şi 20 zile închisoare, în urma aplicării tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni.

Reţinând că, în cauză, nu este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Curtea, în temeiul art. 599 alin. (1) cu ref. la art. 597 alin. (4) şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de către contestatorul A..

Împotriva Sentinţei penale nr. 198 din data de 03 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021 a formulat contestaţie condamnatul A..

Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Astfel, contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Aşa cum s-a arătat, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face dacă se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În speţă, contestatorul şi-a întemeiat cererea având ca obiect micşorarea pedepsei pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., conform cărora, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face dacă se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În cauză, petentul condamnat A. tinde să obţină deducerea din cuantumul pedepsei închisorii amintite durata măsurilor preventive privative de libertate sub imperiul cărora s-a aflat în Dosarul penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, fiind indicat intervalul de timp în care contestatorul a fost reţinut, arestat preventiv şi la domiciliu, respectiv: 11.02.2016 - 07.06.2016.

Însă, aşa cum bine a subliniat prima instanţă, contestatorul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 92/2021 din data de 12.02.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. x/2016, nedefinitivă, la o pedeapsă de 23 ani şi 20 zile închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni concurente, din care s-a dedus şi durata totală a măsurilor preventive luate în acea cauză în considerarea infracţiunilor care au constituit temeiul condamnării.

Or, în aceste condiţii, este lipsită de temei solicitarea contestatorului de a se deduce din pedeapsa anterioară de 6 ani şi 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunţată la data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a perioadei în care a fost plasat sub imperiul unor măsuri preventive în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Constanţa, unde contestatorul este judecat (nedefinitiv) pentru comiterea unor infracţiuni concurente. Mai mult decât atât, conform menţiunilor nedefinitive ale Sentinţei penale nr. 92/2021 a Tribunalului Constanţa, pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, în executarea căreia se află în prezent contestatorul, a fost înglobată în pedeapsa rezultantă de 23 ani şi 20 zile închisoare, în urma aplicării tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni.

Aşa fiind, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că în cauză, nu este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 198/2021 din data de 03 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 198/2021 din data de 03 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 ianuarie 2022.

GGC - GV