Res judicata of prior revocation order precludes annulment of subsequent administrative act implementing finalized decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant Ministry's appeal, quashed the appellate judgment, and dismissed the plaintiff's action, ruling that the initial appointment remains in force. The dispute concerned the validity of an administrative order terminating the plaintiff's role as a school district inspector and the associated management contract, following a complex procedural history where a previous revocation order had been suspended but later reaffirmed by a final judgment, while a subsequent revocation order was annulled. The decisive legal basis was the doctrine of *res judicata* (authority of a final judgment) under Law No. 544/2004, specifically Articles 1 and 8, which held that the challenged 2019 order, issued to execute the previously finalized 2017 revocation order, did not create a new injurious effect requiring annulation because the underlying 2017 order’s legality was already consolidated by prior final court decisions, thereby precluding the claim for material and moral damages.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Res judicata of prior revocation order precludes annulment of subsequent administrative act implementing finalized decision: The dispute concerned the validity of an administrative order terminating the plaintiff's role as a school district inspector and the associated management contract, following a complex procedural history where a previous revocation order had been suspended but later reaffirmed by a final judgment, while a subsequent revocation order was annulled. The decisive legal basis was the doctrine of *res judicata* (authority of a final judgment) under Law No. 544/2004, specifically Articles 1 and 8, which held that the challenged 2019 order, issued to execute the previously finalized 2017 revocation order, did not create a new injurious effect requiring annulation because the underlying 2017 order’s legality was already consolidated by prior final court decisions, thereby precluding the claim for material and moral damages.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to admit the appeal, quash the lower court decision, and rule on the merits by dismissing the action.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.07.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, -anularea Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3982/08.05.2019 prin care s-a dispus încetarea numirii sale în funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Arad şi a contractului de management nr. x/19.08.2015, -obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale constând în contravaloarea drepturilor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi a dobânzii legale aferente, începând cu data dispunerii încetării numirii în funcţie, 08.05.2019, şi până la data de 18.08.2019, data expirării mandatului de 4 ani potrivit art. 4 pct. 1 din contractul de management nr. x/19.08.2015, -obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, cu cheltuieli de judecată.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 291 din 30 octombrie 2019, Curtea a admis în parte acţiunea formulată de reclamant.
A anulat Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3982/08.05.2019 şi a obligat pârâtul la plata despăgubirilor materiale constând în contravaloare drepturilor salariale, cu dobânzile aferente şi actualizate cu indicele de inflaţie, pentru perioada 08.05.2019-18.08.2019.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale.
A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 3.050 RON.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantului.
În argumentarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a considerat fără niciun argument logic că efectele primului ordin de revocare se întinde "doar până la emiterea celui de-al ordin de revocare, anulat prin hotărâre judecătorească definitivă" întrucât cele două ordine au izvoare şi temeiuri diferite, neexistând nicio suprapunere în ceea ce priveşte aplicarea lor.
Temeiul juridic pentru emiterea OMEN nr. 3982/08.05.2019 este, în esenţă, OMEN nr. 4694/18.08.2017 privind revocarea reclamantului din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Arad ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor prevăzute de lege şi de contractul de management. Acest ordin a fost suspendat prin sentinţa nr. 305/17.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017 "până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestui ordin", iar suspendarea a încetat, odată cu pronunţarea sentinţei nr. 128/10.05.2018, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare, soluţie care a devenit între timp şi definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, OMEN nr. 3979/18.06.2018 privind încetarea contractului de management nr. x/19.08.2015, a fost emis ca urmare a calificativului obţinut la evaluarea anuală realizată în baza OMEN nr. 4315/2014 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de către inspectorii şcolari generali, inspectorii şcolari generali adjuncţi din inspectoratele şcolare şi directorii caselor corpului didactic.
În ceea ce priveşte despăgubirilor materiale constând în contravaloarea drepturilor salariale, cu dobânzile actualizate cu indicele inflaţiei, pentru perioada 08.05.2019 - 18.08.2019, recurentul-pârât arată că în mod greşit a fost obligat la plata acestora, având în vedere, pe de o parte legalitatea şi temeinicia actului administrativ atacat, iar pe de altă parte, faptul ca pe perioada neexercitării funcţiei de inspector şcolar general intimatul-reclamat a fost remunerat ca profesor încasând astfel drepturile salariale aferente acestei ocupaţii.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că prima instanţă a constatat în mod corect că primul ordin de revocare din funcţie şi-a produs efectele până la emiterea celui de-al doilea ordin pentru revocarea din funcţie, dar pentru un alt motiv decât cel invocat în primul ordin, iar cel de-al doilea ordin a fost anulat în mod definitiv de către Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 330 din 14.12.2018, prin care s-a dispus, totodată, repunerea în funcţia publică deţinută, ceea ce s-a şi întâmplat prin Ordinul ministerului educaţiei naţionale nr. 3236 din 28.02.2019 emis în aplicarea acestei sentinţei civile.
Cu toate acestea, autoritatea publică recurentă a ignorat această hotărâre judecătorească definitivă, emiţând un al treilea Ordin de revocare din funcţie, respectiv Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3982 din 08.05.2019, după 2 luni de la emiterea Ordinul ministerului educaţiei naţionale nr. 3236 din 28.02.2019 de repunere în funcţie în baza sentinţei judecătoreşti definitive.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.
Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 4797/18.08.2015 emis de Ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice intimatul reclamant a fost numit în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad pentru o perioadă de 4 ani, ulterior fiind emise, cu privire la acesta, trei ordine de revocare din funcţie.
Astfel, prin OMEN nr. 4694/18.08.2017 s-a dispus revocarea din funcţie ca urmare a neîndeplinirii, respectiv îndeplinirii necorespunzătoare, a obligaţiilor prevăzute de lege şi de contractul de management. Prin sentinţa civilă nr. 305/17.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, executarea ordinului a fost suspendată până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestuia. Legalitatea ordinului a făcut obiect al acţiunii judiciare promovate de către reclamant în cadrul dosarului nr. x/2017, iar prin sentinţa civilă nr. 128/10.05.2018 a Curţii de Apel Timişoara acţiunea a fost respinsă. Împotriva acestei sentinţe intimatul-reclamant a declarat recurs, care a fost respins prin decizia civilă nr. 6600/8.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Anterior soluţionării definitive a dosarului nr. x/2017 a Curţii de Apel Timişoara, dar după încetarea efectelor sentinţei civile nr. 305/17.10.2017 prin care se dispusese suspendarea executării Ordinului nr. 4694/18.08.2017, recurentul-pârât a emis Ordinul nr. 3979/18.06.2018, prin care l-a revocat din nou pe intimatul-reclamant din funcţia de inspector şcolar general, de astă dată însă ca urmare a calificativului obţinut la evaluarea anuală a activităţii manageriale desfăşurate. Legalitatea acestui din urmă ordin a făcut obiectul acţiunii judiciare din dosarul nr. x/2018, fiind în final anulat prin sentinţa civilă nr. 330/14.12.2018 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin nerecurare. Ca urmare a acestei soluţii intimatul-reclamant a fost repus în funcţie prin OMEC nr. 3236/28.02.2019.
În fine, prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3982/08.05.2019, ce face obiectul acţiunii în anulare din cauza de faţă, s-a dispus încetarea numirii intimatului-reclamant în funcţia de inspector şcolar general, motivat de faptul că a expirat durata suspendării Ordinului nr. 4694/18.08.2017, ca urmare a soluţionării, la data de 10.05.2018, a acţiunii vizând legalitatea acestui ordin, în sensul respingerii acţiunii.
Practic, în perioada de după 10.05.2018 reclamantul era revocat din funcţie prin două ordine diferite, pentru motive diferite, iar prin sentinţa civilă nr. 330/14.12.2018 a Curţii de Apel Timişoara, unul din acest ordine a fost anulat, dispunându-se repunerea reclamantului în funcţie.
Deşi prima instanţă a reţinut că între efectul executoriu al primului ordin de suspendare şi efectul produs de sentinţa civilă nr. 330/14.12.2018 are prioritate autoritatea de lucru judecat a sentinţei, Înalta Curte constată că la acest moment se impune cu autoritate de lucru judecat sentinţa civilă nr. 128/10.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin respingerea recursului, care consolidează legalitatea Ordinului nr. 4694/18.08.2017 de revocare a reclamantului din funcţia deţinută.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, sancţiunea juridică a anulării unui act administrativ unilateral poate fi aplicată numai dacă actul respectiv are efecte vătămătoare asupra dreptului subiectiv sau interesului legitim afirmat de reclamant.
Or, această cerinţă nu mai este îndeplinită, atât timp cât Ordinul nr. 3982/08.05.2019, ce constituie obiect al prezentului demers judiciar, a fost emis în considerarea efectelor produse de încetarea suspendării executării Ordinului nr. 4694/18.08.2017, iar autoritatea de lucru judecat cu privire la legalitatea acestuia din urmă se impune şi în ceea ce priveşte actele administrative emise în baza sa.
În ceea ce priveşte apărările formulate de intimatul-reclamant, se constată că prin întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de recurs acesta a prezentat, în esenţă, apărările de fond formulate în faţa primei instanţe, cărora Înalta Curte le-a răspuns, implicit, în procesul de examinare a recursului declarat de pârâtă.
Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei nr. 291 din 30 octombrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.