Agency appeal rejected; EU vineyard aid recovery reduced to 294,725.69 RON under 75% cap.

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea pronunţată de prima instanţă în primul ciclu procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în principal, anularea Deciziei nr. 18712/12.06.2015 (DMP/CC/nr. 34/12.06.2015), prin care a fost respinsă contestaţia administrativă, şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.04.2015, emise de pârâtă.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii administrative de retragere integrală a sprijinului financiar acordat cu măsura reducerii sprijinului financiar acordat la valoarea costurilor eligibile, justificate documentar şi faptic, cu respectarea prevederilor subpunctului 2.5.1 din Norma din 23.04.2008 de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, aprobate prin Ordinul MADR nr. 247/2008, cu modificări (adică limitarea retragerii finanţării la recuperarea eventualelor plăţi necuvenite sau neeligibile, în cazul în care se va aprecia că există astfel de plăţi).

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1462 din 27 aprilie 2016, Curtea a admis în parte cererea formulată de reclamantă şi a anulat, în parte, Decizia nr. 18712/12.06.2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.04.2015, în sensul reducerii valorii creanţei fiscale la nivelul cheltuielilor constatate neeligibile de organul de control, respingând, în rest, acţiunea.

1.3. Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Prin decizia civilă nr. 3396 din 19 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile formulate de recurenta-reclamantă şi de recurenta-pârâtă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

A reţinut instanţa de control judiciar, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat argumentele reclamantei, rezumându-se la reluarea considerentelor procesului-verbal de nereguli, respectiv a Autorităţii de Audit.

De asemenea, prima instanţă nu s-a referit la dispoziţiile subpct. 2.5.1 din Anexa la OMADR nr. 247/2008, care stabileşte cuantumului sprijinului financiar la 75% din valoarea cheltuielilor efectuate, iar nu integral la valoarea cheltuielilor declarate eligibile, şi nu a stabilit care variantă a Manualului de procedură este aplicabilă, versiunea 6.3 a manualului fiind contestată de reclamantă, şi nici care este relevanţa acestor prevederi ale manualului, raportat la cadrul normativ reprezentat de subpct. 2.5.1 din Anexa la OMADR nr. 247/2008.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă în a al doilea ciclu procesual

Cauza a fost înregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.10.2019, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 7 februarie 2020, Curtea a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a anulat în parte Decizia APIA nr. 18712/12.06.2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.04.2015, în ceea ce priveşte creanţa bugetară ce depăşeşte suma de 294.725,69 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa menţinerii în totalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.04.2015.

A susţinut recurenta-pârâtă că instanţa de fond a încălcat sau aplicat greşit normele de drept material, respective pct. 511 din Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi, O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţiile specific referitoare la anumite produse agricole, Regulamentul (CE) nr. 491/2009 de modificare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 491/2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 555/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole în ceea ce priveşte programele de sprijin, comerţul cu ţările terţe, potenţialul de producţie şi privind controalele din sectorul vitivinicol, OMADR nr. 247/2008 pentru aprobarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole desfăşurate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Nu pot fi reţinute aprecierile instanţei de fond, în sensul că stabilirea unei creanţe de 100%, adică de 740.959,58 RON, în condiţiile în care cheltuielile neeligibile reprezintă suma de 392.290,52 RON, constituie o încălcare a principiului proporţionalităţii prevăzut de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru că, aşa cum rezultă din raportul Autorităţii de Audit, în cazul intimatei-reclamante procentul reprezentând valoarea costurilor efectuate este de 124,54 (costurile fiind majorate nelegal).

Conform subpct. 2.5.1. din Anexa la Ordinul nr. 247/2008, "Sprijinul financiar acordat pentru fiecare măsură eligibilă din programele de restructurare/reconversie nu depăşeşte 75% din valoarea cheltuielilor efectuate. Solicitantul va demonstra cu documente justificative efectuarea costurilor".

Totodată, conform art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 555/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieţei vitivinicole în ceea ce priveşte programele de sprijin, comerţul cu ţările terţe, potenţialul de producţie şi privind controalele din sectorul vitivinicol, în cazul în care operaţiunea care face obiectul cererii de sprijin nu a fost realizată în totalitate din alte motive decât cele de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale şi atunci când a fost acordat un sprijin după realizarea unor operaţiuni individuale care fac parte din operaţiunea globală vizată de cererea de sprijin, statele membre recuperează ajutorul plătit.

Instanţa de fond a validat constatările Autorităţii de Audit, constatări ce au fost reţinute în procesul-verbal atacat, însă în considerente a interpretat greşit dispoziţiile pct. 2.5.1. din Anexa la Ordinul nr. 247/2008. Aşa cum rezultă din raportul Autorităţii de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, s-a constatat acordarea nelegală a sumei de 392.920,52 RON din totalitatea costurilor efective inserate şi asumate de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. în centralizatorul costurilor efectuate în sumă de 987.899,04 RON, rezultând un procent de acoperire a sprijinului financiar de 124,54, conducând la neeligibilitatea finanţării măsurii.

Recurenta-pârâtă a prezentat calculul referitor la suma solicitată prin cererea de sprijin (750.338,82 RON), centralizatorul costurilor efectuate realizat de intimata-reclamantă (987.899,04 RON), suma solicitată la plată şi plătită în procent de 75 (740.959,58 RON), suma considerată nelegală de Autoritatea de Audit-Curtea de Conturi a României (392.920,52 RON), suma considerată eligibilă de prima instanţă (594.978,52 RON) şi cuantumul procentului sprijinului financiar (740.959,58 RON, sprijin care reprezintă 124,54% din suma eligibilă (594.978,52 RON).

A concluzionat recurenta că sprijinul acordat, 740.959,58 RON, reprezintă 124,54% (mai mult de 75%) din suma de 594.978,52 RON (considerată eligibilă de instanţa de fond), iar, potrivit pct. 2.5.1. din Anexa la Ordinul nr. 247/2008, întreaga sumă acordată este considerată neeligibilă, impunându-se recuperarea în totalitate a acesteia.

În continuarea aserţiunilor sale, recurenta a prezentat situaţia de fapt şi constatările Autorităţii de Audit-Curtea de Conturi a României, constatări ce au determinat emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.04.2015.

Conform Adresei nr. x/16.02.2015 emisă de Autoritatea de Audit, prin care se dispunea luarea măsurilor pentru implementarea recomandărilor formulate în cuprinsul rapoartelor de audit, echipa de control din cadrul Direcţiei Măsuri de Piaţă din cadrul APIA, potrivit art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, a procedat la punerea în aplicare a constatărilor şi concluziilor Autorităţii de Audit şi a întocmit procesul-verbal contestat în vederea recuperării creanţei.

În vederea îndeplinirii unor obligaţii în domeniul auditului extern ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, este organizată şi funcţionează Autoritatea de Audit pentru fondurile nerambursabile de preaderarea acordate României de Uniunea Europeană prin programele PHARE, ISPA şi SAPARD, pentru fondurile structurale şi de coeziune, pentru Fondul European de Garantare în Agricultură, pentru Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, pentru Fondul European pentru Pescuit, precum şi pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare. Pentru fondurile comunitare nerambursabile, destinate susţinerii agriculturii şi dezvoltării rurale, Autoritatea de Audit îndeplineşte rolul de organism de certificare (OC).

Astfel, a apreciat recurenta-pârâtă că se impune casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii şi menţinerea în totalitate a procesului-verbal atacat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

4.1. Reclamanta S.C. A. S.R.L. Zimnicea a supus controlului de legalitate Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.04.2015 emis de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi, corelativ, Decizia nr. 18712/12.06.2016 emisă de aceeaşi instituţie în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestui act.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte actele administrative contestate, în ceea ce priveşte suma de 294.725,69 RON.

Recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură a susţinut incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind, în esenţă, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 şi ale pct. 2.5.1 din Ordinul nr. 427/2008 şi a Manualului de proceduri vers. 6.3.

4.2. Observă Înalta Curte, însă, că trimiterea la aceste dispoziţii legale este formală, nefiind indicată pretinsa nelegalitate a hotărârii judecătoreşti atacate, din această perspectivă.

Astfel, în ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, prima instanţă nu a negat competenţa Autorităţii de Audit de a efectua audit public extern la societatea reclamantă, însă, după cum s-a reţinut şi în primul ciclu procesual prin decizia instanţei de control judiciar, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are obligaţia de a efectua propriile verificări necesare stabilirii creanţei bugetare rezultate din nereguli.

4.3. De asemenea, nu se poate constata nici încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor subpct. 2.5.1 din Anexa la Ordinul nr. 247/2008 şi a Manualului de proceduri versiunea 6.3, versiune a cărei incidenţă stabilită de instanţă (fiind aplicabilă în privinţa procedurii de lucru interne a autorităţii pârâte la data efectuării controlului) nu a fost combătută în recurs.

Conform acestor dispoziţii legale, "Sprijinul financiar acordat pentru fiecare măsură eligibilă din programele de restructurare/reconversie nu depăşeşte 75% din valoarea cheltuielilor efectuate. Solicitantul va demonstra cu documente justificative efectuarea costurilor".

Potrivit art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, corect reţinut de prima instanţă, "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Deşi reiterează starea de fapt şi reia aspectele referitoare la sumele reţinute prin actele de control, recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu aduce niciun argument pertinent în combatarea calculului efectuat de instanţa de fond, insistând în argumentul că, în cazul intimatei-reclamante A. S.R.L. Zimnicea, valoarea costurilor efectuate ar fi de 124,54%, depăşind 75% din valoarea cheltuielilor efectuate.

Or, prima instanţă, cu respectarea prevederilor art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 555/2008 referitoare la recuperarea de către statele membre a ajutorului plătit în cazul în care o operaţiune nu a fost realizată în totalitate, a analizat fiecare tip de cheltuieli din perspectiva eligibilităţii acestora şi a expus algoritmul care a condus la constatarea faptului că se impune înlăturarea unei părţi a creanţei bugetare care depăşeşte procentul de 75 prevăzut de lege.

Astfel, corect a reţinut instanţa că suma eligibilă a fost de 594.978,52 RON, constatând că, din costurile pretins efectuate de societatea intimată, 987.899,04 RON, suma de 392.920,52 RON a fost inserată artificial.

Aplicând 75% (procent prevăzut de dispoziţiile anterior citate) din suma eligibilă de 594.978,52 RON, rezultă suma de 446.233,89 RON, la care era îndreptăţită intimata-reclamantă.

Scăzând suma ce se putea acorda intimatei, 446.233,89 RON, din totalul creanţei bugetare stabilite prin actul de control, 740.959,58 RON, rezultă suma de 294.725,69 RON, aceasta fiind creanţa bugetară pe care o putea aplica recurenta-pârâtă APIA prin actul de control, conform dispoziţiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu poate fi pusă la îndoială legalitatea hotărârii recurate, instanţa de fond înlăturând justificat o parte din cheltuielile reţinute prin actul de control şi menţinând obligaţia de plată a creanţei bugetare stabilite în mod legal, cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 88 din 7 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.