Suspension of tax execution upheld for corporate income tax only; VAT suspension denied; taxpayer's partial abandonment noted, appeals dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 11.11.2020 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, ca instanţa să dispună suspendarea deciziei de impunere nr. x/27.10.2020, emisă de DGRFP Ploieşti-AJFP Dâmboviţa, Activitatea de Inspecţie Fiscală prin delegare de competenţă. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 130/F-C din 19 noiembrie 2020 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte, cererea de chemare în judecată formulată de petenta A. S.R.L. privind suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 26 octombrie 2020, în contradictoriu cu intimatele DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI ANAF - DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI şi DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE DÂMBOVIŢA - ACTIVITATEA DE INSPECŢIE FISCALĂ.

Totodată, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/26.10.2020 doar în ce priveşte suma de 23.452.554 RON, reprezentând impozit pe profit, până la soluţionarea de instanţa de judecată a cererii în anulare a deciziei de impunere mai sus menţionată, respingând în rest cererea de chemare în judecată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 130/F-C din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recursuri reclamanta A. S.R.L. şi pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă, a formulat întâmpinare recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabil, solicitând respingerea, în principal, ca fiind nul, iar în subsidiar, ca nefondat, a recursului.

Împotriva recursurilor promovate de pârâte, a formulat întâmpinare recurenta-reclamantă A. S.R.L., solicitând respingerea ca tardiv formulat a recursului formulat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabil şi, în subsidiar respingerea ambelor recursuri, ca nefondate

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabil a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de recurenta-reclamantă A. S.R.L. solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant privind formularea întâmpinării şi în subsidiar admiterea recursului formulat de către DGAMC.

Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei s-a fixat primul termen pentru judecata recursurilor la data de 21 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, judecata recursurilor fiind amânată la data de 05 octombrie 2021.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată

Recursurile declarate în cauză de părţi au ca obiect soluţia de admitere în parte a cererii de suspendare, respectiv soluţia de admitere a cererii şi de suspendare a deciziei de impunere nr. x/26 octombrie 2020 pentru suma reprezentând impozit pe profit recurate de pârâte şi soluţia de respingere a cererii de suspendare pentru suma reprezentând TVA în cuantum de 1.793.767 RON.

Recursurile declarate de recurentele-pârâte sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticându-se ca nelegală dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 şi a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 soluţia de admitere în parte a cererii de suspendare a deciziei de impunere pentru suma de 23.452.554 RON reprezentând impozitul pe profit.

Recurentele-pârâte arată faptul că în mod nelegal prima instanţă a apreciat ca nemotivată în fapt şi în drept decizia de impunere pentru suma reprezentând impozit pe profit.

Se arată că acest motiv de nulitate al deciziei de impunere nu este unul real în condiţiile în care autoritatea emitentă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală avea competenţa de a emite decizia de impunere, iar decizia a fost motivată în fapt şi în drept pe ambele sume contestate respectiv atât în ceea ce priveşte TVA cât şi în ceea ce priveşte impozit pe profit.

În cadrul recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili se invocă şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. invocându-se nerespectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. respectiv nemotivarea soluţiei de admitere în parte a cererii de suspendare.

Recurentele-pârâte solicită admiterea recursurilor, casarea în parte a sentinţei atacate şi respingerea în tot a cererii de suspendare a deciziei de impunere cu consecinţa menţinerii ca legală a acestuia.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare a deciziei de impunere pentru suma de 1.793.767 RON reprezentând TVA.

Recurenta-reclamantă invocă faptul că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că în ceea ce priveşte suma reţinută ca datorată cu titlu de TVA, cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea.

În opinia recurentului-reclamant ambele condiţii legale atât condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 cât şi condiţia producerii unei pagube iminente sunt îndeplinite. Se reiterează în cererea de recurs aspectele de nelegalitate invocate şi prin cererea de chemare în judecată.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de suspendare şi suspendarea în tot a deciziei de impunere pe ambele sume contestate în condiţiile art. 14(19 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare faţă de ambele recursuri declarate de autorităţile pârâte solicitând pe fond respingerea lor ca nefondate.

Faţă de recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili recurenta-reclamantă invocă excepţia tardivităţii, iar recurenta-pârâtă invocă excepţia nulităţii recursului reclamantei şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei.

Excepţia lipsei de obiect a recursului reclamantei în raport de soluţia dată în contestaţia administrativă a fost invocată şi de recurenta-pârâtă în calitate de emitentă a Deciziei nr. 71 din 11.03.2021 depusă la dosar în faza soluţionării recursului dos.recurs.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar în baza art. 406 alin. 1 C. proc. civ. o cerere de renunţare la judecarea acţiunii în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

În raport de această manifestare de voinţă faţă de care instanţa de recurs va face aplicarea art. 406 alin. 6 C. proc. civ. Curtea nu se va mai pronunţa pe excepţiile invocate de această pârâtă faţă de recursul reclamantei sau excepţii invocate de recurenta-reclamantă faţă de acest recurs faţă de care s-a formulat cerere de renunţare la acţiune, renunţare/care face inutilă verificarea celorlalte aspecte invocate.

Curtea în baza art. 406 C. proc. civ. va lua act de renunţarea reclamantei la judecarea acţiunii în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi în consecinţă va anula parţial dispoziţiile senţinţei atacate raportat la această pârâtă.

Va păstra celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate dispoziţii opozabile celorlalte părţi.

Excepţia lipsei de obiect a recursului reclamantei este apreciată de Curte ca nefondată.

Această excepţie a fost invocată în raport de soluţiile date contestaţiei administrative prin Decizia nr. 71/11.03.2021.

S-a apreciat că soluţia administrativă dispusă pe suma reprezentând TVA determină lipsa de obiect a cererii de suspendare respectiv a recursului.

Curtea constată că pe suma contestată reprezentând TVA au fost dispuse două soluţii administrative:

Pct. 2 desfiinţarea parţială a deciziei de impunere nr. x/26 octombrie 2020 pentru suma de 1.732.865 RON;

Pct. 4 respingerea ca nemotivată pentru suma de 50.902 RON reprezentând TVA.

Curtea apreciază că aceste soluţii nu determină lipsa de obiect a recursului reclamantei în condiţiile în care recursul reclamantei vizează soluţia de suspendare provizorie a deciziei de impunere în condiţiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Desfiinţarea parţială nu reprezintă o admitere a contestaţiei şi o anulare a obligaţiei de plată a sumei reprezentând TVA.

Curtea va respinge excepţia lipsei de obiect a recursului reclamantei urmând a analiza pe fond recursurile declarate de recurenta-reclamantă şi de recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti.

Curtea analizând ambele recursuri distinct pe aspectele de nelegalitate invocate le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de casare invocat de ambele pârâte cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia Curţii, ca instanţă de recurs, soluţia recurată prin care a fost admisă în parte cererea de suspendare este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă critică ca nelegală hotărârea în care o priveşte respingerea cererii de suspendare a deciziei de impunere nr. x/26 octombrie 2020 pentru suma reprezentând TVA în cuantum de 1.793.767 RON.

Această respingere este apreciată de Curte ca fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de norma legală în sensul existenţei unor cazuri bine justificate în principal şi în subsidiar a două condiţii faţă de cerinţa îndeplinirii cumulative a celor două condiţii.

Pentru suma contestată reprezentând TVA nu este îndeplinită condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilorart. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 în sensul de a infirma vădit prezumţia de legalitate a deciziei de impunere.

Toate aspectele de nelegalitate invocate privesc pe fond suma contestată şi nu sunt de natură a reprezenta motive de nelegalitate care pot forma obiectul unei verificări pe calea cererii de suspendare.

Urmează a fi apreciat ca nefondat recursul reclamantei şi respins ca atare.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă care priveşte soluţia de admitere a cererii de suspendare a deciziei de impunere pe suma de 23.452.554 RON reprezentând impozit pe profit este nefondat în cauză pe această sumă soluţia de admitere şi de suspendare a deciziei de impunere fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 prima instanţă a apreciat corect în sensul că lipsa unei motivări în fapt şi în drept a imputării acestei sume reprezentând un caz temeinic justificat de natură a infirma prezumţia de legalitate a deciziei de impunere cu privire la suma reprezentând impozit pe profit.

Iar această verificare sumară poate forma obiectul unei cererii de suspendare formulată în condiţiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În cauză este îndeplinită şi condiţia existenţei unei pagube iminente în raport de cuantumul sumei contestate de consecinţele producerii unei pagube iminente pentru reclamantă în cazul executării imediate a acestei sume.

Faţă de cele expuse mai sus pe recursurile declarate în cauză Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. le va respinge ca nefondate menţinând ca legală soluţia recurată de admitere în parte a cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 406 C. proc. civ., ia act de renunţarea reclamantei A. S.R.L. la judecata acţiunii în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi, în consecinţă, anulează parţial dispoziţiile sentinţei nr. 130/F-C din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, raportat la această pârâtă.

Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Respinge excepţia lipsei de obiect a recursului recurentei-reclamante A. S.R.L., ca nefondată.

Respinge recursurile formulate de recurenta - reclamantă A. S.R.L. şi de recurenta - pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 130/F-C din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 octombrie 2021.