Cooperative wins annulment of public-domain listings; government and municipality appeals rejected

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2014 la data de 12.09.2014, reclamanta UNIUNEA NAŢIONALĂ A COOPERAŢIEI DE CONSUM-CENTROCOOP a solicitat în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze în parte Hotărârea de Guvern nr. 975/2002, respectiv poziţiile nr. 405 şi 408 din Anexa 2 la Hotărârea de Guvern nr. 975/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Covasna, Anexă publicată în Monitorul Oficial al României, partea I- a nr. 694 bis/23.09.2002 şi a se dispune rectificarea inventarului bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Sfântu Gheorghe, în sensul corectării acestui inventar prin eliminarea poziţiilor 405 şi 408.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 47 pronunţată în data de 9 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii, ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, a admis cererea formulată de reclamantă UNIUNEA NAŢIONALĂ A COOPERAŢIEI DE CONSUM - CENTROCOOP în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL SFÂNTUL GHEORGHE.

A anulat în parte H.G. nr. 975/2002, respectiv poziţiile 405 şi 408 din Anexa 2 la H.G. nr. 975/2002 privind atestarea domeniului public al jud. Covasna.

A dispus rectificarea inventarului bunurilor ce aparţin domeniului public al Mun. Sf. Gheorghe însuşit prin H. C.L. nr. 74/1999, în sensul eliminării poziţiilor 42 şi 45.

A obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5546,71 Ron.

Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 47 din 9 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Municipiul Sf. Gheorghe, încadrându-şi criticile lor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursurilor promovate de pârâţi, a formulat întâmpinări intimata -reclamantă Uniunea Naţională a Cooperaţiei de Consum - CENTROCOOP, în cadrul cărora invocă nulitatea celor două recursuri, iar pe fond solicită respingerea acestora, ca fiind neîntemeiate şi menţinerea deciziei recurate, ca temeinică şi legală.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenţii-pârâţi Guvernul României şi Municipiul Sfântul Gheorghe nu au formulat Răspunsuri la întâmpinările depuse de intimata-reclamantă.

Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 20 iunie 2019 s-a fixat primul termen pentru judecata recursurilor la data de 5 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările din cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar şi de normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Municipiul Sfântul Gheorghe sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

Asupra recursurilor formulate în cauză.

Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material de către instanţa de fond, care prin sentinţa atacată a admis acţiunea formulată de reclamanta-intimată.

Prima instanţă a anulat în parte H.G. nr. 975/2002, respectiv în ceea ce priveşte poziţiiile nr. 405 şi 408 din anexa nr. 2 şi a dispus rectificarea bunurilor ce aparţin domeniului public al Municipiului Sf. Gheorghe însuşit prin HCL nr. 74/1999 în sensul eliminării poziţiilor ar. 42 şi 45.

În cadrul recursului recurentul-pârât invocă patru aspecte de nelegalitate ale sentinţei atacate.

Primul aspect vizează analiza legalităţii H.G. nr. 975/2002 care a fost verificată nelegal nu în raport cu normele legale superioare în vigoare la data de adoptării sale, ci legalitatea a fost analizată în raport cu situaţii de fapt şi de drept care nu erau existente, nu erau opozabile, fie au apărut ulterior emiterii actului administrativ contestat.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte aprecierea nelegală asupra dreptului de proprietate publică care s-a constituit în raport de dispoziţiile art. 7 lit. f) din Legea nr. 213/1998 şi înlăturarea greşită de la aplicarea dispoziţiilor art. 166 alin. (4)1din Legea nr. 84/1994, dispoziţii care determină ope legis apartenenţa imobilelor în litigiu la domeniul public al Municipiului Sf. Gherghe.

Potrivit prevederilor menţionate ale art. 166 alin. (4^1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, "terenurile şi clădirile in care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat: grădiniţe, şcoli generale primare şi gimnaziale licee, grupuri şcolare, seminarii teologice, şcoli profesionale şi şcoti postliceale fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor municipiilor, judeţelor sau al municipiului Bucureşti, în a căror raza teritorială îşi desfăşoară activitatea, şi trec în administrarea inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti în condiţiile legii.

De altfel, O.U.G. nr. 206/2000 nu a modificat doar Legea învăţământului nr. 34/1995, ci a prevăzut (prin art. 2) ca lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, anexă la Legea nr. 213/1998 se completează la pct. I, II şi III conform prevederilor art. 1 din ordonanţă stabilindu-se că baza materială a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat urmează să fie inclusă printre bunurile care alcătuiesc, după caz, domeniul public al statului şi al unităţilor sale administrativ-teritoriale.

Aspectele nr. trei şi patru de nelegalitate vizează greşita obligare în solidar cu recurentul-pârât Municipiul Sf. Gheorghe la plata cheltuielilor de judecată, invocându-se lipsa culpei în emiterea hotărârii de guvern contestate.

Se formulează critici şi cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată apreciat ca fiind disproporţional.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiate.

Recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Sf. Gheorghe este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea greşită a normelor de drept material sub două aspecte:

Primul vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 813/1998 şi înlăturarea de la aplicarea dispoziţiilor art. 166 din Legea nr. 84/1995.

Al doilea vizează aprecierea greşită asupra termenului de formulare a acţiunii, în raport de dispoziţiile art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004 arătându-se că ambele acte contestate au fost aduse la cunoştinţa publică, în condiţiile legii, anterior anului 2013.

Se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei în sensul solicitat.

Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare faţă de cele două recursuri faţă de care a invocat în principal excepţia nulităţii recursurilor şi în subsidiar a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Motivat în şedinţa publică din 5 octombrie 2021, Curtea a respins excepţia nulităţii recursurilor constatând că aspectul de nelegalitate invocat se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., respectiv greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material.

Analizând recursurile declarate, Curtea pentru următoarele considerente le apreciază prin considerente comune ambelor recursuri, ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Aspectele de nelegalitate privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004 privind formularea în termen a acţiunii în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, invocat în cadrul recursului declarat de recurentul-pârât Municipiul Sf. Gheorghe nu este fondat.

Aceasta deoarece instanţa care a pronunţat sentinţa atacată s-a conformat deciziei de casare cu trimitere - Decizia ÎCCJ nr. 698 din 23.02.2017 şi a administrat probe în ceea ce priveşte data la care recurenta-reclamantă în calitate de terţ care se consideră printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altor subiecte de drept a luat la cunoştinţă de conţinutul hotărârii de guvern.

Aceasta plecând de la premisa legală stabilită în decizia de casare în sensul că momentul de calcul al termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în Monitorul Oficial pentru că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat în numerele "bis" ale Monitorului Oficial care sunt distribuite doar persoanelor interesate.

În urma probatoriului administrat în rejudecare corect s-a constatat că reclamanta a luat la cunoştinţă de anexe după data de 28 octombrie 2013 şi în consecinţă acţiunea formulată la data de 12.09.2014 a fost apreciată ca fiind introdusă în termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Aspectul de nelegalitate privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 6-7 din Legea nr. 213/1998 şi invocarea dispoziţiilor art. 166 din Legea nr. 74/1995 invocat de ambii recurenţi nu este fondat.

În primul rând în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 84/1995 deoarece aceste dispoziţii nu au reprezentat temei al actelor contestate neavând relevanţă juridică distinctă bunurilor atestate ca aparţinând domeniului public al Municipiului Sf. Gheorghe.

Au relevanţă dispoziţiile Legii nr. 213/1998 respectiv respectarea dispoziţiilor art. 6-7 din Legea nr. 213/1998 în ceea ce priveşte modul de dobândire a dreptului proprietate publică.

Iar această verificare a modului de dobândire a bunurilor au fost analizate corect de prima instanţă - în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 213/1998, verificând în concret dacă imobilele din anexe au intrat valabil în proprietatea statului în raport de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Iar în raport de aceste dispoziţii prima instanţă a realizat verificarea modului de atestare la domeniul public pentru ambele poziţii 405 şi 408 din Anexa 2 la H.G. nr. 975/2002 şi a concluzionat legal în sensul că la momentul elaborării inventarului a însuşirii acestuia prin Hotărârea Consiliului Local nr. 74/199, care a stat la baza emiterii H.G. nr. 974/2002 nu s-a făcut dovada intrării acestor construcţii în patrimoniul unităţii administrativ teritoriale în baza unui titlu valabil în sensul art. 6 din Legea nr. 213/1998.

A fost recunoscută vătămarea adusă reclamantei respectiv efectuarea dreptului său de proprietate asupra construcţiilor şi nerespectarea dispoziţiilor art. 3,6 şi 7 din Legea nr. 213/1998 Curtea apreciind ca fiind legale aceste constatări în raport de structura juridică a celor două construcţii.

În consecinţă soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii şi de admitere a acţiunii este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii.

Aspectul de nelegalitate privind acordarea cheltuielilor de judecată şi obligarea în solidar a ambelor autorităţii la suportarea acestuia nu este fondat.

Prima instanţă a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 451, 453 şi 455 C. proc. civ. în raport de faptul că prin admiterea acţiunii şi anularea în parte a celor două acte contestate ambele părţi au "pierdut procesul" şi devin obligate la plata cheltuielilor de judecată. Şi aceasta indiferent de existenţa vreunei culpe a autorităţilor recurente căzute în pretenţii

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâţii Guvernul României şi Municipiul Sfântul Gheorghe - prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 47 din 9 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 octombrie 2021.