Territorial jurisdiction in administrative litigation challenging a building permit; exclusive competence of the court at the claimant's domicile under Article 10(3) of Law No. 554/2004.

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la în data de 28.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Cătunele şi S.C. C. S.R.L., au solicitat anularea autorizaţiei de construire nr. x din data de 4 mai 2020, emisă de Primarul Comunei Cătunele, Jud. Gorj şi suspendarea actului administrativ atacat, precum şi a lucrărilor de construire executate în prezent de pârâta beneficiar al actului administrativ atacat, în temeiul autorizaţiei indicate, precum şi lucrări executate fără autorizaţia de construire şi fără acord de mediu.

La termenul de judecată din data de 04.03.2021, în dosarul nr. x/2020 instanţa a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi a dispus formarea unui nou dosar.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a format la data de 04.03.2021 dosarul nr. x/2021.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1443/04.03./2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ cu privire la reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Cătunele şi S.C. C..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că autorizaţia de construire atacată în prezenta speţă este un act administrativ individual adresat unei terţe persoane, iar reclamanţii susţin că aceasta le vatămă anumite drepturi sau interese proprii.

Pentru determinarea instanţei competente teritorial au prioritate de aplicare normele de procedură din materia contenciosului administrativ, iar nu cele de drept comun şi în niciun caz cele adoptate pentru reglementarea şi protecţia mediului, instanţa reţinând în cauză incidenţa prevederilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în raport cu dispoziţiile arătate, constatând că reclamanţii din prezenta cauză îşi au domiciliul în judeţul Timiş, a apreciat că revine Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 548 din 13.05.2021, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în baza dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

La pronunţarea acestei soluţii, Tribunalul Timiş a apreciat, pe de o parte, că, raportat la obiectul acţiunii, actul administrativ atacat reprezintă un act individual, iar reclamanţii au acelaşi interes în contestarea acestuia, invocând aceleaşi motive de nelegalitate, fiind astfel incidente prev. art. 59 C. proc. civ.

Raportat la aceste dispoziţii, în cauză există o prorogare legală de competenţă, având în vedere că unul dintre reclamanţi are domiciliul în Bucureşti, astfel că Tribunalul Bucureşti, competent teritorial în privinţa acestui reclamant, a fost în mod legal sesizat de reclamanţi, cu atât mai mult cu cât obiectul acţiunii vizează anularea unui act administrativ cu caracter individual, reclamanţii având în opinia instanţei un interes colectiv ce impune judecarea cauzei în mod unitar şi echitabil pentru toate părţile implicate.

Pe de altă parte, a reţinut că potrivit art. 130 alin. (2), art. 131 C. proc. civ. şi în raport cu Decizia RIL nr. 31/2019, este imperios necesar ca, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, să fie verificată competenţa instanţei şi să se analizeze eventualele motive care ar necesita declinarea de competenţă în favoarea altei instanţe, altfel competenţa instanţei iniţial sesizate se va consolida, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

Tribunalul Timiş a apreciat că, în prezenta cauză, s-a consolidat competenţa instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis, revenindu-i instanţei iniţial sesizate competenţa de a soluţiona mai departe cauza.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar iniţiat în faţa instanţei de contencios administrativ, reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Com. Cătunele şi pârâta S.C. C. S.R.L., anularea autorizaţiei de construire nr. x din data de 4 mai 2020 şi suspendarea actului administrativ atacat, precum şi a lucrărilor de construire.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi.

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Înalta Curte constată că prin modificarea legislativă a art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform Legii nr. 212/2018, legiuitorul a tranşat problema competenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.

În ceea ce priveşte împrejurarea că disjungerea a avut loc la al doilea termen de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 131 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, din analiza încheierilor de şedinţă de la 04.02.2021 şi de la 04.03.2021 din faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, rezultă că fusese prorogată discutarea competenţei instanţei conform art. 131 C. proc. civ., apreciindu-se necesară depunerea de înscrisuri suplimentare pe acest aspect. Or, deşi regula dedusă din prevederile art. 131 C. proc. civ. este imperativă, necesitatea dovedirii prin probe suplimentare a domiciliului părţilor poate duce, în anumite situaţii excepţionale, la discutarea competenţei primei instanţe şi la al doilea termen de judecată.

Pe de altă parte, nu prezintă nicio relevanţă natura interesului reclamanţilor (dacă este unul comun sau nu), cât timp în materia contenciosului administrativ existenţa vătămării (ca şi condiţie de acces la instanţa de contencios administrativ) se analizează individual, textul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ neinstituind o coparticipare procesuală activă obligatorie chiar dacă se atacă un act administrativ ce produce vătămări mai multor persoane. Cu alte cuvinte, competenţa teritorială se stabileşte raportat la fiecare reclamant în parte, deoarece fiecare reclamant invocă o vătămare proprie.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalului Timiş, în a cărui circumscripţie au domiciliul reclamanţii din prezentul dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.R.L. şi Primarul Comunei Cătunele în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2021.