Conflict of jurisdiction resolved in favor of labor court for prosecutor salary reclassification and wage difference claims

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, au solicitat:

(1) reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale începând cu data de 01.08.2016 - la zi şi pentru viitor, până la recunoaşterea efectivă a dreptului pe baza unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 605,225 RON (cuantum ce reprezintă VRS de 484, 1 8 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016);

(2) obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru perioada 01.08.2016 - la zi şi pentru viitor pentru reclamantul A., la plata pentru fiecare lună, începând cu data de 01.08.2016 - la zi şi pentru viitor, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi la care să se calculeze dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective,

(3) obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti - pentru perioada 01.08.2016 - 28.02.2019 şi a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - pentru perioada 01.03.2019 - la zi şi pentru viitor şi pentru viitor, la plata pentru fiecare lună pentru reclamantul B., începând cu data de 3. 10.2018 - la zi şi pentru viitor, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care să se calculeze dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În proces, la data de 19.02.2021, terţul intervenient C. a formulat cerere de intervenţie voluntară principală, prin care, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a formulat capete de cerere similare celor dezvoltate în conţinutul cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2580/09.04.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se că reclamanţii, procurori ce funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie au solicitat reîncadrarea acestora şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016, şi plata diferenţelor de drepturi salariale actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, salarizarea acestora fiind realizată prin Legea nr. 284/2010 (în prezent abrogată prin Legea nr. 153/2017), act normativ care nu s-a aplicat însă integral până la data abrogării sale şi prin Legea 153/2017.

În drept, a reţinut dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 (act normativ ce este incident în cauză pentru cererea de reîncadrare şi parte din cererea de plată a diferenţelor salariale), respectiv art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010, dar şi art. 7 Cap. VIII din Legea nr. 153/2017.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 917 din data de 10.06.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu participarea intervenientei în nume propriu C., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că litigiul de faţă nu are natura unuia de contencios administrativ. Partea reclamantă nu contestă un act administrativ tipic (ordinul ordonatorului de credite privind stabilirea drepturilor salariale) şi nici nu a dedus judecăţii un act administrativ asimilat.

În ceea ce priveşte litigiile privind drepturile salariale ale magistraţilor, în afara situaţiei circumstanţiate, prevăzute la art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv de art. 7 din Cap. VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competenţa de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ, astfel că litigiile în discuţie urmează a intra sub jurisdicţia muncii, care este o jurisdicţie de plină competenţă.

Astfel, instanţa competentă material a soluţiona litigiul de faţă este instanţa specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecăţii intrând în categoria conflictelor de muncă, iar nu a contenciosului administrativ.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 7 al cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, "Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice".

În cauză, reclamanţii au solicitat reîncadrarea şi recalcularea drepturilor salariale începând cu data de 01.08.2016 la zi, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială (VRS) de 605,225 RON, despre care arată că ar fi fost deja acordată altor angajaţi din Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie", precum şi la plata diferenţei de drepturi salariale litigioase, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenţei sumelor datorate şi până la data plăţii.

Faţă de considerentele expuse în cererea de chemare în judecată rezultă cu evidenţă că reclamanţii nu contestă actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale, ci au solicitat (urmărind, desigur, modificarea actelor de salarizare emise pe numele lor de către ordonatorul de credite, în sensul invocat prin cererea introductivă de instanţă) plata unor diferenţe salariale, care sunt supuse, totodată, şi normelor de drept comun din dreptul muncii, ceea ce ar putea atrage deopotrivă atât competenţa instanţelor de contencios administrativ, cât şi pe cea a instanţelor ce judecă litigii de muncă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că se impune a se face aplicarea principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii.

Dând eficienţă principiului disponibilităţii, Înalta Curte constată că prezenta acţiune având ca obiect plata diferenţelor salariale revine spre competentă soluţionare în primă instanţă secţiei specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., intervenienta în nume propriu C. şi pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2021.