Eligibility of rural investment funding: business plan as integral contract term and failure to meet crop and investment objectives

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22.11.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Vrancea, a solicitat: anularea Deciziei nr. 13163 din 22.05.2017, de soluţionare a contestaţiei administrative, anularea Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.03.2017 şi a actelor care au stat la baza acestuia, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 107.304 RON şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, obligarea pârâţilor AFIR şi OJFIR Vrancea la aprobarea modificării Planului de afaceri aferent Contractului de finanţare, conform solicitării nr. 408/02.03.2017, obligarea pârâtei AFIR la plata tranşei a doua din finanţare în cuantum de 71.536 RON; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4490 din 5 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Vrancea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocând în esenţă interpretarea pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2010 şi ale Regulamentului CE nr. 1083/2006 în ceea ce priveşte de respingere a acţiunii recurate.

În cadrul recursului se invocă mai mult aspecte de nelegalitate care privesc nelegalitatea constatată, nereguli care în opinia autorităţii pârâte privesc neîndeplinirea obiecţiunilor asumate în Plenul de afaceri.

Recurenta-reclamantă critică ca nelegală această susţinere însoţită şi de prima instanţă arătând că în principal planul de afaceri nu face parte integrantă din contractul de finanţare şi în subsidiar, în opinia sa, a fost îndeplinite obiectivele din cererea de finanţare, respectiv creşterea dimensiunii economice a firmei cu 4.288 UDE, până la anul 3, realizarea unei investiţii de minimum 30% din valoarea sprijinului şi creşterea suprafeţei de teren cu 4,09 ha faţă de suprafaţa iniţială.

Alt aspect de nelegalitate priveşte aprecierea neregulii în raport de respingerea cererii formulată la data de 2.03.2017 de modificare a contractului de finanţare. Se arată că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că cererea a fost depusă înăuntrul termenului de 36 de luni de la încheierea contractului de finanţare conform dispoziţiilor art. 9 din contract.

Un alt aspect priveşte faptul că recurenta-reclamantă a iniţiat încheierea unui act adiţional cu autoritatea pârâtă care să reflecte modalitatea în care au fost realizate obiectivele Măsurii 112 în cadrul căreia a fost acordată finanţarea însă autoritatea locală competentă OJFIR Vrancea a refuzat nejustificat invocând faptul că suprafaţa de solar de 1200 mp a fost înregistrată la data de 9.02.2017 după emiterea deciziilor de plată.

Se invocă faptul că AFIR a modificat unilateral contractul de finanţare prin reducerea perioadei de execuţie în condiţiile în care pentru anul 2016 perioada de declarare a terenurilor la APIA a avut termen limită data de 15.07.2016 deşi în cazul reclamantei conform contractului de finanţare modificarea planului de afaceri putea fi solicitat până la 10.03.2017.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia Curţii prima instanţă a pronunţat soluţia de respingere a acţiunii cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul că au existat neregulile contestate, nereguli constând în neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin planul de afaceri aferent cererii de finanţare.

Primul aspect de nelegalitate invocat conform căruia planul de afaceri nu face parte din contractul de finanţare şi în consecinţă nerespectarea unor obligaţii din plan nu reprezintă o neregulă în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 nu este fondat.

Planul de afaceri face parte integrantă din contractul de finanţare şi cuprinde activităţile ce devin condiţii obligatorii de îndeplinit odată cu semnarea şi cu obţinerea sprijinului financiar nerambursabil pe toată perioada contractului de finanţare autoritatea-intimată având dreptul şi obligaţia de verifica pe întreaga perioadă de implementare în ce măsură beneficiarul a respectat prevederile contractului de finanţare.

Potrivit Art. 1, alin. (1)(2) din Contractul de finanţare: "Beneficiarului i se va acorda finanţarea nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul Cadru şi anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaşte si le acceptă. Cererea de finanţare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor şi completărilor efectuate pe parcursul etapei de evaluare - selectare, devine obligatorie pentru beneficiar".

De asemenea, art. 4 alin. 4 din Contractul de finanţare prevede că: "A doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării Contractului de finanţare, după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare şi reprezintă 40% din valoarea prevăzută la Articolul 3(1) şi plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformităţii cererii de plată de către Autoritatea Contractantă.

Verificarea condiţiilor celei de a doua tranşe de plată se efectuează în termenul de maxim 24 luni de la data acordării acesteia."

De asemenea, potrivit prevederilor Ghidului solicitantului Măsurii 112, "îndeplinirea obiectivelor exploataţiei agricole şi a investiţiilor propuse pentru atingerea acestora, stabilite de beneficiar în Planul de afaceri, constituie condiţie de eligibilitate pentru cea de-a doua tranşă de plată".

Totodată, Anexa II din Contractul de Finanţare, prevede: "Nerespectarea clauzelor contractuale şi a termenelor de finalizare a investiţiilor, asumate prin contractul de finanţare, poate conduce ta rezilierea acestuia şi implicit la constituirea de debite pentru sumele plătite până la momentul rezilierii contractului".

Prin Contractul de finanţare, însuşit de beneficiar si semnat fără nici o obiecţiune de acesta, reclamantul se obligi să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanţare, astfel cum a fost aprobată împreună cu Anexele la contract şi este sigurul răspunzător în fata Autorităţii Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare.

Mai mult decât atât, conform dispoziţiilor Ghidului solicitantului aferent Măsurii 112, până la cea de-a doua tranşă de plată, beneficiarii trebuie să realizeze toate investiţiile pentru modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, propuse în Planul de afaceri, astfel:

"Dacă la verificare se constată neîndeplinirea activităţilor revăzute în Planul de afaceri, AFIR va proceda la recuperarea sprijinului acordat".

Aspectul de nelegalitate privind realizarea în concret a obiecţiunilor asumate nu este fondat.

Prima instanţă a realizat o verificare în concret a acestora, pe situaţia de fapt şi a concluzionat corect în sensul că recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obiectivele din cererea de finanţare deoarece achiziţiile de terenuri în anul 3 al contractului de finanţare nu erau de natură a asigura îndeplinirea obiectivului asumat prin planul de afaceri. Iar îndeplinirea obiectivului privind creşterea dimensiunii economice nu putea fi realizată prin cultivarea altor culturi faţă de cele asumate de beneficiar prin planul de afaceri, plan care nu a suferit modificări de comun acord.

Aspectul de nelegalitate privind pretinsa conduită nelegală a autorităţii care a refuzat incheierea unui act adiţional de modificare a planului de afaceri nu este fondat.

Modificarea planului de culturi aferent anului 3 de implementare nu s-a aprobat, întrucât modificarea planului de cultură pentru anul ţintă al unui proiect se poate face astfel încât culturile propuse să poată fi înfiinţate în cadrul perioadei de execuţie a contractului de finanţare, însă beneficiarul a depus documentaţia la sfârşitul anului 2016, respectiv în data de 07.12.2016, astfel că reclamanta nu se mai putea încadra în termenul de execuţie al contractului de finanţare, acesta expirând în data de 10.03.2017.

De asemenea, s-a constatat că, deşi beneficiarul avea obligaţia ca până la finalului anului 2016, anul 3 din Cererea de finanţare, să cultive 2 ha cu porumb zaharat, 2,39 ha pepeni şi 2 ha grâu şi să achiziţioneze 3 ha teren arabil, acesta nu a respectat nici unul din obiectivele asumate, solicitând modificarea contractului de afaceri la sfârşitul anului 2016, când toate aceste obiective ar fi trebuit realizate, motiv pentru care s-a întocmit, de către OJFIR Vrancea, Notificarea CI.11 nr. 3152/07.12.2016 prin care i s-a adus la cunoştinţă beneficiarului ca nu a fost aprobata solicitarea de modificare a planului de culturi aferenta anului 3 de implementare, depusă şi înregistrată cu nr. x/07.12.2017.

Aşadar, aprobarea modificării contractului de finanţare trebuia solicitată mult mai devreme, astfel încât beneficiarul să poată realiza planul de cultură modificat în cursul anului 2016, anul 3 - ţintă al duratei de execuţie a contractului de finanţare.

Curtea constată că sentinţa recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011în raport de situaţia constatată. S-a apreciat corect în raport de obligaţiile asumate de recurentă în calitate de beneficiar al contractului de finanţare.

Totodată, conform art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Neregula constatată reprezintă un criteriu de eligibilitate neîndeplinit ce a condus la neeligibilitatea întregului proiect prin încălcarea prevederilor contractuale, respectiv art. 3{1) din Anexa I - Prevederi generale din contractul de finanţare "Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare (...)".

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 4490 din 5 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2021.