Audit measures annulled for failure to justify additional obligations despite prior corrective actions, affirmed via res judicata on identical legal issues

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

La data de 11.11.2014 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014, cererea reclamantei Compania Naţională a Uraniului prin care a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în tot a încheierii nr. S/325/27.10.1014, anularea în parte a Deciziei nr. S/200/18.08.2014 în ceea ce priveşte măsurile menţionate la punctele 1, 2, 6, 7-12, 14 şi 15, anularea Raportului de control nr. x/2014 privind acelaşi măsuri din decizia sus indicată, precum şi suspendarea executării măsurilor contestate din Decizia nr. S/200/18.08.2014 până la pronunţarea asupra fondului acţiunii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 193 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată; a fost admisă în parte acţiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Naţională a Uraniului S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, numai cu privire la măsurile de la pct. I.6 -abaterea de la pct. 14 din decizia atacată nr. S/200/18.08.2014, pct. II.9 şi pct. II.13 - pentru abaterea de la pct. 15 (referitor pct. II.9 din decizia S83/11.05.2012); a fost respinsă în rest acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Sentinţa a fost redactată în două documente separate: hotărârea ataşată la mapa de sentinţe a instanţei precum şi cea încărcată în sistemul informatizat (ecris) nu conţin nici susţinerile părţilor pe scurt, nici expunerea situaţiei de fapt, nici motivele de fapt şi de drept ale soluţiei, deoarece prima instanţă a considerat că acestea trebuie să primească acelaşi nivel de clasificare cu motivele acţiunii, ale întâmpinării şi ale actelor contestate; restul considerentelor se află la Compartimentul de Informaţii clasificate al instanţei, fiind clasificat ca şi documentele sursă "secret de serviciu" şi poartă menţiunea "motivare sentinţa civilă nr. 193/23.01.2018".

3. Căile de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate au formulat recurs atât recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, cât şi recurenta-reclamantă Compania Naţională a Uraniului S.A.

3.1. Prin cererea de recurs înregistrată la data de 18 aprilie 2018, pârâta Curtea de Conturi a solicitat casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, arătând că va redacta motivele după ce va primi motivarea sentinţei prin intermediul poştei speciale.

Recurenta -pârâtă a depus, la termenul din 20.04.2021, la solicitarea instanţei de recurs, următoarele precizări:

Pârâta a precizat că va reda în cuprinsul acestor motive strict criticile de nelegalitate aduse hotărârii atacate, din perspectiva normelor de drept material încălcate şi aplicate greşit de către instanţa de fond, fără a reda din înscrisurile clasificate.

În motivarea recursului, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât sentinţa, cu privire la soluţia de admitere în parte acţiunea reclamantei şi anularea în parte a Deciziei nr. S/200/2014, în ceea ce priveşte măsurile de la pct. I. 6 (constatările de la pct. 14), pct. II. 3 şi II. 9 (constatările de la pct. 15 privind pcl. II. 9 din Decizia nr. S/83/11.05.2012), precum şi încheierea nr. S/325/27.10.2014, a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

La pronunţarea hotărârii recurate, în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, instanţa de fond nu a ţinut cont de temeiul de drept în baza cărora au fost dispuse măsurile anulate, respectiv dispoziţiile art. 33 alin. (3) şi art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, potrivit cărora s-au stabilit în sarcina conducerii C.N.U. S.A. următoarele obligaţii:

- să întreprindă demersurile legale în vederea înlăturării neregulilor financiar - contabile (pct. I. 6 din Decizia nr. S/200/2014). Măsura de la pct. I. 6 din decizia atacată a fost anulată de către instanţa de fond doar în ceea ce priveşte constatările de la pct. 14 cu referire la măsura I. 6 din Decizia nr. S/83/2012, reţinându-se în cauză efectele puterii lucrului judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2012;

- să determine întinderea exactă a prejudiciilor generate de abaterile de la legalitate şi regularitate constatate, precum şi să întreprindă demersurile legale în vederea recuperării lor (măsurile de la pct. II. 3 şi II. 9 din decizie).

La admiterea cererii de anulare a măsurii de la pct. II. 3 din decizia atacată (vizând măsura de la pct. II. 9 din Decizia nr. S 83/2012) instanţa de fond a reţinut în cauză efectele puterii lucrului judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2012.

În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II. 9 din Decizia nr. S 200/2014. instanţa de fond a admis cererea de anulare, reţinând în cauză dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi art. 31 din O.U.G. nr. 34/2006, în raport de compararea preţurilor materiei prime cu preţul produsului finit complex.

Se arată că Decizia nr. S/200/2014 şi încheierea nr. S/325/2014 au fost emise cu respectarea prevederilor 178 - 235 din R.O.D.A.S., în limita competenţei Curţii de Conturi a României şi în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale şi legale, astfel cum sunt stabilite prin art. 140 din Constituţia României şi art. 11 alin. (2) - (3) coroborate cu art. 21 - 22 şi art. 33, art. 43, art. 62 - 65 din Legea nr. 94/1992, republicată.

Recurenta-pârâtă a arătat că a criticat pentru nelegalitate hotărârea pronunţată cu privire la soluţia de anulare a măsurilor dispuse la pct. I. 6 şi II. 3 din Decizia nr. S200/2014, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile pct. 234 din R.O.D.A.S., aprobat prin Hotărârea Penului nr. 130/2010 (act normativ în vigoare la data respectivă).

Astfel, măsurile anulate au fost dispuse în procedura de verificare a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor de la pct. I. 6 şi II. 9 din Decizia nr. S 83/2012, a căror legalitate a fost supusă controlului instanţelor în litigiul înregistrat sub număr de dosar x/2012

Potrivit dispoziţiilor pct. 234 lit. b) şi c) din R.O.D.A.S., verificarea modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie se finalizează în cazul în care nu au fost înlăturate erorile şi abaterile de la legalitate şi regularitate, precum şi în situaţia în care deşi au fost dispuse şi urmărite de conducerea entităţii măsurile cuprinse în decizie, prejudiciul nu a fost corect stabilit sau nu a fost recuperat se emite o nouă decizie cu măsurile ce se impun.

Prin urmare, instanţa de fond în mod greşit nu a analizat măsurile dispuse din perspectiva cadrului legal în baza cărora au fost emise, iar efectul puterii lucrului judecat reţinut în cauză ar fi determinat cel mult respingerea cererii ca rămasă fără obiect sau lipsită de interes, în condiţiile în care măsurile pentru care au fost dispuse cele de la pct. I. 6 şi II. 9 din Decizia nr. S 83/2012 au fost anulate prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2012, iar nu anularea ca nelegale a măsurilor de la pct. I. 6 şi II. 3 din Decizia S 200/2014.

În mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea formulată de C.N.U. S.A. în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II. 9 din Decizia nr. S200/2014, constatând nelegală această măsură, fără a avea în vedere că instituţia pârâtă nu a contestat modul de stabilire a valorii estimate a achiziţiei, ci a constatat că preţul de achiziţie (mult mai mare) şi elementele luate în calcul la stabilirea valorii estimate a condus la majorarea nejustificată a preţului achiziţiei.

Potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (act normativ în vigoare la data respectivă), valoarea estimată a contractului de achiziţie trebuia să fie determinată înainte de iniţierea procedurii de atribuire a contractului, această valoare fiind valabilă la momentul transmiterii spre publicare a anunţului de participare şi la momentul transmiterii invitaţiei de participare.

În funcţie de această valoare făcută cunoscută public (pe S.E.A.P.), se elaborează ofertele care stau la baza încheierii procedurii de achiziţie şi implicit a acordului/contractului de achiziţie.

Prevederile art. 27 din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează modul de stabilire a valorii estimate a achiziţiei, în situaţiile în care, în entitate au mai fost derulate achiziţii similare, context în care valoarea estimată se determină în funcţie de valoarea contractelor de furnizare similare, atribuite în ultimele 12 luni, ajustată, dacă este posibil, cu modificările previzibile ce pot surveni în următoarele 12 luni în privinţa cantităţilor achiziţionate şi valorilor aferente.

Or, în cazul achiziţiei produsului respectiv, efectuate în baza acordului - cadru nr. 1642/2011, la stabilirea valorii estimate, nu a fost luat în calcul, preţul pentru acelaşi echipament stabilit prin acordul - cadru nr. 100/2008, când au fost achiziţionate piese de schimb utilizate la efectuarea reparaţiei mijloacelor fixe existente.

Conform dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 34/2006, în cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să încheie un acord-cadru, atunci valoarea estimată se consideră a fi valoarea maxim estimată, fără T.V.A., a tuturor contractelor de achiziţie publică ce se anticipează că vor fi atribuite în baza acordului respectiv, pe întreaga sa durată.

Faţă de deficienţele constatate de Curtea de Conturi privind achiziţia bunurilor în cauza, aspecte susţinute şi confirmate de probele depuse în cauză, instanţa s-a limitat la prezentarea unor exemple pentru bunuri care se produc în serie (preţul de fabricaţie al unui frigider, calculator, etc), exemple care nu pol fi comparate eu produsele respective, fără a se aduce alte argumente temeinice care sa le susţină.

Pentru aceste considerente, precum şi cele dezvoltate în motivele de recurs depuse la Compartimentul pentru informaţii clasificate al instanţei, s-a solicitat admiterea recursului declarat de recurenta - pârâta, casarea în parte a hotărârii recurate şi, reţinând spre judecată fondul, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 486 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, art. 21-24, art. 33 alin. (3) şi art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României, republicata, pct. 178 -325 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curţii de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, precum şi celelalte dispoziţii din actele normative invocate în apărare.

3.2. Recurenta-reclamantă Compania Naţională a Uraniului S.A. nu a înţeles să formuleze susţineri asupra problemelor de drept invocate prin recursul său, care să nu aducă atingere aspectelor considerate secrete de serviciu, astfel că nu pot fi redate în prezenta decizie criticile invocate prin memoriul de recurs, depus integral de această parte la compartimentul documente clasificate.

4. Apărările formulate în cauză

De asemenea, recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a formulat susţineri asupra problemelor de drept invocate prin întâmpinarea la recursul reclamantei, care nu aduc atingere aspectelor considerate secrete de serviciu, apărări în care nu sunt redate din conţinutul documentelor clasificate, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă, menţinerea în parte a hotărârii atacate cu privire la soluţia de respingerea ca neîntemeiată a acţiunii pentru măsurile dispuse Ia pct. I. 1., I. 2, i. 6, II. 8, II. 10, II. 11, II. 12, II. 14 din Decizia nr. S/200/2014 şi a încheierii nr. S/325/2014, în esenţă pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond în mod corect a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei privind măsurile de la pct. I. 1, I. 2 şi I. 6 din Decizia nr. S/200/2014, ce au fost dispuse în sarcina conducerii C.N.U. S.A. în temeiul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, pentru înlăturarea neregulilor financiar - contabile constatate, având în vedere dispoziţiile actelor normative incidente şi probele administrate.

Cu privire la măsura I.1 din decizia atacată, instanţa de fond a constatat că măsura este legală, întrucât compania nu a respectat dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 1009/2009 privind rafinarea stocului de uraniu în concentrate constituit în perioada 1993 - 2008, raportate la art. 4 din H.G. nr. 2157/2004 privind unele măsuri de procesare şi valorificare a stocului de uraniu în diuranat de sodiu, produs până în anul 1993, potrivit cărora contravaloarea concentratelor se constituie ca obligaţie bugetară care va fi virată la bugetul de stat. La analiza legalităţii măsurii, instanţa de fond a reţinut efectele puterii lucrului judecat, raportat la hotărârile pronunţate în dosarul x/2012 cu privire la măsuri similare celor dispuse în cauză.

Referitor la măsura I. 2 din decizia atacată, instanţa de fond a reţinut şi în cauza acesteia efectele puterii lucrului judecat ale sentinţei civile nr. 1369/2014 şi deciziei civile nr. 3623/2015 pronunţate în dosarul nr. x/2012, în raport de nerespectarea obligaţiei de a calcula şi vira contribuţia de 2% din valoarea substanţelor periculoase pentru mediu, la bugetul Fondului pentru mediu. Această obligaţiei îi revenea companiei conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lite), art. 10 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, dispoziţiilor art. 4 alin. (3) Anexa 2 la H.G. nr. 1408/2008, precum şi din Regulamentul CE nr. 1272/2008, întrucât substanţa de dioxid de uraniu este pericuoasă pentru mediu aşa cum rezultă din fişa tehnică de securitate al acestui produs.

De asemenea, măsura I. 6 din Decizia nr. S/200/2014 a fost menţinută în mod corect de către instanţa de fond, întrucât viza ducerea la îndeplinire a măsurilor de la pct. I. 7 şi I. 8 din Decizia nr. S83/2012, care au fost constatate ca fiind legale de către instanţele de judecată învestite cu soluţionarea dosarului nr. x/2012

In ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de anulare a măsurilor de la pct. II. 8 şi II. 10 - II. 12, II. 14 din Decizia nr. S/200/2014, s-a arătat că hotărârea recurată este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor actelor normative incidente în cauză, în raport de temeiul de drept în baza cărora au fost dispuse, respectiv art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, astfel:

Prin măsurile de la pct. II 8 şi II. 10 din decizie, au fost aduse la cunoştinţa recurentei - reclamante abaterile de legalitate şi regularitate care au produs prejudicii, generate de achiziţia directă de bunuri şi de piese de schimb la preţuri supraevaluate, în sensul acceptării unor preţuri mai mari decât cele practicate pentru achiziţii similare efectuate de C.N. a Uraniului S.A. sau faţă de cele existente pe piaţă, cu nerespectarea propriilor proceduri operaţionale şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 119/1999, O.M.F.P. nr. 522/2003, O.M.F.P. nr. 3055/2009 şi a prevederilor art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la data respectivă).

Constatările din actul de control au fost fundamentate pe înscrisurile prezentate echipei de audit, în timpul acţiunii de control, de către companie, depuse la dosarul de fond (ex.: facturi, NIR-uri, comenzi).

Cu privire la măsurile dispuse la pct. 11.11 din Decizia nr. S/200/2014, instanţa de fond a înlăturat apărările formulate de reclamantă, întrucât nu justificau diferenţele existente între condiţiile stabilite în documentaţia de atribuire întocmită pentru piesei turnate din oţel şi cele acceptate la plată.

Instanţa de fond în mod corect a menţinut ca fiind legală şi temeinică măsura de la pct. II. 12 din Decizia nr. S/200/2014, întrucât au fost încălcate dispoziţiile legale ca urmare a ajustării preţului produselor chimice achiziţionate pe parcursul derulării contractului, în alte condiţii decât cele contractate, ceea ce a condus la efectuarea unor plăţi nedatorate. Instanţa a avut în vedere faptul că în cadrul probelor administrate de reclamantă nu se regăseşte o justificare fundamentată din partea furnizorului referitor la creşterea neprevăzută a cheltuielilor de transport, astfel încât să se încadreze în prevederile art. 7.1 din contractul cadru.

Referitor la măsurile dispuse la pct. II. 14 din decizie, instanţa de fond a reţinut că privesc neducerea la îndeplinire a măsurilor de la pct. II. 3 şi II. 4 din Decizia nr. 1/2012, care nu au fost contestate, prin care s-au stabilit obligaţii în sarcina conducerii companiei pentru: recuperarea cheltuielilor impozit pe teren şi taxă pe teren aferente bunurilor folosite de S.C. A. S.R.L. Constanţa; intrarea în legalitate privind efectuarea de lucrări de proiectare şi construcţii montaj în scopul pentru care a fost înfiinţată societate.

Pentru aceste considerente, precum şi cele invocate în apărările formulate şi depuse la Compartimentul pentru informaţii clasificate ai instanţei, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta - reclamantă, CN. a Uraniului S.A. şi menţinerea în parte a hotărârii atacate în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de anulare a actelor atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 octombrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

5.2. Prin adresa din 11.11.2020 emisă de Cutea de Apel Bucureşti, s-a arătat că prin adresele anterioare (2/12650/C din 08.01.2020 şi 2/13453/C din 23.10.2020), au fost înaintate instanţei supreme toate documentele depuse în custodia compartimentului documente clasificate.

5.3. Prin încheierea de şedinţă de la data de 26 ianuarie 2021, Înalta Curte, având in vedere că la dosarul cauzei au fost depuse motive de recurs şi întâmpinări clasificate ca secret de serviciu, a dispus emiterea unor adrese către recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României şi recurenta-reclamantă Compania Naţională a Uraniului S.A., în vederea depunerii de puncte de vedere, raportat la obiectul dosarului, cu privire la următoarele aspecte:

- să indice, pentru fiecare măsură din actul atacat, care este categoria de secret în care se încadrează şi care este documentul sursă secret care a fost cercetat de controlorii Curţii de Conturi la momentul emiterii fiecărei măsuri în parte;

- să indice, în situaţia în care se încadrează în categoria secretului de serviciu, termenul de clasificare stabilit de emitent pentru fiecare document sursă, precum şi dacă pentru informaţiile clasificate acest termen a expirat sau nu la acest moment;

- având în vedere înscrisurile sursă secrete indicate în adresa Curţii de Conturi a României - Departamentul IV nr. IV/40761/27.11.2015 aflată la dosarul de fond cu privire la care pârâta a susţinut că au stat la baza emiterii deciziei Curţii de Conturi din anul 2012, să se precizeze dacă acestea au stat la baza emiterii tuturor măsurilor din prezenta decizie sau doar a măsurilor care aveau legătură cu decizia din anul 2012 a Curţii de Conturi;

- în cazul unui răspuns negativ, să indice dacă recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a cercetat alte documente sursă secrete pentru celelalte măsuri, neindicate în dosar şi care nu au legătură cu decizia din 2012 a Curţii de Conturi;

- în situaţia în care nici pentru acestea nu există documente secrete care să fi fost cercetate, să precizeze, în raport de documentele analizate de către organul de control cu privire la restul măsurilor, cercetând şi înscrisurile aflate la dosarul de fond, dacă se justifică păstrarea ca secret a tuturor susţinerilor părţilor, raportat la restul măsurilor.

De asemenea, s-a pus în vedere recurentei-pârâte să depună note scrise prin care să facă susţineri generice pe problemele de drept din recurs invocate, pe apărările invocate prin întâmpinare, care să nu aducă atingere aspectelor considerate secrete până la acest moment; în mod similar, s-a pus în vedere recurentei-reclamante să depună note scrise, fără să atingă aspectele secretizate, prin care să sintetizeze aspectele de drept invocate prin recurs şi prin întâmpinare şi cu privire la celelalte incidente procesuale invocate.

5.4. Recurenta-pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a depus note scrise, în raport de dispoziţiile instanţei de recurs, comunicate prin adresa anexată procedurii de citare pentru termenul din data de 15 iunie 2021, emisă în baza încheierii de şedinţă din data de 26 ianuarie 2021, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei - pârâte, Curtea de Conturi a României, obligaţia de a formula un punct de vedere referitor la categoria de secret în care se încadrează fiecare măsură din decizie, documentul sursă secret ce a stat la baza emiterii măsurii, termenul de clasificare stabilit de emitent pentru fiecare document sursă şi dacă acesta a expirat, dacă înscrisurile sursă indicate în adresa nr. x/27.11.2015 au stat la baza emiterii tuturor măsurilor din Decizia nr. S/200/2014, eventual ce alte documente sursă secrete sunt pentru celelalte măsuri, care nu au fost indicate în dosar şi care nu au legătură cu decizia din 2012, dacă se justifică păstrarea ca secret a tuturor susţinerilor părţilor, raportat la restul măsurilor.

Cu privire la categoria de secret în care se încadrează fiecare măsură din actul atacat şi documentul sursă secret care a fost cercetat de auditorii publici externi la momentul emiterii, se arată următoarele:

Nivel de secretizare pentru întreaga Decizie nr. S200/18.08.2014 este identic cu cel aplicat actelor emise în 2012 (Decizia nr. S83/2012), în care sunt consemnate fragmente din documente clasificate de Compania Naţională a Uraniului S.A., la nivelul "secret de serviciu". Măsurile de la pct. I. 6 şi II. 13 din Decizia nr. S200/2014, vizează constatările din Decizia nr. S83/2012, aşa cum am arătat şi prin adresa nr. x/27.11.2015.

Clasificarea acestor acte încheiate în anul 2014, la nivel "secret de serviciu" a fost determinată de faptul că în Raportul de control nr. x/25.07.2014, Decizia nr. S200/18.08.2014 şi încheierea nr. S325/27.10.2014, sunt consemnate fragmente din actele de control încheiate în anul 2012, de Curtea de Conturi la aceeaşi entitate, respectiv Raportul de control nr. x/2012 şi Decizia nr. S83/2012, documente clasificate la nivel "secret de serviciu";

Astfel, măsurile I. 6 şi II. 13 dispuse prin Decizia nr. S200/2014, au la baza constatări rezultate din verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. S83/2012, când au fost analizate de către auditorii publici externi, documente clasificate cu "secret de stat" şi "secret de serviciu " ce conţin informaţii ce se circumscriu art. 17 lit. i) din Legea nr. 182/2002, precum şi a H.G. nr. S/560/2011 de aprobare a listei categoriilor de informaţii clasificate secrete de stat la nivelul Ministerului Economiei.

Documentele sursă care au fost cercetate de auditorii publici externi sunt cele indicate de Compania Naţională a Uraniului - S.A. Bucureşti prin în adresa nr. x/26.05.2021, fiind aceleaşi cu cele verificate în anul 2012, respectiv: Acord cadru de servicii nr. S/21.01.03.2011; Contractul subsecvent de servicii nr. x/24.01.2011; Aviz A.N.R.M. nr. x/24.01.2011; Situaţia mişcării stocului de concentrate tehnice de uraniu provenit din eluat iaz, nr. 0950/14.10.2011; Proces-verbal nr. x/18.11.2011; liste inventariere conform H.G. nr. 1009/2009; Liste inventariere Stoc de siguranţă şi consum; liste inventariere U308 din eluat iaz - magazia 7.

Cu privire la termenul de clasificare stabilit de emitent pentru fiecare document sursă şi dacă pentru informaţiile clasificate acest termen a expirat, pârâta a precizat că Departamentul IV a solicitat C.N. Uraniu S.A. aceste informaţii prin adresa nr. x/2021 - 7962/19.05.2021, răspunsul fiind transmis prin adresa nr. x/26.05.2021.

Din adresa de răspuns a emitentului, anexată prezentelor note scrise, rezultă că termenele de clasificare sunt în vigoare.

Cu privire la solicitarea instanţei de recurs de a preciza dacă înscrisurile sursă secrete, indicate în adresa nr. x/27.11.2015, au stat la baza emiterii tuturor măsurilor din Decizia nr. S/200/2014, se arată că respectivele documente sursă vizează aspecte preluate din Decizia nr. S83/2012 ce se regăsesc în cadrul măsurilor I. 6 şi II. 13 din decizia emisă în anul 2014.

În raport de dispoziţiile art. 7, art. 14 alin. (2) - (3), art. 56 alin. (1) şi art. 69 alin. (4) H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 44/06.05.2010, a fost aprobată la Anexa 1 - Lista documentelor cu caracter secret de serviciu, fiind nominalizate în mod expres la pct. III.4 lit. a) "Actele încheiate în urma acţiunilor de control", prevăzându-se totodată la art. 3 următoarele: "dobândesc caracter de secret de serviciu şi alte documente decât cele menţionate în anexa nr. 1, care au fost întocmite în baza celor clasificate ca secret de serviciu ".

Nu au fost cercetate alte documente sursă secrete pentru celelalte măsuri, care nu au legătură cu decizia din 2012 a Curţii de Conturi.

Cu privire la solicitarea instanţei de recurs de a preciza în raport de documentele analizate de organul de control pentru restul masurilor din Decizia nr. S 200/2014, dacă se justifică păstrarea ca secret a tuturor susţinerilor părţilor, pentru măsurile respective: în cauză, actele atacate sunt în integralitatea lor clasificate, mai mult decât atât motivarea hotărârii recurate a fost clasificată cu nivelul "secret de serviciu", prin urmare înscrisurile din dosar care utilizează aceste documente au nivelul de clasificare a acestor documente.

Pentru a se întocmi prezentul punct de vedere în cauză, s-au avut în vedere informaţiile furnizate de către structura de specialitate din cadrul Curţii de Conturi a României care a efectuat acţiunea de control şi a întocmit actele ce fac obiectul litigiului, prin adresa nr. x/20.05.2021 şi adresa nr. x/26.05.2021 emisă de C.N. a Uraniului - S,A. Bucureşti, anexate la prezentele note scrise.

5.5. Reclamanta Compania Naţională a Uraniului S.A. (CNU SA), faţă de dispozitiile instanţei la termenul din 20 aprilie 2021, a precizat următoarele:

În ceea ce priveşte Măsura privind nerespectarea legii prin constituirea obligaţiilor bugetare pentru concentratele tehnice de uraniu scoase din Stocul de siguranţă si consum, stocurile de concentrate tehnice de uraniu sunt secrete, reprezintă informaţii clasificate Secrete de Stat nivel Secret, mentinandu-si în continuare nivelul de secretizare.

În ceea ce priveşte Măsura privind îndeplinirea parţiala a măsurii (referitoare la punctul 1.1 din Decizia S83/2012) privind intrarea in legalitate in ceea ce priveşte inventarierea elementelor de natura activelor (inclusiv a stocului de uraniu), datoriilor si capitalurilor proprii, stocurile de uraniu sunt clasificate Secret de Stat nivel Secret, iar documentele sursa sunt listele de inventariere. Toate isi menţin nivelul de secretizare si in prezent.

În ceea ce priveşte Măsura privind îndeplinirea parţiala a măsurii dispuse la punctul 1.6 din Decizia S83/2012 privitor la utilizarea fondurilor publice pentru elaborarea de studii, în cadrul contractelor încheiate cu S.C. B. S.A. se vehiculează informaţii clasificate Secrete de Stat nivel maxim Strict Secret si informaţii clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea isi menţin nivelul de secretizare si in prezent/pe toata durata de valabilitate a contractelor. Documentul sursa sunt contractele încheiate si anexele acestora.

În ceea ce priveşte Măsura privind necomunicarea modului de ducere la îndeplinire precum si nedispunerea de masuri pentru ducerea la îndeplinire de la punctul 11.9 din Decizia 583/2012 cu privire la intrarea in legalitate privind avizarea documentaţiilor tehnico - economice aferente proiectelor de investiţii publice, în cadrul contractelor încheiate cu S.C. B. S.A. se vehiculează informaţii clasificate Secrete de Stat nivel maxim Strict Secret si informaţii clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea îsi menţin nivelul de secretizare si in prezent/pe toata durata de valabilitate a contractelor. Documentul sursa sunt contractele încheiate si anexele acestora.

În ceea ce priveşte Măsura privind necomunicarea modului de ducere Ia îndeplinire precum si nedispunerea de masuri pentru ducerea la îndeplinire a măsurii de la punctul 11.11 din decizia S83/2012 cu privire la angajarea si efectuarea de cheltuieli din credite bugetare pentru serviciile privind elaborarea de studii de scoatere din circuitul silvic a unor suprafeţe de teren, se arată că studiile sunt neclasificate iar contractelor încheiate cu S.C. B. S.A. se vehiculează informaţii clasificate Secret de Serviciu (sunt secrete de serviciu). Contractele isi menţin nivelul de secretizare si in prezent/pe toata durata de valabilitate a contractelor. Documentul sursa sunt contractele incheiate si anexele acestora.

În ceea ce priveşte Măsura privind necomunicarea modului de ducere la indeplinire precum si nedispunerea de masuri pentru ducerea la indeplinire a măsurii de la punctul 11.14 din decizia SS3/2012cu privire la angajarea si efectuarea de cheltuieli din credite bugetare pentru serviciile privind elaborarea de studii pe aplasamentul aprobat, se arată că Studiile sunt neclasificate, iar contractele incheiate cu S.C. B. S.A. se vehiculează informaţii clasificate Secret de Serviciu (sunt secrete de serviciu), Toate acestea isi menţin nivelul de secretizare si in prezent. Documentul sursa sunt contractele incheiate si anexele acestora.

În ceea ce priveşte Măsura privind nedispunerea de masuri pentru ducerea la indeplinire a punctului punctul 11.7 din decizia S83/2012 cu privire la calculul si plata sumelor datorate bugetului de stat ca urmare a valorificării unor cantităţi din stocul de siguranţa si consum, se arată că în cadrul acestora se vehiculează informaţii clasificate Secrete de Stat nivel Secret. Toate acestea isi menţin nivelul de secretizare si în prezent. Documentul sursa sunt inventarele sucursalei Feldioara sau situaţia mişcării stocurilor.

În ceea ce priveşte Măsura privind nedispunerea de masuri pentru ducerea la indeplinire a punctului punctul 11.10 din decizia S83/2012 prin acceptarea contractelor încheiate cu subcontractantii în concordanţă cu oferta, se arată că se vehiculează informaţii clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea isi menţin nivelul de secretizare si in prezent. Documentul sursa sunt contractele incheiate cu S.C. B. S.A..

În ceea ce priveşte Măsura privind nedispunerea de masuri pentru ducerea la îndeplinire a punctului punctul 11.12 din decizia S83/2012 prin angajarea si efectuarea de cheltuieli din credite bugetare pentru servicii privind elaborarea bilanţurilor de mediu si studiilor de amplasament, studiile sunt neclasificate însă în contractul S21 se vehiculează informaţii clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea isi menţin nivelul de secretizare si in prezent.

În ceea ce priveşte Măsura privind nedispunerea de masuri pentru ducerea la îndeplinire a punctului EU3 din decizia S83/2012 prin angajarea si efectuarea de cheltuieli din credite bugetare pentru servicii privind elaborarea de studii si pentru obţinerea de avize si acorduri, studiile sunt neclasificate însă în contractul S21 se vehiculează informaţii clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea isi menţin nivelul de secretizare si in prezent.

În ceea ce priveşte Măsura privind nedispunerea de masuri pentru ducerea la îndeplinire a punctului punctul II. 15 din decizia SS3/2012 prin angajarea si efectuarea de cheltuieli din credite bugetare pentru servicii de elaborarea a studiilor privitor la sistemul de protecţie fizica, studiile sunt neclasificate însă în cadrul contractului S21 se vehiculează informaţii clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea isi menţin nivelul de secretizare si in prezent.

Toate documentele clasificate ce au stat la baza întocmirii Raportului de control si a Deciziei S200/2014 îsi menţin nivelul de secretizare şi în prezent.

Înscrisurile secrete indicate în adresa Curţii de Conturi a României - Departamentul IV nr. IV/40761/27.ll. 2015 sunt înscrisuri sursă şi au stat la baza masurilor care aveau legătură cu decizia din anul 2012 a Curţii de Conturi.

Nu toate masurile dispuse de Curtea de Conturi au caracter secret de serviciu, acestea având la baza si documente neclasificate, însă, ţinând cont că, urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi în 2014 a fost întocmit un singur Raport de control şi a fost emisă Decizia S 200/2014, aceste două acte contestate sunt clasificate, astfel, datele si informaţiile prezentate în acestea din urma, sunt clasificate, iar orice extras din aceste documente, urmează acelaşi regim juridic instituit de legea specială privind protecţia informaţiilor clasificate.

5.6. La termenul din 21 septembrie 2021, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia tardivităţii notelor scrise privind dezvoltarea motivelor de recurs depuse de către recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României şi admisibilitatea excepţiei de nelegalitate a Deciziei S/200/18.08.2014 şi a Raportului de Control nr. x/2014, invocată de către recurenta - reclamantă.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Cu privire la excepţia tardivităţii notelor scrise privind dezvoltarea motivelor de recurs depuse de către recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României

Înalta Curte constată că notele scrise depuse de recurenta-pârâtă reprezintă dezvoltări ale motivelor de recurs cu privire la măsura II.9 din actele atacate; este nerelevantă împrejurarea că au fost formulate după comunicarea sentinţei, deoarece, fiind dezvoltări, iar nu critici noi, nu se impunea obligativitatea respectării cerinţei încadrării într-un anumit termen, ci doar cea a respectării principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare al părţii adverse (principii ce au fost respectate, aceste note scrise fiind comunicate celeilalte părţi).

6.2. Cu privire la admisibilitatea excepţiei de nelegalitate a Deciziei S/200/18.08.2014 şi a Raportului de Control nr. x/2014, invocată de către recurenta - reclamantă

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate a aceloraşi acte administrative ce au fost atacate cu acţiunea în anulare ce face obiectul prezentului dosar.

Excepţia de nelegalitate este o apărare de fond, pe care partea interesată o formulează în cadrul unui proces, în condiţiile în care cealaltă parte îşi fundamentează pretenţiile pe un act administrativ considerat nelegal şi vătămător de autorul excepţiei.

Potrivit practicii în materie, în contextul în care autorul excepţiei de nelegalitate are pe rolul instanţei de contencios administrativ o acţiune în anularea unui act administrativ individual, invocarea excepţiei de nelegalitate cu privire la acelaşi act administrativ în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ apare ca inadmisibilă.

In speţa de faţă, criticile de nelegalitate în privinţa actului administrativ sunt prezente şi în cadrul acţiunii directe în anulare. Reclamanta a ales prima dată calea cererii in anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că este incident principiul "electa una via". Aşadar, odată aleasă calea procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei, iar examinarea actului administrativ pe cale directă exclude controlul judecătoresc şi pe calea indirectă a excepţiei de nelegalitate, la cererea aceleiaşi persoane interesate. Într-adevăr, în problemele litigioase, părţile sunt cele care aleg căile de urmat şi mijloacele de apărare, însă în condiţiile legii.

În virtutea principiului "electa una via non datur recursus ad alteram", examinarea legalităţii unui act administrativ pe calea excepţiei de nelegalitate, în cadrul procesului având ca obiect anularea aceluiaşi act, este inadmisibilă, cele două căi de examinare a legalităţii actelor administrative excluzându-se reciproc.

Ca urmare, Înalta Curte va respinge excepţia de nelegalitate a Deciziei S/200/18.08.2014 şi a Raportului de Control nr. x/2014, invocată de către recurenta - reclamantă, ca inadmisibilă.

6.3. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă şi a apărărilor formulate de intimata-reclamantă

Ca o primă precizare privind tehnica de redactare a prezentei decizii, Înalta Curte nu va proceda la divizarea prezentei decizii într-o parte publică şi o parte care să fie depusă la compartimentul documente clasificate, considerând că, în astfel de cauze implicând documente clasificate, cât timp părţile au avut acces egal la acestea, hotărârea judecătorească nu poate fi decât publică, conform cerinţelor din C. proc. civ.

Ca urmare, aspectele conţinute de documentele clasificate care nu pot fi devoalate nu vor fi menţionate în prezenta decizie, deşi acestea au făcut parte din probatoriul cauzei şi au format convingerea prezentei instanţe.

Ca un aspect general, Înalta Curte constată că ceea ce a reţinut prima instanţă nu a fost autoritatea de lucru judecat raportată la decizia anterioară a pârâtei, ci puterea de lucru judecat, în sensul imposibilităţii de repunere în discuţie în cadrul unui proces ulterior a aceloraşi chestiuni de fapt sau de drept asupra cărora a statuat deja în mod definitiv o instanţă judecătorească.

În ceea ce priveşte măsura de la punctul I.6 abaterea nr. 14, intervenirea ulterioară a hotărârii judecătoreşti de anulare a măsurii anterior dispuse printr-un alt act al pârâtei (a cărui nepunere în executare integrală fusese reţinută ca reprezentând o abatere distinctă prin actele contestate în prezenta cauză), duce în mod raţional la anularea măsurii ulterioare.

Acelaşi raţionament este pe deplin aplicabil şi în ceea ce priveşte Măsura II.13, motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă fiind nefondate şi cu privire la această măsură.

În ceea ce priveşte măsura de la pct. II. 9, recurenta-pârâtă a invocat greşita aplicare de către prima instanţă a prevederilor art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006.

Înalta Curte constată că reclamanta nu a înţeles să depună nicio precizare prin care să indice în mod concis aspectele de drept ce pot fi făcute publice în cadrul apărărilor, astfel că argumentele acesteia, deşi consultate şi analizate de către instanţa de recurs, nu pot fi prezentate în prezenta deciziei.

Asupra acestui motiv de recurs, Înalta Curte statuează asupra legalităţii modului de rezolvare a acestui motiv de nulitate de către prima instanţă. Exemplele aduse de prima instanţă nu reprezentau argumente decizorii, ci acestea, conţinute în documentele clasificate, erau cele legate de obiectul specific al achiziţiei şi de apărările invocate de reclamantă referitoare la imposibilitatea efectivă de a utiliza criteriul achiziţiilor anterioare ca şi element de comparaţie.

Celelalte argumente legate de compoziţia din inox a elementelor sau de adunarea preţului elementelor raportat la preţul ansamblelor nu pot fi reţinute ca fondate, faţă de apărările considerate ca fiind temeinic justificate ale intimatei-reclamante, dar care nu pot fi reproduse pentru raţiuni de confidenţialitate a înscrisurilor clasificate. În concluzie, Înalta Curte constată că au fost respectate prevederile art. 25 alin. (1), (26) şi 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006.

Ca urmare, recursul formulat de recurenta-pârâtă va fi respins ca nefondat.

6.4. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă şi a apărărilor formulate de intimata-pârâtă

6.4.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat acest motiv de casare raportat la modalitatea de evaluare de către prima instanţă a probatoriului administrat în faţa acesteia.

Dincolo de aspectul că modalitatea de evaluare a probatoriului reprezintă o chestiune de fapt ce scapă motivelor de casare (ce se pot întemeia exclusiv pe aspecte de drept), Înalta Curte reţine că singura susţinere ce s-ar putea încadra în acest motiv de casare ar fi aceea a ignorării unor probe cu consecinţa încălcării unor norme de procedură.

Or, constată instanţa de recurs că pertinenţa probatoriului administrat de prima instanţă, în lipsa unor dovezi concrete privind încălcarea legii, nu a fost răsturnată. Cât priveşte neluarea în considerare - în cadrul motivării calificate de prima instanţă ca şi secret de serviciu - a tuturor înscrisurilor clasificate, Înalta Curte constată că o asemenea sarcină este nu doar imposibilă (în sensul enumerării în motivare exhaustiv a tuturor înscrisurilor de la dosar), dar şi inutilă, cât timp prima instanţa a avut în vedere aspectele considerate esenţiale.

Nu se poate reţine nici încălcarea dreptului la apărare, cât timp parte a avut posibilitatea efectivă de a consulta şi de a formula apărări pe toate aspectele, iar instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Ca urmare, motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este nefondat.

6.4.2. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

6.4.3. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

6.4.3.1. În ceea ce priveşte Măsura de la punctul I.1.

Înalta Curte constată că, deşi decizia din 2015 a Curţii de Conturi priveşte o abatere similară cu cea reţinută prin decizia S83/2012 a aceleiaşi autorităţi, diferă perioada avută în vedere la momentul efectuării controlului.

Faţă de faptul că cele repuse în discuţie reprezintă aspecte de drept identice cu cele judecate în cauza anterioară (Decizia nr. 3623/13 noiembrie 2015 pronunţată de ICCJ-SCAF în dosar nr. x/2012) - dar cu privire la care prezenta instanţă nu poate face nici măcar o trimitere concretă, din motive de confidenţialitate a măsurii, niciuna dintre părţi nerealizând o desecretizare a obiectului acestei măsuri prin actele şi notele scrise depuse la dosarul public -, Înalta Curte reţine existenţa puterii de lucru judecat (iar nu a autorităţii de lucru judecat ca atare) pe modalitatea de soluţionare a chestiunii de drept identice deduse judecăţii în cele două cauze.

6.4.3.2. În ceea ce priveşte Măsura de la punctul I.2.

Referitor la măsura I. 2 din decizia atacată, recurenta-pârâtă a arătat prin notele scrise că instanţa de fond a reţinut, şi raportat la aceasta, efectele puterii lucrului judecat ale sentinţei civile nr. 1369/2014 şi a deciziei civile nr. 3623/2015 pronunţate în dosarul nr. x/2012, în ceea ce priveşte nerespectarea obligaţiei de a calcula şi vira contribuţia de 2 % din valoarea substanţelor periculoase pentru mediu, la bugetul Fondului pentru mediu. Această obligaţie îi revenea companiei conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lite), art. 10 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, dispoziţiilor art. 4 alin. (3) Anexa 2 la H.G. nr. 1408/2008, precum şi din Regulamentul CE nr. 1272/2008, întrucât substanţa de dioxid de uraniu este pericuoasă pentru mediu aşa cum rezultă din fişa tehnică de securitate al acestui produs.

Cu privire la această măsură, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 3623/13 noiembrie 2015 pronunţată de ICCJ-SCAF în dosar nr. x/2012, s-au constatat cu putere de lucru judecat următoarele:

"Soluţia instanţei de control judiciar cu referire la măsura dispusă la pct. 8 din Decizia nr. S/83/2012

Raportat la probatoriul administrat, faţă de susţinerile părţilor, dar şi în considerarea Deciziei nr. 4838/18 decembrie 2014, a ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal, la care a făcut trimitere intimata-pârâtă, Înalta Curte va respinge criticile subsumate acestei măsuri, apreciindu-le ca fiind nefondate.

Abaterea constatată la pct. 8 din Decizia S/83/2012 viza raptul că pentru cantitatea de 210.180,956 kg U în pulbere de U02, valorificată către Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. în anul 2011, Compania Naţională a Uraniului S.A. nu a calculat şi virat contribuţia de 2% din valoarea substanţelor periculoase pentru mediu, introduse pe piaţa naţională, la bugetul Fondului pentru mediu, gestionat de Administraţia Fondului pentru Mediu.

În anul 2011 prin valorificarea cantităţii de 210.180,956 kg U în pulbere de U02 către Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A., a introdus pe piaţa naţională, substanţe periculoase pentru mediu. S-a reţinut că această pulbere este periculoasă pentru mediu, raportat la următoarele:

- Fişa tehnică de securitate pentru produsul dioxid de (uraniu -U02, întocmită de Compania Naţională a Uraniului S.A. - Sucursala Feldioara, unde sunt prezentate următoarele informaţii: T+Toxic" şi "N-Periculos pentru mediu";

- Anexa nr. 2 - "Lista substanţelor periculoase" la H.G. nr. 1408/2008, în care sunt nominalizaţi compuşi ai uraniului cu numărul de index 092-002-00-3;

- Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, publicat în JO al UE nr. L352/2 din 31.12.2008, Tabelul 3.1 "Lista clasificărilor şi etichetărilor armonizate ale substanţelor periculoase" unde este specificată substanţa uraniu având numărul de index 092-001-00-8 şi compuşi ai uraniului având numărul de index 092-002-00-3.

Pentru clarificarea acestor aspecte, Curtea de Conturi a României, cu adresa nr. x/11.05.2012 a solicitat Administraţiei Fondului pentru Mediu efectuarea unor verificări de specialitate privind "declararea, calcularea şi virarea contribuţiei de 2 % din valoarea substanţelor clasificate prin acte normative ca fiind periculoase pentru mediu, la bugetul Fondului pentru mediu, de către Compania Naţională a Uraniului S. A ".

În urma verificărilor de specialitate, Administraţia Fondului pentru Mediu a întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. x/04.10.2012, în care s-a constatat faptul că, pentru perioada 2007-2011, Compania Naţională a Uraniului S.A. nu a declarat şi nu a virat la Bugetul fondului pentru mediu, contribuţia de 2% din valoarea substanţelor chimice periculoase pentru mediu introduse pe piaţa naţională prevăzută de art. 9 din O.U.G. nr. 196/2005, fiind stabilit un debit de plată în valoare de 6.754.378 RON.

Împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. x/04.10.2012 şi a Deciziei de impunere nr. x/4.10.2012 recurenta - reclamantă a formulat cererea de anulare la Curtea de Apel Bucureşti, aceasta constituind obiectul dosarului nr. x/2013 Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1713/27.05.2015/a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva a acestei hotărâri, societatea recurentă a formulat recurs, acesta fiind respins ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 4838/18.12.2014.

Relevanţa acestei din urmă decizii este evidentă în statuarea asupra criticilor vizând măsura nr. 8, în sensul respingerii acestora, ca nefondate."

Ca urmare, în mod similar, faţă de faptul că aspectul de drept repus în discuţie este identic cu cel judecat în cauza anterioară, Înalta Curte reţine existenţa puterii de lucru judecat (iar nu a autorităţii de lucru judecat ca atare) pe modalitatea de soluţionare a chestiunii de drept identice deduse judecăţii în cele două cauze.

Înalta Curte constată că, faţă de ansamblul probator administrat în ccauză şi faţă de apărările recurentei-pârâte aflate la dosarul de la compartimentul de documente clasificate, sunt nefondate şi celelalte susţineri din cuprinsul cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă pe această măsură, care nu pot fi desecretizate în lipsa unei devoalări care să fi fost efectuată de către chiar recurenta-reclamantă.

6.4.3.3. În ceea ce priveşte Măsurile de la punctele II.8, II.10, II.11, II.12

Pârâta a arătat prin notele scrise depuse la solicitarea instanţei de recurs că prin măsurile de la pct. II 8 şi II. 10 din decizie, au fost aduse la cunoştinţa recurentei - reclamante abaterile de legalitate şi regularitate care au produs prejudicii, generate de achiziţia directă de bunuri şi de piese de schimb la preţuri supraevaluate, în sensul acceptării unor preţuri mai mari decât cele practicate pentru achiziţii similare efectuate de C.N. a Uraniului S.A. sau faţă de cele existente pe piaţă, cu nerespectarea propriilor proceduri operaţionale şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 119/1999, O.M.F.P. nr. 522/2003, O.M.F.P. nr. 3055/2009 şi a prevederilor art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la data respectivă). Constatările din actul de control au fost fundamentate pe înscrisurile prezentate echipei de audit, în timpul acţiunii de control, de către companie, depuse la dosarul de fond (ex.: facturi, NIR-uri, comenzi). Cu privire la măsurile dispuse la pct. II.11 din Decizia nr. S/200/2014, instanţa de fond a înlăturat apărările formulate de reclamantă, întrucât nu justificau diferenţele existente între condiţiile stabilite în documentaţia de atribuire întocmită pentru piesei turnate din oţel şi cele acceptate la plată. Instanţa de fond în mod corect a menţinut ca fiind legală şi temeinică măsura de la pct. II. 12 din Decizia nr. S/200/2014, întrucât au fost încălcate dispoziţiile legale ca urmare a ajustării preţului produselor chimice achiziţionate pe parcursul derulării contractului, în alte condiţii decât cele contractate, ceea ce a condus la efectuarea unor plăţi nedatorate. Instanţa a avut în vedere faptul că în cadrul probelor administrate de reclamantă nu se regăseşte o justificare fundamentată din partea furnizorului referitor la creşterea neprevăzută a cheltuielilor de transport, astfel încât să se încadreze în prevederile art. 7.1 din contractul cadru.

Având în vedere că recurenta-reclamantă CNU nu a înţeles să formuleze susţineri publice în cadrul dosarului instanţei, Înalta Curte va constata, raportat la motivele avute în vedere de prima instanţă în cadrul motivării "secret de serviciu", că nu sunt fondate criticile din recurs, fiind legală soluţia primei instanţe pe acest aspect.

6.4.3.4. În ceea ce priveşte Măsura de la punctul I.6-abaterile nr. 18 şi 19

Pârâta a arătat că măsura I. 6 din Decizia nr. S/200/2014 a fost menţinută în mod corect de către instanţa de fond, întrucât viza ducerea la îndeplinire a măsurilor de la pct. I. 7 şi I. 8 din Decizia nr. S83/2012, care au fost constatate ca fiind legale de către instanţele de judecată învestite cu soluţionarea dosarului nr. x/2012

Constatând că nu s-a dovedit nici în cauza de faţă aducerea la îndeplinire a acestor măsuri, iar apărări privind nelegalitatea măsurilor nu mai pot fi făcute, faţă de puterea de lucru judecat a deciziei definitive a instanţei care a verificat legalitatea lor, Înalta Curte va constata legalitatea soluţiei date de prima instanţă pe aceste măsuri.

6.4.3.5. În ceea ce priveşte Măsura de la punctul I.7.-abaterea nr. 24

Având în vedere apărările recurentei-reclamante cu privire la punerea în concret în aplicare a Măsurii I.1 din Decizia nr. 1/2012, Înalta Curte constată că impunerea acestei măsuri nu se mai justifică, faţă de măsurile deja luate de către reclamantă şi faţă de cele imputate de pârâtă, cât timp nu se arată care ar fi măsurile suplimentare ce ar fi putut fi luate de aceasta. Faţă şi de celelalte considerente, care nu pot fi prezentate în prezenta decizie, nefiind desecretizate de către părţi, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei pe acest aspect, cu consecinţa anulării acestei abateri.

6.4.3.6. În ceea ce priveşte Măsura de la punctul II.14.-abaterea nr. 26

Pârâta a arătat prin notele scrise că această abatere priveşte neaducerea la îndeplinire a măsurii de la pct. II. 3 din Decizia nr. 1/2012, care nu a fost contestată, prin care s-au stabilit obligaţii în sarcina conducerii companiei pentru recuperarea cheltuielilor impozit pe teren şi taxă pe teren aferente bunurilor folosite de S.C. A. S.R.L. Constanţa.

Înalta Curte constată că impunerea acestei măsuri nu se mai justifică, faţă de măsurile deja luate de către reclamantă şi faţă de cele imputate de pârâtă, cât timp nu se arată care ar fi măsurile suplimentare ce ar fi putut fi luate de aceasta. Faţă şi de celelalte considerente, care nu pot fi prezentate în prezenta decizie, nefiind desecretizate de către părţi, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei pe acest aspect, cu consecinţa anulării acestei abateri.

6.4.3.7. În ceea ce priveşte Măsura de la punctul II.14.-abaterea nr. 27

Pârâta a arătat prin notele scrise că această abatere priveşte neaducerea la îndeplinire a măsurii de la pct. II. 4 din Decizia nr. 1/2012, care nu a fost contestată, prin care s-au stabilit obligaţii în sarcina conducerii companiei pentruintrarea în legalitate privind efectuarea de lucrări de proiectare şi construcţii montaj în scopul pentru care a fost înfiinţată societate.

Înalta Curte constată că, prin recursul formulat, recurenta-reclamantă nu a arătat de ce este nelegală sentinţa şi implicit decizia atacată, faţă de imputarea nepunerii în executare a Deciziei nr. 1/2012.

6.4.3.8. În ceea ce priveşte Măsura de la punctul II.13

Cu privire la acest punct, deşi invocă insuficienta motivare, nici recurenta-reclamantă nu a arătat care sunt aspectele esenţiale cu privire la care se impunea ca prima instanţă să motiveze suplimentar, astfel că nici această critică nu poate fi primită.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este fondat cât priveşte Măsura de la pct. I.7-abaterea 24 şi Măsura de la pct. II.14 - abaterea 26 şi nefondat în rest.

6.5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele de mai sus, având în vedere şi specificul prezentei cauze, care nu permite prezentarea tuturor argumentelor avute în vedere de instanţă, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii notelor scrise privind dezvoltarea motivelor de recurs depuse de către recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României, ca nefondată; va respinge excepţia de nelegalitate a Deciziei S/200/18.08.2014 şi a Raportului de Control nr. x/2014, invocată de către recurenta - reclamantă, ca inadmisibilă; va respinge recursul formulată de recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României, ca nefondat; va admite recursul formulat de recurenta - reclamantă Compania Naţională a Uraniului S.A.; va casa in parte sentinţa civilă nr. 193 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând, va anula actele atacate şi în ceea ce priveşte Măsura de la pct. I.7-abaterea 24 şi Măsura de la pct. II.14 - abaterea 26; va menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii notelor scrise privind dezvoltarea motivelor de recurs depuse de către recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României, ca nefondată.

Respinge excepţia de nelegalitate a Deciziei S/200/18.08.2014 şi a Raportului de Control nr. x/2014, invocată de către recurenta - reclamantă, ca inadmisibilă.

Respinge recursul formulată de recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 193 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă Compania Naţională a Uraniului S.A.

Casează in parte sentinţa civilă nr. 193 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând:

Anulează actele atacate şi în ceea ce priveşte Măsura de la pct. I.7-abaterea 24 şi Măsura de la pct. II.14 - abaterea 26.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 18 octombrie 2022.