Incompatibility of Local Councilor in Forest Service Contracting; Late Filing of Appeal

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 08.08.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018 emis de pârâtă, şi constatarea inexistenţei motivului de incompatibilitate şi a imposibilităţii aplicării sancţiunii reţinute.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 323 din 10 decembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii acţiunii în anulare astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-reclamant a arătat că este eronată şi fără temei legal reţinerea instanţei de fond conform căreia, în calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Hălmagiu, se află în situaţia de incompatibilitate reglementată de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

A susţinut că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea unor dispoziţii de drept material, enunţând în acest sens dispoziţiile art. 5 şi art. 16 coroborate cu dispoziţiile pct. 30 al anexei nr. 1 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, forma în vigoare la data încheierii contractului din 11.02.2011, potrivit cărora pădurile se gestionează pe principiul teritorialităţii, iar ocolul silvic care deţine suprafaţa majoritară a fondului forestier din raza unităţii administrativ teritoriale respective este obligat să încheie contractul de pază, administrare şi prestare de servicii silvice.

Sub acest aspect a subliniat că nu a participat la votarea hotărârii prin care s-a solicitat încheierea contractului de prestare servicii silvice către comuna Hălmagiu, lucru ce poate fi cu uşurinţă verificat în procesul-verbal al şedinţei consiliului local. De altfel, a subliniat că încălcarea principiului teritorialităţii şi refuzul de a aplica dispoziţiile Legii nr. 46/2008 de către ocolul silvic pe care îl conducea, ar fi determinat aplicarea de sancţiuni pentru ocolul silvic, inclusiv retragerea autorizaţiei de funcţionare.

A mai susţinut că se aplică cu prioritate prevederile art. 16 din Legea nr. 46/2008 care obligă ocolul silvic la încheierea contractului de furnizare servicii silvice pe principiul teritorialităţii, chiar după modificarea Codului silvic din 13.06.2015, derogând astfel de dispoziţiile cuprinse la art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 ce reglementează regimul incompatibilităţilor.

În opinia recurentului-reclamant, în speţă există un conflict de norme care se rezolvă conform principiului exprimat prin adagiul latin "specialia generalibus derogant" exemplificând în acest sens practica judiciară a instanţei supreme reprezentate prin Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009 şi Decizia nr. 1875 din 23 septembrie 2015 pronunţată în recurs de secţia a II-a a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru argumentele prezentate a solicitat admiterea recursului şi constatarea încetării cercetării sale disciplinare pentru starea de incompatibilitate.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 10.09.2021 intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus concluzii scrise prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, precum şi nulitatea acestuia pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Concluziile scrise au fost comunicate recurentului-reclamant la data de 20.09.2021, însă acesta nu a formulat apărări în raport de excepţiile invocate şi nu a fost prezent în instanţă.

La termenul de dezbateri din data de 14 octombrie 2021, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii recursului.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, excepţie invocată de intimata-pârâtă prin concluziile scrise depuse în cauză, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, recursul reclamantului urmând a fi respins ca tardiv formulat, în considerarea argumentelor ce succed.

Demersul judiciar ce formează obiectul cauzei pendinte vizează solicitarea formulată de reclamantul A., pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, de anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut în sarcina reclamantului, consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Hălmagiu, judeţul Arad, existenţa elementelor de încălcare a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor, respectiv încălcarea interdicţiei prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Soluţionând cauza, Curtea de Apel Timişoara a găsit neîntemeiate toate susţinerile formulate de reclamant, respingându-i acţiunea ca nefondată şi menţinând astfel ca temeinic şi legal raportul de evaluare contestat.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Prin art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. legiuitorul a statuat în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În speţă, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 323 din 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurată de reclamantul A., a fost comunicată acestuia la data de 21 decembrie 2018, conform dovezii de înmânare ataşată la dosar fond, iar recursul a fost promovat de parte la data de 25 aprilie 2019, data expedierii prin poştă, conform menţiunii ştampilei aplicate pe plicul aflat la dosar recurs, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispoziţiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Aşadar, de la data comunicării sentinţei, 21 decembrie 2019, curge termenul de 15 zile în vederea promovării căii de atac a recursului şi, raportat la prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi în care se putea formula recursul împotriva acestei hotărâri ar fi fost data de 07 ianuarie 2019, având în vedere zilele nelucrătoare.

În speţă, cum menţiunea ştampilei aplicate pe plicul de înaintare a cererii de recurs, aflat la dosar, indică faptul că memoriul conţinând motivele de recurs a fost transmis instanţei la data de 25 aprilie 2019, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii din 21 decembrie 2018, împlinindu-se la data de 07 ianuarie 2019, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Pe cale de consecinţă, în considerarea argumentelor reţinute supra şi a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge recursul recurentului-reclamant ca tardiv formulat, păstrând astfel sentinţa atacată.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 323 din 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2021.