University's appeal rejected; administrative fine upheld for restrictive procurement qualification contrary to EU law.

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş la data de 10 martie 2016, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice-Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, s-a solicitat anularea actului administrativ intitulat Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/22.10.2015, aferentă C. pen. nr. 6/15.09.2015, înregistrată la pârâtă sub nr. x/10.11.2015 şi comunicată către Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş sub nr. x/24.11.2015, în sensul înlăturării corecţiei financiare de 25% din valoarea contractului nr. x/26.01.2015, astfel:

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 441.829,35 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 106.039,04 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 116,32 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 27,92 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 426.091,88 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 102.262,05 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 5.668,32 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 1.360,40 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 605.189,90 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 145.245,58 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 638,20 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 153,17 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 3.230,24 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 775,26 RON;

- anularea Adresei înregistrată la pârâtă sub nr. x/13.01.2016 şi la reclamantă sub nr. x/29.02.2016, prin care s-a respins plângerea prealabilă;

- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.482.764,21 RON + T.V.A., reprezentând cumulul sumelor menţionate la petitul 2 al prezentei cereri;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru şi onorariu avocaţial.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin "Notificarea" a cărei anulare o solicită (Anexa 1 a acţiunii), au fost evocate, în esenţă, pretinse nereguli, de natura celor prevăzute de art. 176 alin. (2), art. 177 şi art. 183 din O.U.G. nr. 34/2006, concluzionându-se că pretinsele abateri sunt încadrabile la pct. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 66/2011. Pârâta a susţinut că "achiziţia nu a fost realizată cu respectarea legislaţiei în vigoare . . . . . . . . . ." , invocând şi art. 1 din Directiva 2014/24/EU, ce impune respectarea T.F.U.E. şi a principiilor derivând din acest tratat, precum egalitatea de tratament sau nediscriminarea.

Ca urmare, a fost reţinută aplicabilitatea dispoziţiilor legale evocate şi a fost aplicată o corecţie de 25% din valoarea contractului nr. x/26.01.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 40 din data de 16 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice-Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, având ca obiect anularea Notificării nr. x/10.11.2015 privind situaţia cererii de rambursare nr. x/22.10.2015, aferentă cererii de plată nr. x/15.09.2015, şi a Adresei nr. x/13.01.2016, ambele emise de pârât, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1.482.764,21 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie Târgu Mureş, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, în sensul anulării actelor administrative contestate şi înlăturării corecţiei financiare de 25% din valoarea contractului nr. x/26.01.2015, precum şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.482.764,21 RON + TVA reprezentând cumulul sumelor respinse, respectiv: 441.829,35 RON; 116,32 RON; 426.091,88 RON, 5.668,32 RON; 605.189,90 RON; 638,20 RON; 3.230,24 RON, toate cu TVA aferent, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariu avocaţial.

În dezvoltarea recursului promovat recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 177 alin. (2), art. 192 şi art. 193 din O.U.G. nr. 34/2006, dispoziţii care completează ope legis documentaţia dosarului de achiziţie publică. În referire la art. 177 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, a susţinut că acesta conferă ofertanţilor "dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerinţe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent,îndeplinirea respectivelor cerinţe".

În privinţa dispoziţiilor art. 192 din actul normativ antereferit a susţinut că acestea prevăd că, "în conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce, autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta certificate echivalente emise de organisme stabilite în alte state ale Uniunii Europene", iar cât priveşte art. 193, acesta a statuat că, "în cazul în care operatorul economic nu deţine un certificat de calitate astfel cum este solicitat de autoritatea contractantă, aceasta din urmă are obligaţia de a accepta orice alte probe sau dovezi prezentate de operatorul economic respectiv".

În interpretarea prevederilor legale enunţate şi evocate în susţinerea nelegalităţii hotărârii de fond, recurenta-reclamantă a considerat că se impunea concluzia potrivit căreia, independent de existenţa sau inexistenţa unei prevederi din documentaţia aferentă procedurii, dreptul ofertantului este consacrat prin aceste dispoziţii legale, care pot suplini eventualele carenţe sau formulări deficitare ale unei documentaţii în procedura de achiziţie publică.

A evocat recurenta-reclamantă menţiunile Fişei de date ce constituie parte integrantă a documentaţiei aferente contractului, învederând că la art. III.2.1.b, cap. intitulat Capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, se arată expresis verbis că, "în cazul persoanelor juridice străine se solicită documente care dovedesc o formă de înregistrare/atestare ori apartenenţă din punct de vedere profesional, conforme legii ţării de rezidenţă a operatorului economic".

În opinia acesteia, menţiunea de la pct. 1 al respectivului capitol se aplică în mod evident tuturor punctelor subsecvente de la 2 la 9, orice altă interpretare fiind neconformă realităţii, deoarece intenţia redactorului fişei de date a fost aceea de a insera respectiva prevedere la pct. 1 tocmai pentru a se aplica tuturor înscrisurilor solicitate în cadrul acelui capitol. În acelaşi sens a susţinut că menţiunea se referă la "o formă de înregistrare/atestare" pentru un certificat constatator emis de O.N.R.C., deşi această instituţie nu emite înscrisuri care să constituie o "atestare".

De asemenea, a subliniat că în cuprinsul Fişei de date sunt inserate, în secţiuni diferite, menţiuni care exclud ideea de discriminare a unui ofertant străin, consfinţind egalitatea de tratament a tuturor ofertanţilor, exemplificând sub acest aspect menţiunile de la art. III.2.3.a, cerinţele 12, 15 din Fişa de date - fila x, în care se precizează faptul că, "în baza recunoaşterii reciproce, autoritatea contractantă acceptă certificate echivalente", precum şi cerinţa 1 menţionată la art. III.2.3.b din Fişa de date - fila x.

Făcând trimitere şi la celelalte menţiuni ale Fişei de date, a arătat recurenta că din interpretarea acestora rezultă posibilitatea oricărui ofertant de a participa la procedură, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor 5-11,13,14,16 menţionate la filele x din Fişa de date, în care se fac referiri exprese la "traducerea autorizată în limba română pentru persoanele nerezidente", împrejurare care confirmă disponibilitatea autorităţii contractante de acceptarea oricărui ofertant străin.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, susţinând că întreaga argumentaţie expusă infirmă raţionamentul instanţei de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 12.06.2019, intimatul-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal. În esenţă, a susţinut că orice documentaţie de atribuire trebuie să cuprindă prevederi şi cerinţe clare şi exprese, care nu lasă loc de interpretări şi că nu se poate accepta ca în cadrul unei documentaţii de atribuire, posibilii ofertanţi să bănuiască sau să facă supoziţii cu privire la aplicarea unor prevederi de la un punct la altul, sau la toate subpunctele, deoarece în acest caz fiecare posibil ofertant ar putea avea propria interpretare şi ar duce la o lipsă de obiectivitate şi transparenţă.

Prin urmare, nu poate fi acceptată ideea că ofertanţii ar fi trebuit să ajungă ei înşişi la ideea că se acceptă şi certificate echivalente, sau că orice ofertant străin poate participa la procedură, în contextul interpretării anumitor expresii utilizate în cadrul fişei de date.

Ulterior, la data de 14 octombrie 2021, intimatul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării a solicitat printr-un alt înscris intitulat întâmpinare, respingerea recursului reclamantei ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei de fond atacate, reiterând apărările invocate prin întâmpinarea iniţială şi precizând, în plus, faptul că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4145/26.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a statuat cu privire la aceleaşi chestiuni deduse judecăţii în cauza pendinte, aferente aceluiaşi contract de finanţare nr. x/26.01.2015, invocând în acest sens dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 317/43/2015 referitor la cererea de rambursare nr. x/07.05.2015.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi de apărările formulate prin întâmpinare de către intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În referire la contextul factual, Înalta Curte reţine că prezentul demers judiciar vizează solicitarea reclamantei Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş, formulată la data de 10 martie 2016, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice-Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, de anulare a actului administrativ intitulat Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/22.10.2015, aferentă C. pen. nr. 6/15.09.2015, înregistrată la pârâtă sub nr. x/10.11.2015 şi comunicată către Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş sub nr. x/24.11.2015, în sensul înlăturării corecţiei financiare de 25% din valoarea contractului nr. x/26.01.2015.

În fapt, se constată că recurenta-reclamantă a derulat în baza contractului de finanţare nr. x/07.08.2019, proiectul "Centru Avansat de cercetări Medicale şi Farmaceutice", iar în vederea implementării acestuia, recurenta a demarat mai multe proceduri de achiziţie finalizate prin încheierea mai multor contracte.

Urmarea verificărilor efectuate de pârât cu privire la cererea de rambursare nr. x/22.10.2015 aferentă cererii de plată nr. x/15.09.2015, s-a constatat că efectuarea unor cheltuieli s-a făcut fără respectarea condiţiilor de legalitate, regularitate ori în conformitate cu prevederile naţionale şi comunitare incidente, consecinţa fiind emiterea Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/10.11.2015 de respingere la plată a sumei de 1.482.764,21 plus TVA, sumă reprezentând corecţie financiară de 25% aferentă contractului nr. x/26.01.2015.

Plângerea prealabilă a reclamantei a fost respinsă de către pârât prin adresa nr. x/13.01.2016, reţinând că aceasta nu a respectat legislaţia în vigoare privind achiziţia - licitaţie deschisă, cu obligativitatea publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În esenţă, s-a reţinut cu privire la capitolul III.2.1.b) intitulat Capacitatea de exercitare a activităţii profesionale din Fişa de date a achiziţiei, că beneficiarul a solicitat o serie de atestate/certificări conform legislaţiei specifice naţionale, care nu respectă prevederile art. 183, art. 177 şi art. 176 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit acestui din urmă text legal, "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune candidaţilor/ofertanţilor obligativitatea prezentării unei certificări specifice, aceştia având dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerinţe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent, îndeplinirea respectivelor cerinţe". Totodată, "Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, dacă se consideră necesar, clarificări sau completări ale documentelor prezentate", în acest sens, în vederea furnizării echipamentelor medicale, ofertantul trebuind să facă dovada autorizării în condiţiile Ordinului nr. 748/2014 referitor la avizarea activităţilor în domeniul dispozitivelor medicale.

Recurenta-reclamantă a invocat faptul că la subpunctul art. III.2.1.b intitulat Capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, se arată expressis verbis că, în cazul persoanelor străine se solicită documente care dovedesc o formă de înregistrare/atestare ori apartenenţă din punct de vedere profesional, conform legii ţării de rezidenţă a operatorului economic şi că această prevedere este aplicabilă tuturor subpunctelor respectivei secţiuni care încorporează şi cerinţele privind atestatul A.N.R.E. şi autorizaţia I.S.C.I.R.

Soluţionând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins-o, argumentând, în esenţă, că fiecare subpunct are prevederea lui şi dacă nu sunt extinse de către autoritatea contractantă şi la alte subpuncte, nu se poate considera că acestea pot fi extinse de către posibilii ofertanţi.

Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa de fond din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în cele ce succed.

În cadrul acestui motiv de nelegalitate recurenta-reclamantă a susţinut interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 177 alin. (2), art. 192 şi art. 193 din O.U.G. nr. 34/2006, considerând că aceste dispoziţii completează ope legis documentaţia dosarului de achiziţie publică. În referire la art. 177 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, a susţinut că acesta conferă ofertanţilor "dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerinţe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent, îndeplinirea respectivelor cerinţe".

În privinţa dispoziţiilor art. 192 din actul normativ antereferit a susţinut că acestea prevăd că, "în conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce, autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta certificate echivalente emise de organisme stabilite în alte state ale Uniunii Europene", iar cât priveşte art. 193, acesta a statuat că, "în cazul în care operatorul economic nu deţine un certificat de calitate astfel cum este solicitat de autoritatea contractantă, aceasta din urmă are obligaţia de a accepta orice alte probe sau dovezi prezentate de operatorul economic respectiv".

În interpretarea prevederilor legale enunţate şi evocate în susţinerea nelegalităţii hotărârii de fond, recurenta-reclamantă a considerat că se impunea concluzia potrivit căreia, independent de existenţa sau inexistenţa unei prevederi din documentaţia aferentă procedurii, dreptul ofertantului este consacrat prin aceste dispoziţii legale, care pot suplini eventualele carenţe sau formulări deficitare ale unei documentaţii în procedura de achiziţie publică.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente în materie.

Prima instanţă şi-a fundamentat soluţia de respingere a acţiunii reclamantei pe dispoziţiile art. 183 raportat la art. 177 din O.U.G. nr. 34/2006, apreciind în acest sens că, solicitând acte emise de autorităţi române, pentru pct. 2.9, cu excluderea unor certificări echivalente emise de autorităţile altor state, cu excepţia ipotezei de la pct. 1 unde era pretinsă depunerea de înscris emanând din ţara de rezidenţă, autoritatea contractantă a impus cerinţe restrictive, cu nerespectarea prevederilor legale amintite, ceea ce a condus la încălcarea principiilor liberei circulaţii a mărfurilor, a libertăţii de stabilire şi a libertăţii de a furniza servicii, astfel cum sunt prevăzute în art. 52-66 din Tratatul de la Roma din anul 1957.

Din cuprinsul fişei de date a achiziţiei pentru atribuirea contractului de Proiectare şi execuţie lucrări cu dotări aferente obiectivului "Centru Avansat de Cercetări Medicale şi Farmaceutice" rezultă, în ceea ce priveşte certificatul constatator emis de O.N.R.C., solicitat la primul punct, că se precizează: "În cazul persoanelor juridice străine se solicită o formă de înregistrare/atestare or apartenenţă din punct de vedere profesional conforme legii ţării de rezidenţă a operatorului economic însoţite de traducerea acestora în limba română de către un traducător autorizat".

Însă, în ceea ce priveşte cerinţele de la punctele 2-9, se precizează în finalul secţiunii că "documentele solicitate la punctele 2-9 vor fi depuse în copie lizibilă cu menţiunea "conform cu originalul" (semnătura şi ştampila reprezentantului legal al ofertantului în original, cu menţiunea "conform cu originalul". Ca urmare, este neîndoielnic că nu se face nicio menţiune cu privire la aceste certificări, în sensul indicării posibilităţii de a depune certificări echivalente în traducere legalizată.

Cu alte cuvinte, din modul de redactare a fişei de date rezultă fără echivoc faptul că autoritatea contractantă a înţeles să solicite la punctele 2-9 acte emise exclusiv de autorităţile române, neacceptându-se certificări echivalente emise de autorităţile din alte state decât în ceea ce priveşte certificatul constatator emis de O.N.R.C.

Sub acest aspect instanţa de control judiciar împărtăşeşte raţionamentul instanţei de fond, care a reţinut în mod just şi practica instanţei supreme într-o decizie de speţă în care au fost analizate aceleaşi chestiuni de drept referitoare la modul de soluţionare a altei cereri de rambursare aferente aceluiaşi contract nr. x/26.01.2015.

Astfel fiind, s-a reţinut în mod corect că autoritatea contractantă a solicitat pentru pct. 2.9 acte emise de autorităţile române, cu excluderea unor certificări echivalente emise de autorităţile din alte state, cu excepţia ipotezei de la pct. 1 unde era pretinsă depunerea de înscrisuri emanând din ţara de rezidenţă, apreciind că menţionarea expresă a posibilităţii de a depune certificate echivalente în cadrul altor puncte din fişa de date nu constituie o dovadă a împrejurării că şi în ceea ce priveşte cerinţele de la punctele 2-9 din secţiunea III. 2. 1 b) erau acceptate astfel de certificate echivalente.

Pe cale de consecinţă, menţionarea acestei posibilităţi în cadrul mai multor puncte din fişa de date şi nemenţionarea ei în cadrul altor puncte impune concluzia potrivit căreia această posibilitate de a depune certificate echivalente era recunoscută doar în acele situaţii în care era menţionată expres, în celelalte ipoteze autoritatea contractantă apreciind că nu avea o astfel de obligaţie.

În acest context, nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora, în aplicarea dispoziţiilor art. 177 alin. (2), art. 192 şi art. 193 din O.U.G. nr. 34/2006, independent de existenţa sau inexistenţa unei prevederi din documentaţia aferentă procedurii, dreptul ofertantului este consacrat prin aceste dispoziţii legale, care pot suplini eventualele carenţe sau formulări deficitare ale unei documentaţii în procedura de achiziţie publică, deoarece aceste alegaţii sunt rezultatul unei greşite interpretări a cadrului legislativ incident, în scopul dovedirii pretinsei nelegalităţi a actului administrativ contestat.

Astfel cum s-a statuat în practica instanţei supreme evocate în speţă, este important a se aminti şi în cauza pendinte că, împrejurarea că un ofertant ar fi putut depune certificări echivalente invocând prevederile legale care îi confereau acest drept, nu înlătură constatarea că prin fişa de date autoritatea contractantă nu a recunoscut această posibilitate, neregula constând tocmai în neindicarea acestei posibilităţi. De altfel, dacă ar fi acceptat astfel de oferte autoritatea contractantă şi-ar fi încălcat propria documentaţie de atribuire, ceea ce ar fi fost de natură să înfrângă principiul transparenţei şi principiul nediscriminării, conduita autorităţii contractante nefiind astfel previzibilă pentru toţi posibilii ofertanţi.

Conform art. 183 din O.U.G. nr. 34/2006, "Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita oricărui operator economic să prezinte documente edificatoare care să dovedească forma de înregistrare ca persoană fizică sau juridică şi, după caz, de atestare ori apartenenţă din punct de vedere profesional, în conformitate cu prevederile din ţara în care ofertantul/candidatul este stabilit". De asemenea, art. 177 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că "Operatorii economici au dreptul de a prezenta certificate emise de către o autoritate publică competentă sau de către un organism de drept public sau privat care respectă standardele europene de certificare, pentru demonstrarea îndeplinirii unor criterii de calificare şi selecţie formulate în conformitate cu prevederile art. 176 alin. (2) din acelaşi act normativ".

Aşadar, autoritatea contractantă nu are dreptul să impună candidaţilor sau ofertanţilor obligativitatea prezentării unei certificări specifice, aceştia având dreptul de a prezenta, în scopul îndeplinirii anumitor cerinţe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează în mod concludent îndeplinirea respectivelor cerinţe, iar în ipoteza în care s-ar considera necesare clarificări sau completări ale documentelor, autoritatea contractantă are dreptul să le solicite.

În speţă, în vederea furnizării echipamentelor medicale, ofertantul trebuia să facă dovada autorizării în condiţiile Ordinului 748/2014 referitor la avizarea activităţilor în domeniul dispozitivelor medicale, respectiv Licenţa de funcţionare pentru a desfăşura activităţi de proiectare şi instalare a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei potrivit Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei persoanelor, H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii.

Invocând faptul că la subpunctul art. III.2.1.b referitor la Capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, se arată expressis verbis că în cazul persoanelor străine se solicită documente care dovedesc o formă de înregistrare/atestare ori apartenenţă din punct de vedere profesional, conform legii de rezidenţă a operatorului economic şi că această prevedere este aplicabilă tuturor subpunctelor acelei secţiuni referitoare la cerinţele privind atestatul A.N.R.E. şi autorizaţia I.S.C.I.R., recurenta-reclamantă acreditează ideea că ofertanţii ar fi trebuit să aprecieze singuri faptul că se acceptă şi certificate echivalente sau că orice ofertant străin poate participa la procedură, aspect rezultat din contextul menţiunilor altor subpuncte şi al expresiilor folosite în cadrul fişei de date, ca de exemplu referirea la "traducerea autorizată în limba română pentru persoanele nerezidente", raţionament ce nu poate fi însă acceptat de către instanţa de control judiciar.

Aşa fiind, impunerea în fişa de date a unor prevederi restrictive nu poate fi înlăturată prin cuprinderea în aceeaşi fişă de date a unor formulări susceptibile de interpretări, la alte subpuncte, care să completeze astfel documentaţia, neregula în cauză constând, aşa cum s-a arătat, tocmai în neindicarea în cuprinsul fişei de date a posibilităţii depunerii certificatelor echivalente.

În atare situaţie, în mod neîndoielnic este discriminatorie şi contrară principiului tratamentului egal cerinţa impusă de recurenta-reclamantă pentru dovedirea autorizării în condiţiile Ordinului 748/2014 referitor la avizarea activităţilor în domeniul dispozitivelor medicale, fără a specifica faptul că persoanele străine pot prezenta documente echivalente.

Condiţiile menţionate prin fişa de date a achiziţiei trebuie îndeplinite conform criteriilor stabilite prin aceasta, iar această cerinţă nu a fost clarificată, contrar alegaţiilor recurentei-reclamante în sensul că din economia tuturor menţiunilor fişei de date rezultă posibilitatea oricărui ofertant de a participa la procedură, date fiind referirile exprese la "traducerea autorizată în limba română pentru persoanele nerezidente" din art. III.2.3.a privind cerinţele 5-11,13,14,16, împrejurare care, în opinia părţii, confirmă disponibilitatea autorităţii contractante privind acceptarea oricărui ofertant străin.

În consecinţă, nu poate fi acceptată ipoteza potrivit căreia, dacă ofertanţii ar fi depus documente de înregistrare/atestare ori apartenenţă din punct de vedere profesional emise de autorităţile din alte state, echivalente cu cele emise în România, ar fi beneficiat de acelaşi tratament egal cu persoanele care deţineau aceste certificări în România, chiar dacă în fişa de date a achiziţiei, la pct. 2.9 nu a fost specificat în mod expres termenul "echivalent", deoarece neregula a constat tocmai în lipsa acestui termen, care a restricţionat participarea ofertanţilor nerezidenţi.

Rezultă astfel, în mod neîndoielnic, că au fost încălcate normele privind derularea procedurii achiziţiei publice, dispoziţiile art. 176 alin. (2), art. 177 şi art. 183 din O.U.G. nr. 34/2006, fiind impuse condiţii/cerinţe de calificare restrictive, care conduc la restrângerea concurenţei şi încălcarea principiilor instituite de art. 2 din acelaşi act normativ.

În plus se reţine faptul că, fiind vorba despre un anunţ de participare pentru care exista obligativitatea publicării în J.O.U.E., deoarece se adresa şi ofertanţilor din afara teritoriului naţional, impunerea pentru aceşti ofertanţi de a deţine certificări naţionale încalcă principiile liberei circulaţii a mărfurilor, libertăţii de stabilire şi libertăţii de a furniza servicii.

Cât priveşte susţinerea intimatului-pârât din cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, referitoare la prezumţia puterii de lucru judecat reţinută de instanţa de fond în raport de considerentele deciziei nr. 4145/26.11.2018, instanţa de control judiciar reţine că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că nu se analizează corecţia financiară pe fond în situaţia în care se formulează critici referitoare la modalitatea de calcul a acesteia.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză nu s-au conturat elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat, şi anume Notificarea nr. 9 din data de 22.10.2015, aferentă cererii de plată nr. x/15.09.2015, prin care a fost aplicată corecţia de 25% din valoarea Contractului nr. x/26.01.2015, argumentele expuse de către recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea hotărârii instanţei de fond, întrucât aceasta a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de toate considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie Târgu Mureş împotriva sentinţei nr. 40 din 16 aprilie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2021.