Employer appeal dismissed; work authorization refusal upheld for noncompliant job advertisement order.

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.05.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Imigrări al judeţului Cluj, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea adresei de respingere a cererilor de emitere a avizului de angajare nr. x şi obligarea pârâtului să emită avizul de angajare pentru lucrătorul străin cuprins în cererea nr. x, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecate ocazionate de proces.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 56 din 03.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Imigrări al judeţului Cluj.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea recursului promovat recurenta-reclamantă a arătat că prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, considerând în mod greşit că operaţiunile prevăzute la art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 sunt în mod necesar succesive, respectiv obţinerea unei adeverinţe eliberate de către Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, publicarea prin mijloacele de informare în masă din România a unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant şi ulterior realizarea procesului-verbal de selecţie.

A apreciat că hotărârea de fond este nelegală, sub un prim aspect referitor la lipsa unei prevederi legale prin care să se stabilească obligativitatea obţinerii documentelor în mod succesiv, având în vedere că decizia de refuz a eliberării avizului de muncă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 7 şi 8, coroborate cu art. 4 şi în baza art. 28 alin. (3) şi alin. (4) din O.G. nr. 25/2014.

În contextul enunţării dispoziţiilor art. 8 din O.G. nr. 25/2014, recurenta-reclamantă a susţinut că din simpla lecturare a acestor prevederi legale rezultă că doar două dintre documentele necesare eliberării avizului de angajare în muncă sunt prevăzute a fi afectate de un termen, respectiv adeverinţa Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă să fie eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii, iar procesul-verbal de selecţie să fie ulterior ziarului, ambele condiţii fiind îndeplinite de angajator.

În opinia recurentei-reclamante, raţionamentul pârâtului conform căruia ziarul trebuia să aibă o dată ulterioară adeverinţei A.J.O.F.M. nu are nici o legătură juridică, apreciind că ambele proceduri urmăresc un scop unitar, şi anume prioritizarea forţei de muncă româneşti în detrimentul celei străine, astfel încât nu consideră că una trebuie să fie adoptată cu prioritate, în detrimentul celeilalte.

În acest sens a apreciat că atitudinea pârâtului Serviciul de Imigrări al judeţului Cluj încalcă principiul transparenţei şi previzibilităţii legii, deoarece este vorba despre o normă clară şi concludentă şi care nu prevede o succesiune de eliberare a documentelor, astfel încât este pe deplin aplicabil principiul potrivit căruia unde legea nu distinge, nici destinatarii acesteia nu trebuie să distingă, în ipoteza contrară ajungându-se la un abuz de drept.

Totodată, a susţinut că din moment ce nu există o normă legală care să oblige angajatorul să elibereze adeverinţa A.J.O.F.M. anterior anunţului din ziar, această obligaţie stabilită de pârât nu este fundamentată legal şi ar trebui cenzurată.

În continuare, a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit finalitatea celor două operaţiuni referitoare la anunţarea angajatorului de persoanele care doresc să se angajeze pe posturile scoase la concurs şi la publicarea prin mijloace de informare în masă pentru aducerea la cunoştinţa persoanelor care doresc să se angajeze pe post, asupra împrejurării că locul de muncă a devenit vacant, în opinia părţii cele două operaţiuni urmărind, în realitate, un singur scop, respectiv acordarea unei priorităţi la angajarea cetăţenilor români şi din spaţiul european, în detrimentul celorlalţi, scop îndeplinit indiferent de succesiunea documentelor care stau la baza eliberării lor.

A mai criticat recurenta sentinţa de fond şi sub aspectul greşitei interpretări de către prima instanţă a chestiunii favorizării lucrătorilor străini în detrimentul angajaţilor români,în acest sens instanţa apreciind în mod greşit că prin modalitatea în care a acţionat recurenta-reclamantă i-ar fi fost indiferent rezultatul comunicării de la A.J.O.F.M.

În opinia părţii, adeverinţa eliberată de către A.J.O.F.M. este o procedură în folosul angajatorului, prin care acesta primeşte informaţii cu privire la câte persoane sunt în căutarea respectivului loc de muncă şi consideră că în maniera în care a procedat a respectat şi îndeplinit toate exigenţele operaţiunii privind aducerea la cunoştinţa persoanelor în căutarea unui loc de muncă, pe toate căile, a existenţei locului de muncă vacant.

Ca urmare, a subliniat că a demonstrat faptul că nu a încercat să favorizeze cetăţenii străini în detrimentul cetăţenilor români, instanţa de fond interpretând şi aplicând în mod greşit dispoziţiile legale incidente sub acest aspect.

Cu privire la inexistenţa unei practici unitare în cadrul instituţiei pârâte în privinţa eliberării avizului de angajare în muncă, a arătat că două servicii ale aceleiaşi instituţii au soluţionat aceeaşi problemă în mod diametral opus, exemplificând în acest sens acordarea avizului de angajare în muncă de către Inspectoratul General de Imigrări Bucureşti, chiar dacă ziarul a fost depus la data de 23.09.2019, adeverinţa A.J.O.F.M. a fost depusă la 23.09.2020, fiind soluţionată la 30.09.2019 şi eliberată la 13.11.2019, iar procesul-verbal de selecţie la 15.11.2019, avizul datând din ziua de 11.12.2019. Aşadar, concluzionează recurenta, în aceeaşi situaţie Inspectoratul General de Imigrări Bucureşti nu a apreciat că este necesară succesivitatea actelor.

De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat ca practică judiciară sentinţa civilă nr. 66 din data de 17.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020, prin care instanţa a admis acţiunea reclamantei într-o speţă identică în care s-a pus în discuţie aspectul succesivităţii actelor prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 25/2014.

Faţă de considerentele expuse, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul pentru Imigrări al judeţului Cluj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului sub două aspecte, respectiv pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi pentru reluarea criticilor invocate în faţa primei instanţe. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor pârâtului şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat. A susţinut că recursul promovat este motivat în drept, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. referitor la pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

La termenul de dezbateri din data de 14 octombrie 2021, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Serviciul de Imigrări al Judeţului Cluj prin întâmpinarea formulată în cauză, sub ambele aspecte evidenţiate, apreciind că pot fi identificate critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar cererea de recurs prezintă şi aspecte de nelegalitate ale sentinţei, nefiind reluate doar apărările formulate în faţa instanţei de fond.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în cele ce succed.

Cât priveşte contextul factual, se reţine că prezentul demers judiciar vizează solicitarea reclamantei A. S.R.L. de anularea adresei de respingere a cererilor de emitere a avizului de angajare nr. x şi obligarea pârâtului Inspectoratul pentru Imigrări al judeţului Cluj la emiterea avizului de angajare pentru lucrătorul străin cuprins în cererea menţionată.

În fapt, la data de 19.11.2019, reclamanta A. S.R.L. a depus cererea nr. x pentru eliberarea avizului de muncă pentru cetăţeanul sârb B., în domeniul de activitate operator - cod COR 722312. Solicitarea reclamantei a fost respinsă de către pârâtul Inspectoratul pentru Imigrări al judeţului Cluj, în temeiul art. 7 alin. (2), art. 8, art. 4 din O.G. nr. 25/2014, motivat de faptul că anunţul în ziar pentru organizarea concursului referitor la posturile vacante este datat 19.10.2019-25.10.2019, procesul-verbal este încheiat la 01.11.2019, iar adeverinţa A.J.O.F.M. nr. 14902 este eliberată ulterior, la data de 12.11.2019, procedura de selecţie nefiind astfel respectată.

Reclamanta a considerat că raţionamentul pârâtului în privinţa ordinii în procesul de selecţie reprezintă o adăugare la lege şi că adeverinţa A.J.O.F.M. este oricum ulterioară verificării forţei de muncă disponibile, deoarece este specială depunerii la sediul instituţiei pârâte, când este cert că nu sunt angajaţi români, dat fiind faptul că angajatorul a notificat deschiderea posturilor la A.J.O.F.M. cu mult timp înainte de declanşarea procedurii emiterii avizului de angajare. Totodată, a susţinut că legiuitorul nu a instituit niciun termen pentru depunerea documentelor, nu a dispus nicio dovadă prin depunerea procesului-verbal ulterior cererii, adeverinţa de la A.J.O.F.M. şi anunţul în ziar având aceeaşi finalitate, şi nici nu a condiţionat existenţa necesităţii ziarului ulterior adeverinţei de la A.J.O.F.M., art. 8 din O.G. nr. 25/2014 prevăzând o singură condiţie, respectiv ca procesul-verbal să fie realizat ulterior anunţului în ziar.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate susţinerile formulate de reclamantă, reţinând că ordinea cronologică firească a operaţiunilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 este obţinerea unei adeverinţe eliberate de A.J.O.F.M., competentă cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, publicarea prin mijloace de informare în masă în România a unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant, realizarea procesului-verbal de selecţie.

În esenţă, criticile recurentei-reclamante vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din O.G nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, sub aspectul ordinii cronologice a etapelor ce trebuie parcurse în vederea angajării unui cetăţean străin în România.

Mai exact, recurenta-reclamantă a susţinut că ordinea în care sunt menţionate documentele în textul art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 nu reflectă intenţia legiuitorului de a prevedea o ordine cronologică de eliberare a acestora, astfel cum rezultă din utilizarea sintagmei "ca urmare a publicării anunţului prevăzut la lit. c)", considerând partea că legiuitorul a urmărit ca operaţiunea de redactare a procesului-verbal de selecţie să se facă ulterior procedurii de publicare a anunţului în ziar şi că niciuna dintre cele două etape nu este dependentă, în concepţia legiuitorului, de eliberarea adeverinţei de către A.J.O.F.M., cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederile textului de lege antereferit şi s-a pronunţat prin raportare la situaţia de fapt stabilită în cauză.

Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, forma în vigoare în perioada de referinţă,"(1) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) (angajatorul a depus diligenţe pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetăţean român, de către un cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de către un cetăţean al Confederaţiei Elveţiene sau de către un străin titular al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente: a) organigrama angajatorului cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante; b) adeverinţa cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii pentru avizul de angajare de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional angajatorul; c) dovada publicării prin mijloace de informare în masă din România a unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant; d) copia procesului-verbal întocmit de angajator din care să rezulte efectuarea selecţiei realizată pentru ocuparea locului de muncă vacant, ca urmare a publicării anunţului prevăzut la lit. c), precum şi faptul că străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplineşte condiţiile de pregătire profesională şi experienţă în activitate prevăzute de legislaţia în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă".

Aşadar, art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 prevede că una dintre condiţiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători permanenţi este ca angajatorul să fi depus diligenţe pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetăţean român, de către un cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de către un cetăţean al Confederaţiei Elveţiene sau de către un străin titular al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României, iar îndeplinirea acestei condiţii se dovedeşte potrivit art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ, prin prezentarea de către angajator a documentelor enumerate în cuprinsul textului menţionat.

Astfel, în raport de documentele enumerate în cuprinsul textului art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, instanţa de fond a apreciat în mod judicios că această enumerare are caracter limitativ şi că reflectă ordinea cronologică firească a operaţiunilor prevăzute de norma legală indicată, deoarece, pentru respectarea dreptului de prioritate a cetăţenilor români şi a celor unionali, precum şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene sau a străinilor titulari al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României la ocuparea unui loc de muncă pe teritoriul României este necesară vacantarea acestui post, aspect dovedit în mod esenţial cu organigrama angajatorului.

Sub aspectul reliefat este de observat că, în aprecierea îndeplinirii cerinţei privind respectarea de către angajator a obligaţiei de diligenţă pentru ocuparea locului de muncă vacant, prevăzută de art. 7 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, urmează a se da eficienţă dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, care reglementează obligaţia angajatorilor de a transmite Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă locurile de muncă vacante în termen de 5 zile lucrătoare de la data vacantării acestora.

Din interpretarea coroborată a normelor legale evidenţiate reiese fără echivoc faptul că adeverinţa eliberată de către A.J.O.F.M. în baza art. 8 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014 nu poate fi decât ulterioară îndeplinirii acestei obligaţii legale, aceasta având drept scop informarea angajatorului asupra potenţialului de forţă de muncă existent, astfel încât acesta să poată opta pentru angajarea acestor persoane sau a altor persoane neînscrise în evidenţele A.J.O.F.M., inclusiv cetăţeni străini aflaţi în căutarea unui loc de muncă pe teritoriul României. Totodată, se reţine că atragerea forţei de muncă neînregistrată în evidenţele A.J.O.F.M. se realizează prin publicarea unui anunţ cu locul de muncă vacant în mijloacele de informare în masă, aceasta fiind, prin urmare, raţiunea reglementării de către legiuitor a ordinii cronologice de eliberare şi depunere a documentelor de către angajator.

Ca urmare, aplicând aceste dispoziţii legale cadrului factual stabilit în cauză, rezultă că actul normativ ce reglementează încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României permite instituţiei pârâte să respingă solicitarea de eliberare a avizului de muncă pentru cetăţeanul străin B., sub aspectul nerespectării ordinii cronologice a etapelor ce trebuie parcurse în vederea angajării unui cetăţean străin în România, soluţia instanţei de fond reflectând o interpretare şi aplicare corectă a cadrului normativ incident, soluţie adoptată şi de către instanţa de control judiciar.

Nu pot fi primite alegaţiile recurentei-reclamante în sensul că prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) şi cele ale art. 8 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 25/2014 au aceeaşi finalitate, întrucât, astfel cum s-a arătat, scopul cerinţei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. c) este acela de a face cunoscută intenţia angajatorului de a ocupa locul de muncă vacant existent în organigrama sa, persoanelor interesate care îndeplinesc condiţiile necesare ocupării acestuia, iar cel al cerinţei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) este de a furniza angajatorului informaţii cu privire la forţa de muncă disponibilă în cadrul razei teritoriale de competenţă a Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă, în care se află, implicit, şi sediul social sau profesional al angajatorului în cauză.

Sub aspectul reliefat Înalta Curte împărtăşeşte raţionamentul judecătorului fondului, potrivit căruia importanţa acordată de legiuitor evidenţei exacte a locurilor de muncă vacante rezidă din fixarea unor termene scurte, atât în ceea ce priveşte vacantarea acestora, în referire la obligaţia angajatorilor de a comunica către A.J.O.F.M. situaţia locurilor vacante în termen de 5 zile lucrătoare de la data vacantării, cât şi în ceea ce priveşte ocuparea locurilor de muncă vacante, relativ la obligaţia angajatorilor de a comunica către A.J.O.F.M. ocuparea locurilor de muncă vacante în termen de o zi de la data ocupării acestora.

În egală măsură, importanţa pe care o acordă legiuitorul ordinii cronologice a etapelor ce trebuie parcurse de către angajator în vederea angajării unui cetăţean străin în România, pentru respectarea scopului edictării actului normativ incident în materie, se reflectă în faptul că, ulterior vacantării postului, vacantare dovedită cu organigrama unităţii, este necesară obţinerea adeverinţei eliberate de către A.J.O.F.M. în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional angajatorul, din care să rezulte interogarea registrului cu forţa de muncă disponibilă.

În continuare, identificarea unor persoane înregistrate la agenţia de profil competentă, care să corespundă cerinţelor postului vacant, precum şi demersurile efectuate de către agenţie în acest sens, pot face să devină de prisos publicarea unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant, deoarece postul vacant ar putea fi deja ocupat.

În fine, publicarea unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant apare a fi necesară doar în ipoteza în care răspunsul A.J.O.F.M. în urma interogării evidenţelor acesteia este negativ, iar, în raport de persoanele care răspund anunţului publicat şi de efectuarea procedurii de selecţie aferente, se întocmeşte procesul-verbal corespunzător.

Aşadar, în virtutea argumentelor expuse supra, Înalta Curte apreciază că enumerarea legală analizată prezintă relevanţă cronologică şi, în consecinţă, contrar susţinerilor recurentei-reclamante şi în acord cu instanţa de fond, constată că, în cauză, formularea cererii de interogare a evidenţelor agenţiei judeţene de ocupare a forţei de muncă competente, în aceeaşi zi în care a finalizat selecţia pentru ocuparea locului de muncă vacant, în condiţiile în care pentru codul COR 722312 pentru care se solicita avizul de angajare existau trei persoane în căutarea locului de muncă respectiv, demonstrează intenţia angajatorului de a favoriza cetăţeanul străin în procedura de angajare şi neîndeplinirea cerinţei speciale prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, astfel că refuzul Serviciului de Imigrări al judeţului Cluj de avizare în vederea încadrării în muncă a unui străin de către reclamantă este justificat.

Cât priveşte susţinerile recurentei-reclamante referitoare la existenţa unei practici neunitare prin raportare la sentinţa civilă nr. 66/17.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj într-o cauză identică, în care a fost analizată aceeaşi chestiune a ordinii cronologice a etapelor ce trebuie parcurse în vederea angajării unui cetăţean străin în România, fiindu-i admisă acţiunea, anulate adresele de comunicare a refuzului eliberării avizului şi obligat pârâtul la emiterea avizului de angajare pentru mai mulţi lucrători străini, Înalta Curte constată că nici acestea nu sunt fondate.

Sub acest aspect este de observat că soluţia primei instanţe, deşi favorabilă reclamantei, nu a fost menţinută de către instanţa de control judiciar. Astfel, prin decizia nr. 1124 din 25 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Serviciul de Imigrări al judeţului Cluj împotriva sentinţei civile nr. 66 din 17 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L, ca neîntemeiată. În referire la chestiunea în discuţie, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că din enumerarea limitativă a înscrisurilor probatorii în referire la condiţia prevăzută de art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 rezultă că legiuitorul le-a reglementat într-o ordine cronologică, nerespectarea ei nefiind aptă să conducă la convingerea autorităţilor pentru imigrări în sensul îndeplinirii acestei cerinţe.

În acest context, Înalta Curte constată că în cauză nu s-au conturat elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat, şi anume adresa de respingere a cererilor de emitere a avizului de angajare nr. x, argumentele expuse de către recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nefiind apte să conducă la reformarea hotărârii instanţei de fond, întrucât a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de toate considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 56 din 03 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2021.