Hospital's appeal over arbitral award quashed as unfounded; award upheld.

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19.03.2015, sub nr. x/2015, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Arad, anularea Hotărârii arbitrale nr. 16bis/22.09.2011, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, şi rejudecarea cauzei în sensul anulării Raportului de control nr. x/08.03.2010 emis de Casa de Asigurări de Sănătate Arad - Serviciul de Control Executare Silită.

În motivare, reclamantul a arătat că potrivit prevederilor art. 40 din Decizia nr. 98/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare.

A susţinut reclamantul motivele pentru care a solicitat desfiinţarea Hotărârii arbitrale nr. 16bis/22.09.2011 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, arătând că acestea sunt prevăzute la art. 40 lit. e), f) şi g) şi constau în: hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele; dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot duce la îndeplinire şi hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2868 din 04 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantului Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Arad.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

3. Hotărârea de casare a instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1892 din 10 mai 2018, a admis recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad împotriva sentinţei civile nr. 2868 din 04 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În esenţă, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond a analizat doar o parte dintre motivele de nulitate invocate de către reclamant, respectiv cele referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale, existenţa unor dispoziţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire; termenul de prescripţie a executării hotărârii arbitrale - dacă poate fi analizat în cadrul acţiunii în anularea hotărârii arbitrale - nerespectarea termenului de comunicare a hotărârii arbitrale, desfiinţarea Spitalului Clinic Municipal Arad şi soluţionarea litigiului în contradictoriu cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad.

Conform îndrumărilor instanţei de recurs, în rejudecarea cauzei instanţa de fond trebuia să analizeze motivele noi de nulitate invocate de reclamant, referitoare la greşita citare în cauză a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad în lipsa unei clauze compromisorii exprese între acesta şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Arad, urmând să stabilească în ce măsură motivele de nulitate invocate şi care nu au fost examinate la prima judecată a cauzei se înscriu în cadrul motivelor de anulare expres şi limitativ prevăzute de art. 364 din vechiul C. proc. civ.

Totodată, cu privire la critica referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale instanţa de fond trebuia să procedeze la examinarea acesteia prin raportare la susţinerile din cererea de arbitrare şi la cele din întâmpinarea depusă în dosarul aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30.07.2019, sub nr. x/2015*.

4. Hotărârea instanţei de fond, pronunţată în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 5407 din 17 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Arad.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că hotărârea arbitrală cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină dispozitivul, motiv pentru care a procedat la menţinerea acesteia, respingând astfel ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.

5. Calea de atac exercitată în rejudecare

Împotriva acestei hotărâri pronunţate în rejudecare a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, invocând prin declaraţia de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din noul C. proc. civ.. Printr-un memoriu separat, depus în termenul legal, recurentul-reclamant a precizat că prezenta cauză se supune judecăţii conform dispoziţiilor din vechiul C. proc. civ., precizând că înţelege să rectifice eroarea strecurată în declaraţia de recurs şi să invoce motivele de recurs incidente în speţă, respectiv cele reglementate de art. 304 alin. (7) şi alin. (9) din vechiul C. proc. civ., pe care le-a dezvoltat în cuprinsul memoriului de recurs.

Astfel, în contextul unei succinte prezentări a considerentelor decizorii reţinute de instanţa de recurs în decizia de casare pronunţată în cauza pendinte în primul ciclu procesual, precum şi a celor reţinute într-un alt dosar similar, nr. x/2015, recurentul-reclamant a susţinut că, în rejudecare, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 315 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., care stabilesc faptul că deciziile de casare sunt obligatorii pentru judecătorii fondului în ceea ce priveşte problemele de drept dezlegate.

Această primă critică a fost subsumată de parte motivului de recurs reglementat de art. 304 alin. (9) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 315 alin. (1) din acelaşi act normativ, arătând că prima instanţă avea obligaţia de a se pronunţa doar asupra fondului cauzei în sensul anulării Hotărârii arbitrale nr. 16bis/2011, însă, în schimb, a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a acestui text legal.

În continuare, a susţinut motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (7) din vechiul C. proc. civ., "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", arătând că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a acţiunii arbitrare, limitându-se prima instanţă să reţină că susţinerile reclamantului privitoare la lipsa cauzei compromisorii exprese între acesta şi pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Arad, cât şi nemotivarea hotărârii arbitrare, nu pot fi încadrate în prevederile art. 364 lit. b) şi g) din vechiul C. proc. civ.

A afirmat recurentul-reclamant că motivarea instanţei de fond este sumară şi lipsită de substanţă prin comparaţie cu prima sentinţă de fond pronunţată în primul ciclu procesual, casată de instanţa supremă tocmai pentru lipsa de motivare.

În acest sens a arătat că prima instanţă nu a argumentat de ce criticile sale nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 364 lit. b) şi g) din vechiul C. proc. civ., lipsind astfel motivarea instanţei.

În opinia recurentului, reţinerea împrejurării că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad nu a invocat lipsa clauzei compromisorii în faţa Comisiei Centrale de Arbitraj, ci doar în acţiunea arbitrală, nu poate înlătura nulitatea hotărârii pronunţate de o instanţă necompetentă material, deoarece nulitatea derivată din art. 364 lit. b) din vechiul C. proc. civ. nu este condiţionată de invocarea lipsei clauzei compromisorii în faza arbitrajului, contrar raţionamentului instanţei de fond pe care nu îl împărtăşeşte.

În continuare, faţă de incidenţa prevederilor art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ., a susţinut că motivarea primei instanţe este şi mai sumară, considerând că Hotărârea arbitrală contestată în cauză nu satisface cerinţele art. 361 lit. e) din vechiul C. proc. civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., în sensul că hotărârea primei instanţe este în totalitate nemotivată.

A subliniat că incidenţa acestui motiv de recurs este dată de faptul că instanţa de fond trebuia să analizeze motivele din acţiunea în anulare şi nu cele din întâmpinarea depusă la dosarul de arbitraj, precum şi motivarea hotărârii arbitrale şi nu apărările pârâtei formulate în cadrul procedurii arbitrale.

Aşadar, deşi prima instanţă a reţinut că pârâta a răspuns aspectelor esenţiale care au stat la baza soluţiei pronunţate, recurentul-reclamant consideră că un asemenea raţionament nu poate fi primit, deoarece, câtă vreme criticile sale nu au fost înlăturate motivat de către Comisia Arbitrală, nu poate cunoaşte care sunt aspectele ce nu au fost analizate şi dacă nu tocmai acestea sunt aspectele esenţiale ce reprezentau un motiv de anulare a cererii arbitrale.

A apreciat în acest sens că, în lipsa motivelor concrete pe care se sprijină soluţia pronunţată, nu au fost asigurate respectarea dreptului părţilor la apărare şi convingerea acestora că toate susţinerile invocate au trecut prin filtrul controlului judiciar.

În final, a susţinut că prima instanţă nu s-a mai pronunţat asupra fondului cauzei având în vedere că nu a aplicat în speţă prevederile art. 315 din vechiul C. proc. civ., efectuând o simplă enumerare a criticilor din cadrul dosarului de arbitraj, fără a le mai analiza temeinicia. Totodată, a susţinut că au fost pronunţate soluţii divergente în cauza pendinte şi într-o altă cauză în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3475/03.09.2018, considerând că aceasta din urmă are putere de lucru judecat în prezenta cauză, ce nu trebuie răsturnată.

Pentru considerentele arătate, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei civile atacate şi pe fond admiterea acţiunii în sensul anulării Hotărârii arbitrale nr. 16bis/22.09.2011.

6. Apărările formulate în cauză

La data de 09.07.2019 intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

În esenţă, a susţinut că hotărârea recurată este temeinică şi legală, prima instanţă analizând şi hotărând exact asupra aspectelor stabilite de Înalta Curte în decizia de casare.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în soluţionarea prezentei cauze, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Cu titlu preliminar, raportat la data pronunţării hotărârii arbitrale contestate şi faţă de prevederile art. 24 din noul C. proc. civ. potrivit cărora: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", precum şi a celor menţionate la art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ, în sensul că "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi", instanţa de control judiciar reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile din vechiul C. proc. civ., aşa cum în mod expres a arătat şi recurentul-reclamant în preambulul cererii de recurs formulate. Ca urmare, hotărârea recurată urmează să fie analizată prin prisma motivelor de recurs invocate de parte, circumscrise prevederilor art. 304 alin. (7) şi alin. (9) din vechiul C. proc. civ., precum şi prin prisma dispoziţiilor art. 3041 din acelaşi act normativ.

Pentru a răspunde criticilor recurentului Înalta Curte reţine că demersul judiciar al reclamantului a vizat anularea Hotărârii arbitrale nr. 16bis din 22.09.2011 emisă de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Arad, prin care a fost admisă cererea de arbitrare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Arad şi a fost obligat Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad la implementarea şi punerea în executare a măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. x/08.03.2010 întocmit de Serviciul de Control şi Executare Silită a Casei de Asigurări de Sănătate Arad.

Cât priveşte Raportul de control privind Spitalul Clinic Municipal Arad nr. 52/0803/2010 (nr. de înregistrare 5330/05.07.2010) emis de Casa de Asigurări de Sănătate - Serviciul Control şi Executare Silită, acesta a fost întocmit ca urmare a verificării serviciilor medicale efectuate de către spital în perioada 2007-2008-2009, în baza contractelor de furnizare servicii medicale spitaliceşti nr. 714/30.01.2007, nr. 714/10.04.2008 şi nr. 714/29.04.2009, încheiate cu Casa de Asigurări de Sănătate Arad pentru anii 2007, 2008 şi 2009.

Împotriva acestui raport Spitalul Clinic Municipal Arad a formulat obiecţiuni, în urma cărora C.A.S. Arad a promovat la data de 12.05.2011 o cerere de arbitrare adresată Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cererea formând obiectul dosarului nr. x/2011, soluţionată prin Hotărârea arbitrală nr. 16bis din 22.09.2011 contestată în cauză.

Soluţionând acţiunea în anulare formulată de către reclamant, prima instanţă a respins ca nefondată acţiunea acestuia, înlăturând motivele de nelegalitate invocate.

Prin Decizia de casare nr. 1892/10.05.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual, s-a reţinut că instanţa de fond a analizat doar o parte dintre motivele de nulitate invocate de reclamant, respectiv cele referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale, existenţa unor dispoziţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire; termenul de prescripţie a executării hotărârii arbitrale, dacă poate fi analizat în cadrul acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, nerespectarea termenului de comunicare a hotărârii arbitrale, desfiinţarea Spitalului Clinic Municipal Arad şi soluţionarea litigiului în contradictoriu cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad.

Conform îndrumărilor instanţei de recurs, în rejudecarea cauzei instanţa de fond trebuia să analizeze motivele noi de nulitate invocate de reclamant, referitoare la greşita citare în cauză a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad în lipsa unei clauze compromisorii exprese între acesta şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Arad, urmând să stabilească în ce măsură motivele de nulitate invocate şi care nu au fost examinate la prima judecată a cauzei se înscriu în cadrul motivelor de anulare expres şi limitativ prevăzute de art. 364 din vechiul C. proc. civ.

Totodată, cu privire la critica referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale instanţa de fond trebuia să procedeze la examinarea acesteia prin raportare la susţinerile din cererea de arbitrare şi la cele din întâmpinarea depusă în dosarul aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj.

Soluţionând cauza în rejudecare prin sentinţa civilă nr. 5407/17.12.2018, atacată de recurentul-reclamant, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că hotărârea arbitrală cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină dispozitivul, constatând că motivele de anulare a acesteia sunt nefondate şi că nu se impune anularea acesteia şi o analiză pe fond.

Soluţia instanţei de fond reflectă o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente, justificată prin argumente clare, concise şi juste, soluţie pe care o adoptă şi instanţa de control judiciar, criticile recurentului subsumate motivelor de modificare prevăzute de art. 304 alin. (7) şi alin. (9) din vechiul C. proc. civ. fiind nefondate.

Art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. reglementează ca motiv de recurs situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Aşadar, motivarea hotărârii înseamnă că trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia pronunţată.

Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii din care să rezulte, atât temeinicia, cât şi netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicţie între considerente şi dispozitiv.

În cauză, deşi recurentul-reclamant susţine că soluţia de fond nu relevă motivele pentru care a fost respinsă acţiunea arbitrală, hotărârea pronunţată de prima instanţă în rejudecare este temeinic motivată şi nu cuprinde motive contradictorii. Astfel, analizând acţiunea reclamantului prin prisma motivelor noi de nulitate a hotărârii arbitrale invocate, instanţa de fond a constatat că motivul privind lipsa clauzei compromisorii exprese nu a fost invocat de către reclamant în faţa Comisiei Centrale de Arbitraj, ci direct în faţa instanţei judecătoreşti învestite cu acţiunea în anulare, acesta nemaiputând fi analizat în această etapă.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a argumentat soluţia pronunţată, iar raţionamentul expus de acesta potrivit căruia, chiar dacă s-ar fi putut invoca lipsa clauzei compromisorii direct în faţa instanţei învestite cu acţiunea în anulare, acest motiv de nulitate nu ar fi fost întemeiat deoarece, în urma desfiinţării Spitalului Municipal Arad şi reorganizării acestuia ca structură fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, conform H.G. nr. 359/2011, a operat preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor spitalului desfiinţat, inclusiv cele din contractele la care se referă Raportul de control nr. x din data de 08.03.2010, nu face decât să întărească convingerea instanţei prin argumentaţia expusă şi, implicit, să sprijine soluţia pronunţată şi din această perspectivă.

Prin urmare, nu prezintă relevanţă indicarea în concret a contractului la care se face referire între cele menţionate în Raportul de control, câtă vreme motivul de nulitate referitor la lipsa clauzei compromisorii exprese subzistă şi poate fi analizat în faţa instanţei de judecată doar în ipoteza în care a fost invocat în prealabil în faţa Comisiei Centrale de Arbitraj, ipoteză ce nu se verifică în speţă.

Aşadar, raţionamentul instanţei de fond este corect, iar criticile recurentului-reclamant sub acest aspect sunt nefondate şi nu pot fi primite.

Cât priveşte criticile privind nemotivarea hotărârii de fond din perspectiva susţinerilor ce vizează pretinsa nemotivare a hotărârii arbitrale, nefiind satisfăcute astfel cerinţele art. 361 lit. e) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 364 lit. g) din acelaşi act normativ, instanţa de control judiciar reţine că nici acestea nu sunt fondate.

Observând textul art. 261 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

În speţă, în susţinerea acestui motiv de recurs de modificare recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond trebuia să analizeze motivele din acţiunea în anulare şi nu pe cele din întâmpinarea depusă la dosarul de arbitraj, precum şi motivarea hotărârii arbitrale contestate şi nu apărările intimatei din procedura arbitrală.

Aplicând considerentele de ordin teoretic la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o justă analiză a susţinerilor părţilor şi a răspuns argumentelor acestora, expunând punctual şi în mod succint, logic si gradual considerentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu respectarea dispoziţiilor instanţei supreme stabilite prin decizia de casare.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că, în realitate, susţinerile recurentului-reclamant referitoare la o lipsă de analiză a motivelor din acţiunea în anulare şi la o lipsă de analiză a motivării hotărârii arbitrale reflectă dezacordul părţii în privinţa argumentelor care au stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă, fără a susţine motivul de recurs invocat.

În aceste condiţii, împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa motivului de modificare prevăzut de art. 304 alin. (7) din vechiul C. proc. civ., criticile recurentului din această perspectivă fiind nefondate.

În plus, reţine Înalta Curte, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

Or, în cauză această cerinţă este îndeplinită de judecătorul fondului prin hotărârea pronunţată, împrejurarea că soluţia adoptată nu este în concordanţă cu opinia recurentului nefiind de natură a determina modificarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 304 alin. (7) din vechiul C. proc. civ., criticile părţii subsumate acestui motiv de recurs fiind nefondate.

Astfel cum rezultă din considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, o altă critică a recurentului-reclamant, subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 309 alin. (9) din vechiul C. proc. civ., vizează interpretarea şi aplicarea eronată de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 315 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., care stabilesc că deciziile de casare sunt obligatorii pentru judecătorii fondului în ceea ce priveşte problemele de drept dezlegate, considerând acesta că în mod greşit nu s-a pronunţat prima instanţă asupra fondului cauzei în sensul anulării Hotărârii arbitrale nr. 16bis/2011, ca urmare a constatării acesteia ca fiind nulă de către instanţa supremă.

Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe sub acest aspect reflectă o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 315 alin. (1) din actul normativ indicat, deoarece judecătorul fondului a soluţionat cauza în limitele trasate prin decizia de casare şi potrivit îndrumărilor instanţei supreme, ipoteza potrivit căreia instanţa supremă ar fi reţinut caracterul nul al Hotărârii arbitrale contestate neverificându-se în speţă.

Aşa cum s-a arătat, criticile reclamantului care nu au fost analizate în primul ciclu procesual şi în considerarea cărora s-a pronunţat decizia de casare şi s-a dispus rejudecarea cauzei, vizează lipsa clauzei compromisorii exprese între reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad şi pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Arad, precum şi nemotivarea hotărârii arbitrale, motive de anulare subsumate dispoziţiilor art. 364 lit. b) şi g) din vechiul C. proc. civ.

Potrivit textului legal menţionat, "Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din următoarele motive: b) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală; g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitri".

De asemenea, potrivit art. 35812 din cap. V având denumirea marginală "Procedura arbitrală", din vechiul C. proc. civ., "Orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de înfăţişare, trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt. Orice cereri ale părţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare. Probele care nu au fost cerute cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care: a) necesitatea probei ar reieşi din dezbateri; b) administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului".

În speţă, astfel cum în mod just a reţinut şi instanţa de fond, susţinerea privind lipsa clauzei compromisorii exprese a fost invocată pentru prima dată în faţa instanţei de judecată şi nu în faţa Comisiei Centrale de Arbitraj, cu nerespectarea prevederilor legale enunţate supra, consecinţa fiind decăderea părţii din dreptul de a mai invoca acest aspect de nelegalitate ulterior momentului prevăzut în mod expres, cu excepţiile indicate.

În egală măsură, analizând şi din perspectiva motivului de modificare prevăzut de art. 304 alin. (9) din vechiul C. proc. civ., susţinerea recurentului-reclamant referitoare la raţionamentul eronat expus în legătură cu împrejurarea desfiinţării Spitalului Municipal Arad şi reorganizării acestuia ca structură fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, conform H.G. nr. 359/2011, în sensul neindicării concrete a contractului la care a făcut trimitere între cele menţionate în cuprinsul Raportului de control nr. x/08.03.2010, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, argumentul primei instanţe consolidând, în fapt, interpretarea justă conform căreia motivul de anulare în discuţie este neîntemeiat chiar şi din perspectiva reliefată, dat fiind efectul acestei desfiinţări.

Aşadar, soluţia primei instanţe reflectă o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, criticile recurentului-reclamant formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Şi în ceea ce priveşte criticile referitoare la interpretarea greşită dată de instanţa de fond motivului prevăzut de art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ. referitor la nemotivarea hotărârii arbitrale, prin raportare la motivele invocate de reclamant în cadrul dosarului de arbitraj, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, deoarece soluţia de fond este temeinică şi legală, reflectând o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente.

Astfel, prima instanţă a respectat întocmai dispoziţiile obligatorii stabilite de către instanţa supremă prin decizia de casare, potrivit cărora: "În ceea ce priveşte critica vizând nemotivarea hotărârii arbitrale, se impune ca la rejudecarea acţiunii în anulare, instanţa de fond să procedeze la examinarea acesteia cu referire concretă la susţienrile din cererea de arbitrare şi la cele din întâmpinarea depusă în dosarul aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj", analizând hotărârea arbitrală contestată prin prisma apărărilor şi excepţiilor invocate, pe care le-a enumerat, concluzionând că aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină dispozitivul.

Pornind în evaluarea acestui caz de anulare a hotărârii arbitrale de la prevederile art. 361 lit. e) din vechiul C. proc. civ., conform cărora hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, se reţine că acest caz de anulare presupune ca premisă lipsa unei părţi esenţiale a hotărârii amintite, subsumată elementului indicat de norma procedurală prin folosirea termenilor "motive de fapt şi de drept".

Într-adevăr, motivarea hotărârii arbitrale reprezintă o parte indispensabilă a sentinţei adoptate de instanţa de jurisdicţie privată, deoarece prin aceasta se justifică soluţia din dispozitiv.

Or, Înalta Curte observă că în prezenta cauză recurentul-reclamant nu contestă existenţa unei motivări în fapt şi în drept a hotărârii arbitrale, în realitate susţinând doar că aceasta trebuia să motiveze în concret de ce admite cererea de arbitrare a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Arad şi de ce au fost înlăturate criticile sale, iar instanţa de fond nu a arătat în cuprinsul hotărârii pronunţate motivele pentru care cererea arbitrală este justificată şi motivată şi de ce criticile sale din cadrul acţiunii nu sunt conforme cu realitatea, fiind neîntemeiate.

În concret, este important a se sublinia faptul că recurentul-reclamant tinde la înlăturarea raţionamentului arbitrilor, expus pe larg în considerentele hotărârii arbitrale nr. 16bis/22.09.2011 emisă de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Arad, ţinând cont de împrejurarea că a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii şi anulării Hotărârii arbitrale în discuţie.

Or, dacă s-ar da curs sau s-ar valida susţinerile recurentului-reclamant, ar însemna ca instanţa învestită cu soluţionarea unei acţiuni în anularea hotărârii arbitrale să devină o instanţă de control judiciar în sensul dispoziţiilor procedurale aplicabile unui litigiu de drept comun, adică să devolueze fondul litigiului dedus spre soluţionare instanţei arbitrale, ceea ce nu poate fi primit.

A proceda în această manieră, respectiv a face o reanaliză pe fond a cauzei, o reinterpretare a probelor administrate şi a apărărilor formulate, cu consecinţa reţinerii unei situaţii de fapt diferite de cea avută în vedere prin hotărârea arbitrală atacată, echivalează cu o extindere nepermisă a prevederilor art. 361 din vechiul C. proc. civ. la situaţii neavute în vedere de această normă legală.

Mai mult, contrar alegaţiilor recurentului-reclamant, obligaţia tribunalului arbitral de a motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns fiecărui argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare sau a unei apărări formulate ca probă. Altfel spus, deşi arbitrii au obligaţia să motiveze soluţia pronunţată cu privire la fiecare capăt de cerere, aceştia nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea sau, după caz, combaterea respectivelor petite principale sau accesorii.

Dimpotrivă, motivarea hotărârii arbitrale implică indicarea temeiurilor de fapt şi de drept, expunerea analizei pe care arbitrii o fac, respectiv cercetarea în baza căreia îşi formează convingerea pentru adoptarea acelei soluţii.

Or, astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii arbitrale atacate, apărările reclamantului au fost analizate, astfel că motivarea actului contestat cuprinde aspectele apreciate relevante în susţinerea soluţiei, şi anume argumentele esenţiale pentru care anumite cereri ori apărări au fost apreciate a fi fondate sau, după caz, nefondate, putându-se astfel realiza controlul de legalitate în condiţiile art. 364 din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 361 lit. e) din acelaşi act normativ, fiind respectate exigenţele procesului echitabil.

În egală măsură, este de observat că nu echivalează cu lipsa motivării o motivare sintetică, concisă ori întemeiată pe alte dispoziţii legale, clauze contractuale ori probe administrate decât pe cele pe care reclamantul le apreciază a-i fi favorabile.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că în urma verificării considerentelor sentinţei ce face obiectul cauzei pendinte nu poate concluziona în sensul pretins de recurentul-reclamant, şi anume că s-ar fi reţinut nemotivarea hotărârii arbitrare, soluţia pronunţată de prima instanţă fiind dată cu respectarea normelor legale incidente.

În fine, Înalta Curte reţine că nu sunt fondate nici susţinerile recurentului-reclamant referitoare la existenţa puterii de lucru judecat prin raportare la sentinţa civilă nr. 3475/03.09.2018 pronunţată într-o altă cauză, considerând acesta că soluţia pronunţată în sentinţa de fond ce face obiectul cauzei pendinte este contradictorie şi se impune a fi reformată.

Sub acest aspect este de observat că nu se poate reţine puterea de lucru judecat a sentinţei civile evocate, deoarece această soluţie, deşi definitivă, nu îi este favorabilă recurentului-reclamant. Astfel, prin decizia nr. 4365 din data de 30 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad împotriva sentinţei civile nr. 3475 din 03 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind menţinută, în consecinţă, hotărârea atacată.

8. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse la pct. 7 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de modificare a hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul recurentului-reclamant şi, în consecinţă, va menţine hotărârea de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad împotriva sentinţei civile nr. 5407 din 17 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2021.