VAT inclusion in clawback base annulled under Constitutional Court Decision 39/2013; fund's appeal rejected

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.07.2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea notificării nr. x/29.04.2014 transmisă reclamantei de către pârâtă, prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului I al anului 2014; precum şi anularea adresei nr. x/22.05.2014, prin care pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamantă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3500 pronunţată la data de 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. şi, în consecinţă, a anulat Notificarea nr. x/29.04.2014 şi Adresa nr. x/22.05.2014 emise de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei pe fond în sensul respingerii acţiunii în anulare ca neîntemeiată.

În motivarea cererii recurenta a criticat, în esenţă, considerentele instanţei de fond cu privire la interpretarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, în sensul că pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate avea obligaţia să comunice consumul de medicamente şi nu valoarea acestui consum.

3. Hotărârea de casare a instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 520 din 13 februarie 2018, a admis recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 3500 din 17 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În esenţă, instanţa de control judiciar a reţinut, în referire la includerea taxei pe valoarea adăugată (TVA) în consumul individual de medicamente transmis de către recurenta-pârâta C.N.A.S. intimatei-reclamante, că notificarea anulată de Curtea de Apel Bucureşti este conformă cu dispoziţiile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, deoarece include TVA în valoarea totală a vânzărilor de medicamente.

Totuşi, în condiţiile declarării neconstituţionalităţii acestor dispoziţii prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 20.02.2013, mai exact a sintagmei "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, în virtutea efectelor acestei decizii obligatorii a instanţei de contencios constituţional a reţinut aplicabilitatea acestei decizii în cauza pendinte, respingând critica recurentei ca neîntemeiată, reţinând că notificarea se întemeiază pe un text neconstituţional.

S-a stabilit ca în rejudecarea cauzei instanţa de fond să lămurească chestiunea deductibilităţii TVA, având în vedere că în cuprinsul notificării se face referire la faptul că TVA urmează să fie dedusă de către deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, însă menţiunea este neclară în contextul în care noţiunea de "deductibilitate a TVA" are un sens tehnic precis în cadrul mecanismului de taxare şi nu se identifică cu neincluderea TVA în valoarea vânzărilor.

Totodată, a reţinut că o consecinţă a acestei includeri nu constă în anularea în întregime a notificării, ci strict în anularea parţială a acesteia, în ceea ce priveşte TVA inclusă în algoritmul de calcul, în clarificarea aspectelor evidenţiate instanţa de fond urmând să analizeze toate criticile de nelegalitate şi de netemeinicie cu privire la Notificarea nr. x/29.04.2014, care nu au fost analizate cu ocazia primei judecăţi pe fond.

În rejudecare cauza a fost înregistrată la 10.08.2018 sub nr. x/2014*.

4. Hotărârea instanţei de fond, pronunţată în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 5252 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate; s-a anulat, în parte, notificarea nr. x/29.04.2014 şi adresa nr. x/22.05.2014 în ceea ce priveşte includerea TVA-ului în consumul de medicamente, şi s-a respins, în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

5. Calea de atac exercitată în rejudecare

Împotriva acestei hotărâri pronunţate în rejudecare a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta-pârâtă a criticat sentinţa de fond, sub un prim aspect referitor la includerea TVA-ului în consumul de medicamente transmis către reclamantă pentru trimestrul I 2014, susţinând în acest sens că în mod greşit a aplicat instanţa de fond Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, în ceea ce priveşte sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată".

A opinat recurenta în sensul că, în speţă, nu este aplicabilă Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, având în vedere că această decizie a analizat prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, care stabileau formula de calcul a contribuţiei trimestriale, iar în cauza de faţă formula de calcul care s-a aplicat era cea prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2013. În ipoteza contrară, a susţinut că prin decizia instanţei de contencios constituţional nu s-a stabilit că are obligaţia de a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuţie trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă TVA.

A evocat dispoziţiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 în temeiul cărora obligaţia de a calcula contribuţia îi revine deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă, în speţă intimatei-reclamante, aceasta având obligaţia de a scădea TVA-ul din consumul individual, înainte de a calcula contribuţia trimestrială. Relativ la această susţinere a arătat că i-a adus la cunoştinţă reclamantei prin intermediul menţiunii inserate la pct. 2 din notificarea contestată, că pentru trimestrul I 2014 consumul de medicamente suportat din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent plătitorului de contribuţie pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuţia trimestrială, conţine TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă.

În continuare, a enunţat dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, susţinând că nu a avut temei legal pentru a transmite consumul individual către deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă decât cu includerea TVA-ului, întrucât în consumul raportat de furnizorii de servicii medicale şi medicamente către casele de asigurări de sănătate şi suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii este inclus şi TVA.

Aşadar, a considerat că excluderea TVA-ului din consumul centralizat de medicamente, de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, echivalează cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislaţia naţională, deoarece mecanismul clawback presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul C.N.A.S. suportat din Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii şi, ca urmare, din moment ce acest preţ include şi TVA, în mod firesc şi consumul înregistrat va include TVA.

A făcut o succintă expunere a modalităţii în care se efectuează calculul consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, precum şi a elementelor avute în vedere la acest calcul, reiterând faptul că nu avea temei legal pentru a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, prin notificarea contestată de către reclamantă aducându-i-se acesteia la cunoştinţă că pentru trimestrul I 2014 consumul de medicamente conţine şi TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă.

A susţinut astfel că reclamanta avea posibilitatea să-şi deducă TVA-ul stabilit în procent de 9 % înainte de calcularea contribuţiei trimestriale, în conformitate cu prevederile art. 140 din Codul fiscal, sub acest aspect considerând că nu se aduce atingere principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, cum în mod greşit susţine reclamanta. Totodată, a susţinut că reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a TVA fiind reglementat de dispoziţiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii legale armonizate cu prevederile imperative ale Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE privind sistemul comun al TVA, aplicabilă la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.

A subliniat că potrivit legislaţiei naţionale taxa clawback este o obligaţie fiscală alături de taxe şi impozite datorate conform legii, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 125 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care reglementează taxa pe valoarea adăugată şi prevăd în acest sens că TVA-ul este un impozit indirect datorat la bugetul statului.

Concluzionând pe aspectele evidenţiate, recurenta a precizat că includerea TVA-ului în valoarea consumului centralizat de medicamente atribuit reclamantei prin datele transmise acesteia de către C.N.A.S., nu poate conduce la anularea comunicării înregistrate sub nr. x/29.04.2014, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011 prevede în mod expres că la calculul consumului total trimestrial de medicamente se ia în considerare preţul medicamentelor decontat din Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, iar obligaţia de a scădea TVA din consumul individual revine în sarcina reclamantei, acţiune independentă şi anterioară calculării contribuţiei.

A mai susţinut recurenta că pentru trimestrul I 2014 elementele necesare calculării procentului "p", respectiv CTt şi Bat, nu includ TVA, acesta regăsindu-se doar în consumul trimestrial individual, deducerea TVA-ului din consumul individual de medicamente revenind reclamantei, potrivit dispoziţiilor legale evocate.

În referire la valoarea consumului de medicamente, înregistrată conform prevederilor art. 5 alin. (4) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare, a precizat că aceasta a fost determinată de către C.N.A.S. în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă, iar medicamentele aferente trimestrului I 2014 au fost decontate din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, de către casele de asigurări de sănătate către farmacii şi ulterior de acestea către distribuitori şi producători.

De asemenea, a arătat că sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente comunicat reclamantei reprezintă sume decontate din bugetul F.N.U.A.S.S. şi bugetul Ministerului Sănătăţii către furnizorii de servicii medicale, în speţă farmacii, unităţi sanitare cu paturi şi centre de dializă, furnizori de servicii medicale care, la rândul lor, achită contravaloarea medicamentelor eliberate pacienţilor sau achiziţionate în acest scop către lanţul de distribuţie, aceste sume ajungând în final la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă. În această situaţie se găseşte şi intimata-reclamantă din cauza pendinte, aceasta încasând contravaloarea medicamentelor în urma plăţilor făcute de către farmacii, necontestând sumele încasate şi nici consumul de medicamente aferente.

În final, a susţinut că veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuţiei trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, pentru trimestrul I 2014, constituie venituri la bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală şi pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011.

Aşadar, a concluzionat recurenta, având în vedere că sumele plătite de deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, în condiţiile neefectuării plăţii de către reclamantă ar rezulta o pagubă pentru Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate,ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului asiguraţilor la medicamente.

Pentru considerentele expuse, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 02.07.2019, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii de fond atacate ca fiind temeinică şi legală. În esenţă, a susţinut că soluţia legală şi temeinică nu este aceea ca societatea reclamantă să facă operaţiuni şi deduceri pe baza datelor comunicate, ci ar trebui ca pârâta C.N.A.S. să comunice ab initio valori ale consumului de medicamente care să nu includă TVA, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013.

În cauză, recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a argumentelor invocate în apărare de către intimata-reclamantă prin întâmpinarea formulată în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de parte este nefondat, pentru considerentele ce succed.

În temeiul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în continuare.

Din perspectiva contextului factual, se reţine că intimata-reclamantă A. S.R.L. a învestit instanţa de fond, pe calea prevăzută de art. 1 alin. (1), art. 8, art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu verificarea legalităţii notificării nr. x/29.04.2014 emisă de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului I al anului 2014, precum şi a adresei nr. x/22.05.2014 prin care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a respins contestaţia administrativă a reclamantei.

Prin sentinţa nr. 3500 pronunţată în data de 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. şi, în consecinţă, a anulat Notificarea nr. x/29.04.2014 şi Adresa nr. x/22.05.2014 emise de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Prin Decizia de casare nr. 520 din 13 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 3500 din 17 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de control judiciar a apreciat că este corectă apărarea recurentei-pârâte C.N.A.S. referitoare la faptul că, practic, casele de asigurări de sănătate decontează, în condiţiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) şi din circuitul închis (spitale şi centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) şi transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011, reţinând că notificarea este legală sub acest aspect.

Referitor la includerea taxei pe valoarea adăugată (TVA) în consumul individual de medicamente transmis de C.N.A.S. către intimata-reclamantă, Înalta Curte a constatat că notificarea anulată de Curtea de Apel Bucureşti este conformă cu dispoziţiile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, deoarece include TVA în valoarea totală a vânzărilor de medicamente, însă aceste dispoziţii au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 20.02.2013, reţinând că această decizie produce efecte în cauza pendinte, motiv pentru care a înlăturat criticile recurentei formulate din această perspectivă, consecinţa fiind anularea parţială a actului în ceea ce priveşte TVA inclusă în algoritmul de calcul.

Potrivit îndrumărilor din decizia de casare, instanţa de fond avea de analizat, în rejudecarea cauzei, toate criticile de nelegalitate şi netemeinicie invocate de reclamantă cu privire la Notificarea nr. x/29.04.2014, care nu au fost analizate cu ocazia pronunţării soluţiei casate, urmând să se pronunţe astfel asupra legalităţii actelor administrative contestate şi prin raportare la celelalte argumente expuse de reclamantă în acţiunea introductivă de instanţă.

Soluţionând cauza în rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5252 din 11.12.2018, atacată de recurenta-pârâtă, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate; a anulat, în parte, notificarea nr. x/29.04.2014 şi adresa nr. x/22.05.2014 în ceea ce priveşte includerea TVA-ului în consumul de medicamente, şi a respins, în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

În esenţă, instanţa de fond a constatat că pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a efectuat în mod corect calculul contribuţiei trimestriale prin raportare la o valoare a consumului care include adaosurile comerciale ale distribuitorilor şi farmaciştilor, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional care a menţinut dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora, atât preţul de referinţă, cât şi preţul de decontare se stabilesc prin raportare la preţul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar preţul de producător, ci şi adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie şi taxa pe valoare adăugată.

A mai reţinut instanţa de fond că nu au fost încălcate principiul nediscriminării, respectiv art. 14 din CEDO şi dreptul reclamantei de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul 1 adiţional la CEDO, şi nici prevederile TFUE. Totodată, au fost înlăturate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă în referire la numeroasele erori privind includerea unor medicamente ce nu au fost puse niciodată pe piaţă sau care nu puteau fi puse pe piaţă în perioada de referinţă întrucât erau expirate sau pentru care valoarea consumului depăşeşte cu mult valoarea vânzărilor reclamantei, reţinând că studiile de piaţă pot fi relevante pentru strategiile de vânzări, însă ele nu pot fundamenta o critică de nelegalitate a unui act administrativ.

Astfel cum rezultă din considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, prima critică a recurentei-pârâte vizează interpretarea şi aplicarea eronată de către instanţa de fond a prevederilor legale incidente pe aspectul includerii TVA-ului în consumul de medicamente transmis de pârâta C.N.A.S. către reclamantă pentru trimestrul I 2014.

Contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe sub acest aspect reflectă o corectă aplicare a legii, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în cauza pendinte producând efecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, astfel cum a statuat instanţa de control judiciar în primul ciclu procesual, prin decizia de casare.

Critica de nelegalitate referitoare la includerea TVA în consumul individual de medicamente a primit deja o dezlegare în sensul aprecierii acesteia ca întemeiată, notificarea contestată în cauză fiind nelegală din această perspectivă deoarece se întemeiază pe un text de lege declarat neconstituţional, consecinţa fiind anularea parţială a actului în ceea ce priveşte TVA inclusă în algoritmul de calcul. Altfel spus, includerea TVA în baza de calcul înseamnă că taxa clawback este calculată în funcţie de valoarea unei alte taxe, ajungându-se la o dublă impozitare, aspect care încalcă principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale.

Aşadar, Înalta Curte constată că această chestiune de drept dedusă judecăţii a fost rezolvată într-un mod obligatoriu prin Decizia 520/2018 din 13 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în primul ciclu procesual, prin care s-a statuat, relativ la Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, că: "Prin această decizie s-a arătat că în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele şi taxele se aplică asupra materiei impozabile (venituri sau bunuri), iar nu şi asupra altor taxe şi că "(...) aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituţională (...)" motiv pentru care sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 a fost declarată neconstituţională.

În consecinţă, critica recurentei va fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece notificarea se întemeiază pe un text neconstituţional.

Este adevărat că în cuprinsul notificării se face referire la faptul că TVA urmează să fie dedus de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, dar menţiunea este neclară în contextul în care noţiunea de "deductibilitate a TVA" are un sens tehnic precis în cadrul mecanismului de taxare şi nu se identifică cu neincluderea TVA în valoarea vânzărilor. În schimb, consecinţa acestei includeri nu constă în anularea în întregime a notificării, ci strict la anularea parţială a acesteia, în ceea ce priveşte TVA inclusă în algoritmul de calcul".

Ca urmare, nu vor fi primite criticile recurentei-pârâte în sensul inaplicabilităţii în speţă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013 pe considerentul că această decizie a analizat prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 şi nu dispoziţiile art. 3 alin. (2) din acelaşi act normativ, în temeiul cărora s-a aplicat formula de calcul în prezenta cauză, câtă vreme aspectul de nelegalitate vizează includerea TVA în consumul individual de medicamente şi acesta a fost dezlegat în mod definitiv şi obligatoriu prin decizia de casare, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Sub acest aspect, în mod judicios a reţinut judecătorul fondului prevederile art. 501 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora: "în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul", critica de nelegalitate în discuţie nemaiputând fi supusă analizei în rejudecare.

A mai criticat recurenta-pârâtă sentinţa de fond sub aspectul argumentelor instanţei referitoare la întinderea bazei de calcul şi, implicit, a taxei datorate, relativ la valoarea consumului de medicamente înregistrată conform prevederilor art. 5 alin. (4) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 71/2011. Din această perspectivă a susţinut că medicamentele aferente trimestrului I 2014 au fost decontate din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate de către casele de asigurări de sănătate către farmacii şi ulterior de acestea către distribuitori şi producători şi că reclamanta, la rândul său, a încasat contravaloarea acestor medicamente în urma plăţilor făcute de către farmacii şi nu a contestat sumele încasate şi nici consumul de medicamente aferente.

Din această perspectivă se cuvine a se aminti faptul că valoarea consumului de medicamente conţine TVA, deoarece se raportează la datele centralizate, comunicate de casele de asigurări de sănătate. Aceasta nu presupune, însă, o lipsă de conformitate cu sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, întrucât se impune a se face distincţie între valoarea consumului individual de medicamente, ce are în vedere preţurile de decontare care cuprind TVA, şi stabilirea bazei de impunere în vederea declarării şi plăţii contribuţiei clawback. Aceasta din urmă este, într-adevăr, o obligaţie a contribuabilului căruia, prin notificare, i s-a indicat faptul că, în acord cu spiritul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, din valoarea consumului urmează a fi scăzută valoarea TVA pentru obţinerea valorii bazei de impunere, însă acest aspect nu este de natură a înlătura elementul de nelegalitate, deoarece obligaţia reclamantei este de a calcula, declara şi achita contribuţia clawback în conformitate cu datele comunicate în notificare, respectiv procentul "p" şi valoarea consumului de medicamente aferent reclamantei A., în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 77/2011.

În referire la consumul de medicamente pentru trimestrul în discuţie, suportat din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuţie pentru care se datorează contribuţia trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli din domeniul sănătăţii, este de observat faptul că acesta se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate judeţene.

Această valoare se obţine, aşadar, prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 1518/890 din 3 noiembrie 2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea şi exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate.

Prin urmare, acest mecanism este unul care are la bază raportări însuşite şi asumate pentru corectitudinea lor de către furnizorii de servicii medicale, validate de casele de asigurări de sănătate şi transmise C.N.A.S., iar aceste date se impuneau a fi transmise reclamantei-intimate în conformitate cu prevederile legale incidente în vigoare, aceasta din urmă având obligaţia de a efectua calculul contribuţiei potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, pe baza valorilor comunicate de către C.N.A.S., orice altă operaţiune prealabilă putând conduce la un rezultat diferit şi la un cuantum al taxei neconform situaţiei de fapt.

În considerarea aceloraşi argumente nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei-pârâte referitoare la faptul că sumele plătite de deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale, şi că, în condiţiile neefectuării plăţii ar rezulta o pagubă pentru Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraţilor, întrucât aceste aspecte nu sunt de natură a determina neîndeplinirea obligaţiei sale legale de a comunica datele corecte deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă şi, implicit, nu pot conduce la înlăturarea elementului de nelegalitate constatat în cuprinsul actului administrativ contestat.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că a fost răsturnată prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ care a făcut obiectul controlului de legalitate în cauza pendinte sub aspectul includerii TVA-ului în consumul de medicamente, fiind nefondate criticile formulate de către recurenta-pârâtă sub acest aspect, prima instanţă pronunţând astfel o soluţie cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material. Totodată, având în vedere că reclamanta nu a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul celorlalte critici de nelegalitate invocate şi respinse conform dezlegărilor reţinute, hotărârea de fond urmează a fi menţinută şi din această perspectivă.

8. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse la pct. 7 din prezenta decizie, Înalta Curte, constatând că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul pârâtei ca nefondat şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 5252 din 11 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2021.