Admissibility of recourse against preparatory interlocutory orders and suspension of civil proceedings pending resolution of related criminal forgery proceedings

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 01.04.2015 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. Feteşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură - Centrul Judeţean Călăraşi, anularea Deciziei nr. 1391/12.01.2015 emise de către pârâtă, anularea procesului-verbal de constatare nr. x/21.11.2014, suspendarea executării Deciziei nr. 1391/12.01.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1442 F din 21.09.2016, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Feteşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură - Centru Judeţean Călăraşi.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1442 F din 21.09.2016, pronunţate de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Feteşti, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

4. Încheierile recurate în prezentul dosar

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reprezentantului intimatei pârâte i s-a pus în vedere să formuleze în scris cererea de suspendare a judecării cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată fiind cauza penală ce viza una dintre facturile din dosar, în care se fac cercetări pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin încheierea din 5 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus reluarea judecării cauzei, având în vedere că dosarul ce a stat la baza suspendării cauzei a fost soluţionat în mod definitiv şi a amânat pronunţarea în ceea ce priveşte cererea de suspendare formulată de către reprezentantul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea în mod definitiv a dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Feteşti.

Prin încheierea din 12 martie 2020, instanţa de recurs a suspendat, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Feteşti.

5. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, a încheierii din 5 martie 2020 şi a încheierii din 12 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs S.C. A. S.R.L. Feteşti, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare şi reluarea judecării cauzei.

În motivarea recursului arată că atât încheierile premergătoare, cât şi încheierea de suspendare, sunt nelegale; că anterior discutării oricărei cereri, se impunea ca instanţa să se pronunţe asupra repunerii pe rol a cauzei, iar din aplicaţia Ecris nu rezultă că instanţa s-ar fi pronunţat cu privire la repunerea pe rol a cauzei; că instanţa trebuia să se raporteze la motivul pentru care Tribunalul Ialomiţa a respins cererea de chemare în judecată şi cum acesta a avut în vedere exclusiv soluţia din dosarul nr. x/2015, soluţionat definitiv, instanţa nu mai avea motiv pentru suspendarea judecării cauzei.

Consideră că împrejurarea că pe rolul Judecătoriei Feteşti exista dosarul nr. x/2017 nu are o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urma să se pronunţe în cauză, în contextul în care decizia de impunere nr. x/31.07.2014 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/31.07.2014, ce au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare nr. x/21.11.2014, au fost anulate definitiv.

Susţine că instanţa de recurs este ţinută să soluţioneze recursul declarat împotriva sentinţei Tribunalului Ialomiţa, care a respins cererea de chemare în judecată pe motiv că actele fiscale care au stat la baza procesului-verbal de constatare nr. x/21.11.2014 sunt valide, constatând că aceste acte fiscale sunt anulate, motiv pentru care apreciază că se impunea şi anularea actului subsecvent, respectiv a procesului-verbal din discuţie.

6. Apărările intimatei-pârâte

Intimata - pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură - Centrul Judeţean Călăraşi a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca inadmisibil, a recursului formulat împotriva încheierilor din 21 noiembrie 2019 şi din 5 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, apreciind că acestea nu pot fi atacate separat, în lipsa unei prevederi legale.

Arată că prin încheierea din 5 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constatat că nu mai subzistă motivul de suspendare constatat prin încheierea din data de 23.02.2017, a repus cauza pe rol şi a dispus o nouă suspendare a judecării recursului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Feteşti.

Precizează că instanţa a constatat că factura fiscală nr. x/20.11.2013 a fost folosită în vederea obţinerii sprijinului pentru acciza redusă în agricultură, instanţa considerând oportună această suspendare, pentru a nu dispune acordarea sprijinului financiar în baza unui înscris asupra căruia planează suspiciunea că ar fi fals.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierile recurate în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că este inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi este nefondat recursul declarat împotriva încheierilor din 5 martie 2020 şi 12 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că prin această încheiere s-a pus în vedere reprezentantului intimatei-pârâte să formuleze în scris cererea de suspendare a judecării cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 234 şi art. 235 C. proc. civ. reiese că încheierile care preced hotărârea şi care au ca scop pregătirea soluţionării pricinii sunt încheieri premergătoare.

În speţă, este vorba de o încheiere preparatorie, pentru care textele de lege de mai sus prevăd că pot fi atacate cu apel sau recurs doar în situaţii de excepţie, prevăzute în mod expres de către legiuitor, regula fiind atacarea lor odată cu hotărârea prin care se finalizează procesul.

Astfel, prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu instanţa de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării şi soluţionării cauzei, fără a anticipa soluţia, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. De aceea, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta", iar art. 483 alin. (1) arată că sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile prevăzute de lege."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată astfel, expres şi limitativ, categoria hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.

În aceste condiţii, constatând că recurenta a formulat recurs împotriva unei încheieri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, fiind definitivă, urmează a respinge recursul împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal urmează a fi respins, ca inadmisibil.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierilor din 5 martie 2020 şi din 12 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că prin încheierea din 5 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus reluarea judecării cauzei, având în vedere că dosarul ce a stat la baza suspendării cauzei a fost soluţionat în mod definitiv şi a amânat pronunţarea în ceea ce priveşte cererea de suspendare formulată de către reprezentantul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea în mod definitiv a dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Feteşti, iar prin încheierea din 12 martie 2020, instanţa de recurs a suspendat, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Feteşti.

Prin urmare, este nefondată susţinerea recurentei în sensul că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra repunerii pe rol a cauzei, în condiţiile în care din aplicaţia Ecris nu rezultă acest aspect.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Textul are în vedere suspendarea judecăţii atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Din cuprinsul dispoziţiilor mai sus menţionate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecăţii de îndeplinirea unei condiţii procedurale, respectiv existenţa ori inexistenţa unui drept care să facă obiectul unei alte judecăţi şi a unei condiţii de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanţei pe marginea necesităţii suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre cele două dosare.

Cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză are ca obiect anularea Deciziei nr. 1391/12.01.2015 emise de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură şi anularea procesului-verbal de constatare nr. x/21.11.2014.

În ceea ce priveşte critica recurentei conform căreia instanţa nu mai avea motiv pentru suspendarea judecării cauzei, întrucât dosarul nr. x/2015 a fost soluţionat definitiv, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere că prin încheierea din 23.02.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Ialomiţa, iar prin încheierea din 05.03.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus reluarea judecării cauzei, ca urmare a cererii formulate chiar de către recurenta-reclamantă.

Or, suspendarea judecării cauzei dispuse prin încheierea din 12 martie 2020, care face obiectul prezentei cereri de recurs, a fost dată până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Feteşti.

În privinţa acestei din urmă suspendări, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a reţinut în mod corect existenţa unei interdependenţe între dosarul de faţă şi soluţia ce urmează a se pronunţa cu caracter definitiv în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Feteşti, având în vedere că în acest din urmă dosar factura nr. x/20.11.2013 face obiectul analizei instanţei penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, legalitatea aceleiaşi facturi fiind contestată în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub aspectul neeligibilităţii sumei din respectiva factură pentru decontul motorinei utilizate.

În consecinţă, în funcţie de soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Feteşti s-ar putea pune în discuţie atât temeinicia, cât şi legalitatea actelor administrative contestate în prezenta cauză.

Pe cale de consecinţă, instanţa a stabilit în mod corect că soluţionarea pricinii depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul celeilalte judecăţi, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru suspendarea judecăţii.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. Feteşti împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, în baza aceluiaşi termei de drept, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. Feteşti - prin lichidator judiciar B. împotriva încheierilor din 5 martie 2020 şi 12 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. Feteşti împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. Feteşti - prin lichidator judiciar B. împotriva încheierilor din 5 martie 2020 şi 12 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 octombrie 2021.