Litigation costs in moot administrative claims: liability of tax authorities in default under the Fiscal Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the Ministry of Finance, upholding the lower court’s order that the Ministry pay 50 RON in litigation costs to the company-plaintiff, as the appeal was found unfounded. The dispute centered on whether the Ministry could be held liable for litigation costs after the claim to compel the resolution of a pre-objection filed against a mandatory tax disposition was dismissed as moot, with the company having initiated the suit because the tax authority failed to resolve the objection within the statutory deadline. The court determined that the Ministry was in default under Article 77 of Law No. 207/2015 (Fiscal Procedure Code), which sets a 45-day term for resolving tax objections, and thus fell under Article 454 of the Civil Procedure Code, which allows cost recovery when the defendant was already in delay prior to the litigation; the court further reasoned that internal communication delays between tax authorities did not exempt the Ministry from liability, and that the ultimate resolution of the administrative objection constituted a loss of the proceedings warranting cost allocation under Article 453.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 454 C. proc. civ, art. 453 din C. proc. civ, art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 454 din C. proc. civ, art. 453 C. proc. civ; Litigation costs in moot administrative claims: liability of tax authorities in default under the Fiscal Procedure Code: The dispute centered on whether the Ministry could be held liable for litigation costs after the claim to compel the resolution of a pre-objection filed against a mandatory tax disposition was dismissed as moot, with the company having initiated the suit because the tax authority failed to resolve the objection within the statutory deadline. The court determined that the Ministry was in default under Article 77 of Law No. 207/2015 (Fiscal Procedure Code), which sets a 45-day term for resolving tax objections, and thus fell under Article 454 of the Civil Procedure Code, which allows cost recovery when the defendant was already in delay prior to the litigation; the court further reasoned that internal communication delays between tax authorities did not exempt the Ministry from liability, and that the ultimate resolution of the administrative objection constituted a loss of the proceedings warranting cost allocation under Article 453.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.02.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi: obligarea pârâtelor la soluţionarea plângerii prealabile nr. 650/09.11.2017, înregistrate la autoritatea emitentă la data de 13 noiembrie 2017; obligarea pârâtelor la plata de penalităţi, pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, aplicate până la data soluţionării plângerii prealabile nr. 650/09.11.2017, formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. x/11.05.2017; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4609 din 12 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, ca rămasă fără obiect; a obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantei suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi a respins, ca neîntemeiată, cererea privind cheltuielile în valoare de 5.408,27 RON reprezentând onorariu de avocat.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 4609 din 12 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului arată că, prin hotărârea recurată, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect şi a dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reţinând culpa sa procesuală constând în neîndeplinirea obligaţiei de soluţionare a plângerii prealabile a reclamantei înăuntrul termenului prevăzut de lege.
Invocă dispoziţiile art. 453 şi art. 454 C. proc. civ. şi arată că prin Decizia. nr. 14/P din 22.02.2018, Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor a soluţionat plângerea formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. ISR-AIF 1752/2017 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost comunicată Ministerului Finanţelor Publice la data de 23.02.2018.
Susţine că, pentru ca o autoritate să se afle în situaţia de a fi pierdut procesul, astfel cum prevede alin. (1) al art. 453 din C. proc. civ., este necesar ca, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa să anuleze, în tot sau în parte, un act administrativ emis de autoritate, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă. Or, în cauză, răspunsul la plângerea prealabilă a fost emis de către autoritatea pârâtă anterior comunicării cererii de chemare în judecată, situaţie ce a atras în mod corect soluţia de respingere a acţiunii reclamantei ca rămasă fără obiect.
Consideră că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 454 din C. proc. civ., acestea privind ipoteza recunoaşterii de către pârât a pretenţiilor reclamantului. Or, în speţă, acţiunea reclamantei a fost înregistrată la data de 15.02.2018 şi comunicată Ministerului Finanţelor Publice la data de 23.02.2018, iar primul termen de judecată a fost acordat la data de 06.06.2018.
De asemenea, arată că plângerea prealabilă nr. 650/09.11.2017, formulată de intimata-reclamantă, a fost depusă şi înregistrată la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi sub nr. x din 13.11.2017, iar prin adresa nr. x/15.12.2017, înregistrată la Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor sub nr. x/27.12.2017, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a transmis Serviciului de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor referatul cu propuneri de soluţionare a plângerii prealabile, fără a avea anexată plângerea prealabilă în original, deşi potrivit art. 37 alin. (1) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, organul de inspecţie economico-financiară avea obligaţia constituirii dosarului plângerii prealabile, a verificării condiţiilor procedurale, precum şi a întocmirii referatului cu propuneri de soluţionare.
Precizează că cerinţa depunerii plângerii prealabile în original este prevăzută de art. 37 alin. (2) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 101/2012.
Astfel, arată că prin adresa nr. x/04.01.2018, Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor a solicitat Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi plângerea prealabilă în original, ce a fost transmisă cu adresa nr. x/18.01.2018, fiind înregistrată la Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor sub nr. x/26.01.2018.
Critică faptul că instanţa de fond a reţinut că Ministerul Finanţelor Publice se află în culpă procesuală, întrucât nu a soluţionat plângerea prealabilă a reclamantei înăuntrul termenului legal de 30 de zile, prevăzut de Legea nr. 554/2004, recurentul-pârât susţinând că în mod obiectiv plângerea prealabilă nu putea fi soluţionată în interiorul acestui termen, câtă vreme termenul fusese epuizat înainte ca Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi să comunice Ministerului Finanţelor Publice, chiar şi în fotocopie, plângerea prealabilă. Astfel, arată că plângerea a fost înregistrată la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi la data de 13.11.2017 şi transmisă Ministerului Finanţelor Publice cu adresa din 15.12.2017, fiind înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor la data de 27.12.2017.
Consideră că, date fiind aceste aspecte, nu i se poate imputa Ministerului Finanţelor Publice faptul că nu a soluţionat în termenul de 30 de zile plângerea prealabilă a reclamantei.
4. Apărările formulate
Intimata - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin cererea de recurs, recurentul-pârât critică faptul că prima instanţă l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., apreciind că nu i se poate reţine culpa procesuală în condiţiile în care plângerea prealabilă în original nu i-a fost transmisă de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi în termenul de 30 de zile în care aceasta trebuia soluţionată.
Înalta Curte constată că această critică nu este fondată.
Astfel, deşi prima instanţă a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., demersul judiciar de faţă s-a datorat culpei pârâtei.
Sub un prim aspect, se constată că fiind vorba despre o cauză în materie fiscală, pentru soluţionarea plângerii prealabile se aplică dispoziţiile Codului de procedură fiscală din 2015 în ceea ce priveşte termenul de soluţionare.
Înalta Curte constată că potrivit art. 276 alin. (7) din Titlul VIII - Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale al Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:
"Contestaţiile formulate potrivit prezentului titlu se soluţionează în termenul prevăzut la art. 77", iar potrivit art. 77 alin. (1) din acelaşi act normativ:
"Cererile depuse de către contribuabil/plătitor la organul fiscal se soluţionează de către acesta în termen de 45 de zile de la înregistrare."
Acest termen nu a fost respectat de către organul fiscal, situaţie în care reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată pentru a obliga instituţia pârâtă la soluţionarea contestaţiei.
În aceste condiţii, instituţia pârâtă era de drept în întârziere, astfel că nu se poate prevala dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere."
În ceea ce priveşte critica vizând faptul că, deşi plângerea reclamantei a fost înregistrată la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi la data de 13.11.2017, aceasta a fost transmisă Ministerului Finanţelor Publice de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi abia la data de 15.12.2017, fiind înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor la data de 27.12.2017, aceasta nu este relevantă în cauză, în condiţiile în care deficienţele de comunicare între organele fiscale nu îi pot fi imputate părţii, care a formulat în mod corect plângerea către organul emitent al actului contestat.
Prin urmare, chiar dacă soluţia în faţa primei instanţe a fost aceea de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect, acest lucru s-a datorat faptului că, finalmente, recurentul-pârât a procedat la soluţionarea contestaţiei administrative formulate de intimata-reclamantă, ceea ce nu o exclude de la aplicarea art. 453 C. proc. civ., întrucât o asemenea împrejurare echivalează cu pierderea procesului, ceea ce implicit atrage suportarea cheltuielilor de judecată.
În consecinţă, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) împotriva sentinţei civile nr. 4609 din 12 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) împotriva sentinţei civile nr. 4609 din 12 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 14 octombrie 2021.