Judicial limits on reviewing administrative contestation procedures in public recruitment competitions

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 31 mai 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios adminstrativ şi fiscal reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, anularea raportului final (al concursului de recrutare pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante de director - Direcţia AM POR şi director general adjunct din cadrul Direcţiei generale programe europene - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, organizat la sediul Agenţiei în data de 17.05.2016), şi implicit, anularea rezultatului soluţionării contestaţiei, respectiv RESPINS în baza prevederilor art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008; anularea rezultatului probei scrise, respectiv RESPINS; obligarea pârâtei la refacerea baremului de punctaj în ceea ce priveşte aprecierea subiectului 4 al probei scrise; obligarea comisiei de concurs la reevaluarea răspunsului la subiectul nr. 4 prin raportare la baremul refacut; declararea ca ADMIS la proba scrisă; obligarea pârâtei să permită reclamantului să susţină ultima probă a concursului, cea a interviului; în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, supendarea efectelor derivate din raportul final al concursului şi din modul de soluţionare a contestaţiei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2796 pronunţată în data de 29 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei materiale, ca neîntemeiată, a respins excepţia inadmisibilitaţii acţiunii în anulare pentru neparcurgerea procedurii prealabile, ca neîntemeiată, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare şi a cererii de suspendare pentru lipsa calităţii de acte administrative, ca neîntemeiată, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare, pentru depăşirea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti, a respins acţiunea în anulare, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici ca inadmisibilă, a respins cererea de suspendare a executarii, in temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca rămasă fără obiect.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile 2796 pronunţată la 29 septembrie 2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre soluţionare pe fond.

În cuprinsul motivelor de recurs susţine că a cerut instanţei de contencios la fond, şi reiterează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că prin constatarea elementelor de identitate comună de natura propriei jurisprudenţe să procedeze în fapt la obligarea organizatorului concursului la soluţionarea efectivă a aspectelor formulate în contestaţia depusă, prin prisma atribuţiilor şi competenţelor stabilite de legiuitor (art. 73 din H.G. nr. 611/2008), şi mai ales cu ignorarea faptului că membrii comisiei de concurs desemnaţi de instituţia în organigrama căreia se afla postul vacant erau chiar conducerea executivă a (secretarul general şi secretarul general adjunct al MDRAP) în a cărei subordonare se afla chiar şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, (cu atât mai mult membrii comisiei de soluţionare a contestaţiilor, desemnaţi la nivel de director general şi director).

Instanţa de fond nu a procedat de manierea aplicării prevederilor art. 22 alin. (2), alin. (4), alin. (6) şi alin. (7) C. proc. civ., nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor, selectând doar aspectele ce priveau fondul cauzei (care de altfel au fost consemnate şi prezentate într-un mod foarte detaliat, tocmai pentru înţelegerea corectă a situaţiei, respectiv a efectelor) şi ignorând capetele de cerere care priveau fondul sesizării.

Susţine că, şi în ipoteza acceptării raţionamentului instanţei de fond cu privire la excederea de competenţe odată cu analizarea stabilirii corectitudinii baremului de punctaj, apreciind acest aspect ca fiind unul ce ţine de fondul cauzei, inadmisibilitatea nu are vreo justificare în raport de cel puţin primul motiv formulat în plângere, în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (2), alin. (4), alin. (6) şi alin. (7) C. proc. civ., curtea de apel nepronunţîndu-se asupra tuturor cererilor.

Cu privire la fondul cauzei, arată că a proceda de maniera verificării stabilirii corecte a baremului de punctaj, nu poate fi echivalat cu a verifica o procedura ce însoţeşte cu un examen de tip scolar sau universitar şi se îndepărtează atât de mult de la sarcina normala a judecătorului încât garanţiile prevăzute de art. 6 nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie. O simplă comparaţie/citire a enunţului pentru verificarea conformităţii lui cu varianta oficială mai ales în cazul în care în cauză vorbim despre o reglementare chiar la nivel de Regulament organelor de reglementare ale Uniunii Europene (deci o verificare a Monitorului Oficial şi/sau a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, nu o citire a unui tratat de fizică nucleară) nu poate echivala cu verificarea cunoştinţelor candidatului, în speţă nefiind cerută analizarea/interpretarea corectitudinii răspunsurilor formulate. Or o atare asimilare, este contrară chiar Hotărârii CEDO invocate de instanţa de fond, aceasta precizând clar că situaţia de a excede competenţelor instanţelor de contencios se poate constata doar atunci când acestea sunt chemate să evalueze ele însele candidatul sau lucrarea acestuia.

Astfel, problema a cărei soluţionare reitereată se cere a fi făcută de către ANFP organizatorul concursului, prin comisiile sale şi exclusiv prin raportare la cadrul legal existent, nu o reprezintă o reevaluare generală a cunoştinţelor recurentului, instanţei nefiindu-i solicitat mai mult decât să oblige aceste Comisii la îndeplinirea atribuţiilor care le-au fost stabilite prin Hotărâre de guvern, soluţionând contestaţia depusă cu privire la vicierea concursului organizat, rezultatul acestuia fiind denaturat prin oferirea unor repere de comparaţie eronate.

În sprijinul acestei solicitări, instanţa de contencios are la dispoziţie şi posibilitatea care nu excede sub nici o formă competenţelor sale, de a verifica şi veridicitatea ori susţinerea alegaţiilor formulate în contestaţie în legatură cu fondul cauzei, respectiv stabilirea corectă a baremului de punctaj prin raportare la enunţul subiectului în comparaţie cu textul de lege invocat in acel barem.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, e necesar a se lua act de propria interpretare instituţională (instituţie din care fac parte membrii Comisiei de concurs şi cei ai Comisiei de soluţionare a contestaţiilor), în legătură cu baremul stabilit prin compararea documentului aferent regăsit la Dosarul cauzei, cu informaţia care corespunde enunţului subiectului respectiv

Nu în ultimul rând, prin reducere la absurd, în prezentarea unei situaţii ipotetice dedusă din raţionamentul invocat asupra limitelor de competenţă în a se pronunţa, instanţa de contencios administrativ invocă practic inexistenţa unui control asupra arbitrariului, cu excepţia celuia în care se referă strict la termene şi proceduri, admiţând şi confirmând lipsa de cenzură asupra conţinutului, nici măcar prin solicitarea unei expertize atunci când e vorba de domenii străine de interpretări şi raţionamente juridice, afirmând că un candidat este lipsit de orice apărare ori pârghie de control efectiv al legii, al scopului final al acesteia, într-o situaţie spre exemplu, în care comisia de concurs formulează intenţionat sau nu, subiecte nu doar în afara bibliografiei de concurs ci şi în afara domeniului de activitate (rezolvarea unei probleme de fizică/chimie, etc. la un concurs de director în cadrul Autorităţii Electorale Permanente). Or nu acesta este sensul dat de legiutor în cuprinsul Legii 554/2004, privind contenciosul administrativ.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Controlul judiciar declanşat de recurentul - reclamant are ca obiect anularea raportului final (al concursului de recrutare pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante de director - Direcţia AM POR şi director general adjunct din cadrul Direcţiei generale programe europene - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, organizat la sediul Agenţiei în data de 17.05.2016), şi implicit, anularea rezultatului soluţionării contestaţiei, respectiv RESPINS în baza prevederilor art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008; anularea rezultatului probei scrise, respectiv RESPINS; obligarea pârâtei la refacerea baremului de punctaj în ceea ce priveşte aprecierea subiectului 4 al probei scrise; obligarea comisiei de concurs la reevaluarea răspunsului la subiectul nr. 4 prin raportare la baremul refacut; declararea ca ADMIS la proba scrisă; obligarea pârâtei să permită reclamantului să susţină ultima probă a concursului, cea a interviului; în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, supendarea efectelor derivate din raportul final al concursului şi din modul de soluţionare a contestaţiei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor.

Analizând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare, pentru depăşirea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti în ceea ce priveşte capătul de cerere privind stabilirea corectitudinii baremului de punctaj, dar a omis a analiza şi răspunde celorlalte critici aduse prin cererea de chemare în judecată .

Astfel, a procedat la respingerea acţiunii ca inadmisibile, fără a expune ce anume a format convingerea sa că este incidentă excepţiei inadmisibilităţii asupra întregii cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Or, în cauza de faţă, din perspectiva considerentelor generale înfăţişate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului nu a motivat soluţia adoptată.

Având în vedere că instanţa de fond nu a expus motivele pentru care a apreciat că este incidentă excepţia inadmisibilităţii asupra întregii acţiunii într-un mod care să corespundă prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2796 din 29 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2796 din 29 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2021.