Public procurement challenge: interpretation of minimum qualification criteria for international investment arbitration representation and standing for re-evaluation of competing bids

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la data de 17.01.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A., B. şi Asociaţii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a formulat cerere de anulare a actului administrativ emis de pârâtă la data de 22.11.2019, solicitând instanţei să dispună:

1. anularea Comunicării nr. 715374 privind rezultatul aplicării procedurii proprii organizată pentru atribuirea unui acord-cadru de prestare servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiţionale internaţionale care se derulează şi se soluţionează în conformitate cu Regulile de arbitraj CIRDI emisă de M.F.P. la data de 22.11.2019 ("Comunicarea"), cu consecinţa obligării M.F.P. de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru de reprezentare având ca obiect "servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiţionale internaţionale care se derulează şi se soluţionează în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (CIRDI)" ("Procedura");

2. suspendarea executării Comunicării şi, implicit, a acordului-cadru având ca obiect "servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiţionale internaţionale care se derulează şi se soluţionează în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (CIRDI)", până la soluţionarea definitivă a cauzei, în cazul în care la data judecării prezentei cereri Autoritatea Contractantă a încheiat deja sus menţionatul acord-cadru;

3. Obligarea M.F.P. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 961 din data de 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea pârâtului de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru şi a respins, în consecinţă, acest capăt de cerere; a respins cererea formulată de reclamanta A., B. şi Asociaţii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 961 din data de 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. "C.", înfiinţată după reorganizarea prin divizare parţială, prin desprinderea părţii din patrimoniul de afecţiune (active şi pasive) al Societăţii "A., B. şi Asociaţii" invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs se solicită casarea hotărârii civile recurate ca urmare a încălcării regulii de procedură referitoare la dreptul la un proces echitabil şi a principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, care atrag sancţiunea nulităţii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Sub acest aspect se arată că, prima instanţă a soluţionat excepţia inadmisibilităţii în baza unor motive proprii, complet distincte de motivele invocate întâmpinarea MFP, care nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi în mod greşit a reţinut se impune această soluţie în raport de dispoziţiile art. 435 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "hotărârea este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora" prin prisma faptului că "reclamanta nu a înţeles să solicite introducerea în cauză a celorlalţi ofertanţi care au depus oferte în cadrul procedurii".

MFP invocase în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii, că "nu există temei legal pentru asemenea solicitare, în condiţiile în care în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu sunt expuse critici cu privire la modalitatea de evaluare a celorlalte oferte depuse în cadrul procedurii", însă instanţa de fond a admis această excepţie "întrucât reclamanta nu a înţeles să solicite introducerea în cauză a celorlalţi ofertanţi care au depus oferte în cadrul procedurii", astfel că soluţionând cauza în ceea ce priveşte primul capăt de cerere constând în anularea Comunicării MFP nr. 715374/22.11.2019 în baza unor motive proprii, neinvocate în întâmpinarea MFP şi nesupuse de către instanţa de fond dezbaterii contradictorii a părţilor, instanţa a încălcat art. 13 (1), art. 14 (4), (5), (6), art. 22 (6), (7) şi art. 224 din C. proc. civ., fiind încălcate Drepturi Fundamentale ale recurentei-reclamante şi principii ale dreptului, precum: dreptul la apărare, principiul contradictorialităţii şi dreptul la un proces echitabil.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că Instanţa de Fond a aplicat greşit normele de drept aplicabile în speţă, respectiv cerinţele Caietului de Sarcini.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că recurenta-reclamantă nu îndeplineşte cerinţele minime obligatorii prevăzute în Caietul de Sarcini, având în vedere următoarele:

- Litigiile depuse de reclamantă în oferta adresată pârâtului se bazează pe prevederi contractuale şi nu pe acorduri bilaterale sau multilaterale privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor şi Tratatul Carta Energiei, aşa cum se prevede la lit. a) din Nota de la pagina 1 din caietul de sarcini.

- De asemenea, din documentaţia existentă la dosar reiese că litigiul ARB/09/19 nu îndeplineşte cerinţa prevăzută la pct. 2 lit. b) din caietul de sarcini, respectiv asigurarea reprezentării juridice şi a câştigării a cel puţin unui litigiu arbitral investiţional internaţional judecat potrivit Regulilor de arbitraj UNCITRAL.

- Din materialul probator existent la dosarul cauzei reiese că litigiul evocat de către reclamantă în susţinerea îndeplinirii cerinţei minime de la pct. 2 lit. b) din caietul de sarcini nu a fost soluţionat printr-o decizie de admitere a acestuia, ci prin întreruperea procedurii arbitrajului potrivit regulii (ICSID43/1), înainte de pronunţarea hotărârii.

- Reclamanta susţine că a îndeplinit şi cerinţa de la pct. 2 lit. c) din caietul de sarcini, întrucât la data depunerii ofertei reclamantei printre membrii ce făceau parte din echipa de reprezentare se afla şi domnul D., care a asigurat reprezentarea în dosarul ARB 08/16, fiind menţionat în hotărârea CIRDI. Curtea apreciază că susţinerea nu este întemeiată deoarece această cerinţă se referă la persoana ofertantului, iar domnul D. făcea parte din echipa de reprezentare a societăţii E. la momentul pronunţării hotărârii arbitrale CIRDI, şi nu din echipa de reprezentare a reclamantei la data emiterii hotărârii CIRDI.

Raportat la cele expuse anterior consideră că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material aplicabile, în speţă cerinţele minimale ale Caietului de Sarcini, după cum urmează:

Cu privire la critica de nelegalitate a recurentei privind motivarea instanţei potrivit căreia litigiile depuse se întemeiază pe prevederi contractuale şi nu pe acorduri de promovare şi protejare a investiţiilor şi/sau Tratatul Carta Energiei se menţionează că Autoritatea Contractantă face referire în Documentaţia de Atribuire la "acord de promovare şi protejare investiţiilor şi/sau Tratatul Carta Energiei" şi nu la tratat internaţional bilateral de promovare şi protejare a investiţiilor iar noţiunea de acord este acoperită în semantica juridică uzuală de noţiunea de contract.

Or, în cazul litigiilor ARB 14/6, 14/7, 17/39, 17/40, 17/38, 13/25, 15/41, 10/20 şi 09/19 au fost depuse probe din care rezultă că acele contracte investiţionale internaţionale ce au format obiectul respectivelor litigii au fost contracte încheiate direct între statul Gambia şi clienţii reprezentaţi juridic de membrii echipei propuşi de Asociere, ceea ce reprezintă încheierea unor cvasi-tratate internaţionale.

Astfel, atât printr-un tratat bilateral de investiţii cât şi prin Tratatul Carta Energiei ca şi printr-un contract investiţional internaţional statul gazdă garantează anumite standarde de protecţie privind investiţia străină, în conformitate cu tratatele bilaterale de investiţii încheiate cu statul de origine al investitorului.

Din orice perspectivă ar fi privite, litigiile investiţionale soluţionate conform Regulilor de Arbitraj ICSID sunt la fel abordate, indiferent de forma pe care o îmbracă cauza acţiunii (tratat bilateral de investiţii, tratat multilateral de protejare a investiţiilor, respectiv contract investiţional internaţional, cunoscut în doctrina internaţională ca fiind un cvasi-tratat internaţional) tocmai datorită angajării directe a statului gazdă a investiţiei într-un raport obligaţional de drept internaţional public faţă de un investitor străin, atâta vreme cât toate aceste izvoare obligaţionale cuprind clauză de soluţionare a disputelor - Regulile ICSID.

Or, faptul că sintagma "acordurile privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor" acoperă semantic şi contractele internaţionale investiţionale, care reflectă tocmai dreptul internaţional public investiţional, rezultă şi din depunerea ca experienţă similară a participării în asemenea litigii arbitrale investiţionale întemeiate pe contract internaţional investiţional şi de către alţi ofertanţi, care au şi fost selectaţi de către MFP pentru încheierea acordului cadru. A se vedea, în acest sens, Procesul Verbal de Evaluare nr. 2, aflat la dosar în volumul I, pag 110 (redepus odată cu Notele scrise finale), care indică la majoritatea ofertanţilor litigii arbitrale investiţionale întemeiate pe bază de contract internaţional investiţional.

Astfel, îndeplinirea cerinţelor minime obligatorii prevăzute la pct. 2 lit. a) din Caietul de Sarcini este confirmată chiar de susţinerile MFP, care consideră că Asocierea nu a îndeplinit doar cerinţele minime obligatorii prevăzute la punctul 2 lit. b) şi lit. c).

Cu privire la critica de nelegalitate a recurentei privind motivarea instanţei potrivit căreia Oferta Asocierii nu a îndeplinit cerinţa de la pct. 2 lit. b) din Caietul de Sarcini, prin raport la noţiunea de "litigii câştigate" se arată că în motivarea hotărârii nu se menţionează experienţa similară a domnului avocat F. în litigii arbitrale investiţionale internaţionale judecate potrivit Regulilor CIRDI, care au fost câştigate de către clienţii reprezentaţi de către avocatul F., şi care dovedeşte îndeplinirea de către Asociere a cerinţei de la Punctul 2 lit. b) din Caietul de Sarcini.

Astfel, instanţa de fond nu a analizat explicit în motivarea hotărârii litigiile ARB/14/6,14/7,17/39 şi 17/40 în condiţiile în care, acestea se circumscriu în sfera noţiunii de "litigii câştigate" astfel cum a fost aceasta stabilită de Autoritatea Contractantă prin Nota de la pag. 1, coroborat cu prevederile de Ia lit. a), ale Caietului de Sarcini.

Cu privire la critica de nelegalitate a recurentei privind motivarea instanţei potrivit căreia Oferta Asocierii nu a îndeplinit cerinţa de la pct. 2 lit. c) din Caietul de Sarcini, referitoare la apartenenţa avocatului menţionat în hotărârea CIRDI în cadrul echipei de reprezentare a Ofertantului la data încheierii acesteia se arată că, instanţa de fond a considerat, în mod greşit, că această cerinţă se referă la persoana ofertantului, iar domnul D. făcea parte din echipa de reprezentare a societăţii E. la momentul pronunţării hotărârii arbitrale CIRDI, şi nu din echipa de reprezentare a reclamantei la data emiterii hotărârii CIRDI.

Or, este indiscutabil că Oferta Asocierii a dovedit participarea într-un litigiu câştigat de Ucraina, reprezentată de către av. D. (conform Notelor scrise finale la care a ataşat extrasul din hotărârea arbitrală dată în dosarul, care se află şi la dosarul cauzei dar poate fi accesată şi pe site-ul ICSID x.)

Oferta Asocierii a îndeplinit cerinţa în discuţie prin faptul că din interpretarea logică şi gramaticală a textului citat reiese, aşa cum precizează chiar Autoritatea Contractantă în cuprinsul întâmpinării, că avocatul/avocaţii în discuţie trebuia să fi făcut parte din echipa de reprezentare a Ofertantului (a Asocierii) la data încheierii acesteia, aşadar la data formării Asocierii.

Or, Asocierea s-a format la data de 26.09.2019 când a fost încheiat Acordul de Asociere, depus ca parte a ofertei, dată la care, printre membrii ce făceau parte din echipa de reprezentare propusă de recurentă se afla şi domnul avocat D., acesta făcând deci parte din echipă la data încheierii Asocierii ce a fost depusă ca ofertă în cadrul procedurii.

Orice interpretare contrară ar fi ilogică, s-ar baza pe un vădit dezacord gramatical şi ar fi şi neonorantă pentru Autoritatea Contractantă, care ar fi implicit în postura de a suporta culpa de a fi formulat de o manieră imprecisă şi prejudiciatoare clauze esenţiale într-o procedură de achiziţii publice.

Traseul profesional al unui avocat poate cunoaşte diverse permutări în timp, precum în cazul domnului avocat D., care la data pronunţării hotărârii din dosarul ARB/08/16 făcea parte din societatea E. şi nu din G. precum la data depunerii Ofertei Asocierii, dar asta nu înseamnă că experienţa sa profesională dispare sau rămâne exclusiv la forma de exercitare profesională din care a făcut parte la un anumit moment dat.

Aşadar, avocatul ca profesionist şi ca membru al Asocierii la data Ofertei Asocierii este cel care este obligat să prezinte experienţa similară în procedurile arbitrale finalizate cu hotărâri CIRDI, nu forma de exercitare profesională în care îşi exercită profesia la un anumit moment dat.

Asocierea, în speţă, este compusă din avocatul H., societatea de avocatură G. din care face parte şi avocatul D., respectiv SCA C., denumită anterior A., B..

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 07 mai 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

6.1. Analizând, lipsa calităţii procesuale active a recurentei, calificată ca apărare de fond, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, titularul cererii de chemare în judecată a fost reclamanta A., B. şi Asociaţii, iar cererea de recurs a fost formulată de A. - "C.", însă din certificatul de atestare fiscală seria x nr. x eliberat la data de 25.02.2021 pentru A. - "C.", rezultă că aceasta deţine Codul de înregistrare fiscală (CIF) x atribuit la data de 18.01.1996, a fost înregistrat în scopuri de TVA la data de 01.07.2002, că societatea este aceeaşi, reorganizată prin divizare parţială, a păstrat asociatul cel mai vechi al societăţii (doamna C.) şi s-a procedat la redenumirea societăţii.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta are calitate procesuală activă şi pe cale de consecinţă va respinge excepţia invocată de către intimatul-pârât Ministerul Finanţelor.

6.2. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat:

1. anularea Comunicării nr. 715374 privind rezultatul aplicării procedurii proprii organizată pentru atribuirea unui acord-cadru de prestare servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiţionale internaţionale care se derulează şi se soluţionează în conformitate cu Regulile de arbitraj CIRDI emisă de M.F.P. la data de 22.11.2019 ("Comunicarea"), cu consecinţa obligării M.F.P. de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru de reprezentare având ca obiect "servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiţionale internaţionale care se derulează şi se soluţionează în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (CIRDI)" ("Procedura");

2. suspendarea executării Comunicării şi, implicit, a acordului-cadru având ca obiect "servicii de reprezentare juridică a României în litigii arbitrale investiţionale internaţionale care se derulează şi se soluţionează în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (CIRDI)", până la soluţionarea definitivă a cauzei, în cazul în care la data judecării prezentei cereri Autoritatea Contractantă a încheiat deja sus menţionatul acord-cadru.

Prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea pârâtului de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru şi a respins, în consecinţă, acest capăt de cerere; a respins cererea formulată de reclamanta A., B. şi Asociaţii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.

Înalta Curte consideră că încălcarea dreptului la apărare poate fi analizată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. având în vedere că aceasta a fost fundamentată pe încălcarea principiului contradictorialităţii din perspectiva faptului că instanţa de fond a soluţionat primul capăt de cerere constând în anularea Comunicării MFP nr. 715374/22.11.2019 în baza unor motive proprii, neinvocate în întâmpinarea MFP şi nesupuse de către instanţa de fond dezbaterii contradictorii a părţilor, respectiv faptul că prin niciun capăt de cerere nu s-a menţionat "obligarea pârâtului de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru".

Înalta Curte constată că această critică nu poate fi primită având în vedere că excepţia inadmisibilităţii a fost invocată de către intimatul-pârât Ministerul Finanţelor prin concluziile scrise depuse în dosarul de fond şi pusă în discuţia contradictorie a părţilor în şedinţa publică din data de 23.09.2020. În cadrul acestei şedinţe, reprezentantul reclamantei a învederat instanţei că petitul cereri de chemare în judecată, astfel cum a fost formulat, a fost în sensul anulării comunicării prin care s-a transmis faptul că oferta societăţii reclamante a fost respinsă ca neconformă, cu consecinţa reevaluării tuturor ofertelor în cazul în care s-ar anula acest act. Dacă oferta societăţii de avocatură ar fi reevaluată şi considerată conformă, această situaţie ar presupune analiza ei integrată cu toate celelalte oferte.

Înalta Curte observă că modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii propusă de recurenta-reclamantă este incompatibilă cu specificul dreptului administrativ, iar pe de altă parte evaluarea/reevaluarea ofertelor cu încălcarea dispoziţiilor legale atrage încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare al celorlalţi ofertanţi.

De asemenea, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a solicitat şi a urmărit reevaluarea ofertelor nu a înţeles să solicite introducerea în cauză a celorlalţi ofertanţi care au depus oferte în cadrul procedurii, astfel încât, în mod corect a reţinut prima instanţă incidenţa dispoziţiilor art. 435 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora".

Această concluzie rezultă din primul capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat "anularea Comunicării nr. 715374 privind rezultatul aplicării procedurii proprii organizată pentru atribuirea unui acord-cadru de prestare servicii de reprezentare juridică a României în litigiile arbitrale investiţionale internaţionale care se derulează şi se soluţionează în conformitate cu Regulile de arbitraj CIRDI emisă de M.F.P. la data de 22.11.2019 ("Comunicarea"), cu consecinţa obligării M.F.P. de a proceda la reevaluarea conformă a tuturor ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru de reprezentare având ca obiect "servicii de reprezentare juridică a României în litigiile arbitrale investiţionale internaţionale care se derulează şi se soluţionează în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii ("CIRDI")".

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca nefondat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că prima instanţă a interpretat în mod greşit cerinţele Caietului de Sarcini.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că recurenta-reclamantă nu îndeplineşte condiţiile minime obligatorii prevăzute în Caietul de sarcini, întrucât, obiectul achiziţiei publice a fost "prestare de servicii de asistenţă şi reprezentare juridică a României în orice litigiu arbitral investiţional privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, care se judecă potrivit Regulilor de arbitraj CIRDI", iar litigiile depuse de reclamantă în oferta adresată intimatului-pârât se bazează pe prevederi contractuale şi nu pe acorduri bilaterale sau multilaterale privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor şi Tratatul Carta Energiei, aşa cum se prevede la lit. a) din Nota de la pagina 1 din Caietul de sarcini, aspect în raport de care, finalizarea litigiilor 17/38, 13/25, 15/41 şi 10/20 cu întreruperea arbitrajului potrivit Regulii CIRDI 43(1), prin tranzacţie, nu poate fi asimilată cu o recunoaştere a Statului pârât că ar fi produs o încălcare a unui contract şi nu poate avea natura de cvasi-tratat internaţional.

Pe de o parte, Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă nu prezintă contra-argumente pertinente care să infirme, fie argumentele intimatului-pârât reţinute în etapa de evaluare, fie concluziile primei instanţe referitoare la neîndeplinirea cerinţelor menţionate în Caietul de sarcini.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că nu a fost îndeplinită cerinţa prevăzută la pct. 2 lit. b) din Caietul de sarcini, atât timp cât, la momentul depunerii ofertei de către recurenta-reclamantă litigiul arbitral investiţional ARB/09/19, ce avea ca obiect un litigiu cu statul Gambia, era în curs de soluţionare, iar clientul a fost reprezentat de domnul F., membru asociat G..

Nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante conform cărora instanţa de fond nu a analizat explicit hotărârile date în litigiile ARB/14/6, 14/7, 17/39 şi 17/40 în condiţiile în care acestea s-ar fi înscris şi sfera noţiunii de "litigii câştigate" atât timp cât aceste litigii au fost finalizate cu întreruperea arbitrajului potrivit Regulii ICSID 43 (1), în sensul că "dacă, înainte de pronunţarea hotărârii, părţile convin să soluţioneze litigiul sau să întrerupă procedura, tribunalul sau Secretarul general dacă tribunalul nu a fost încă constituit, la cererea lor scrisă, ia notă prin ordin de întrerupere a procedurii", iar cu privire la litigiul ABR 09/19, pe care şi-a întemeiat întreaga argumentaţie, finalizat în favoarea clientului reprezentat de domnul F. (avocatul propus de Asociere) recurenta-reclamantă a precizat că nu a depus decizia pronunţată din considerente ce au ţinut de gradul ridicat de confidenţialitate pe care membrul asociat G. şi l-a asumat faţă de clientul său.

În acest context, în mod corect a reţinut prima instanţă că cerinţa menţionată în Caietul de sarcini la pct. 2b) potrivit căreia este necesar ca avocatul pledant propus să aibă o experienţă minimă de 5 ani ca avocat definitiv, să fi asigurat reprezentarea juridică şi să fi câştigat cel puţin un litigiu arbitral investiţional judecat potrivit regulilor de arbitraj CIRDI, nu a fost îndeplinită.

În ceea ce priveşte neîndeplinirea de către recurenta-reclamantă a cerinţei de la pct. 2 lit. c) din caietul de sarcini, cerinţă potrivit căreia ofertantul trebuia să fi asigurat reprezentarea juridică în cel puţin un litigiu de arbitraj internaţional judecat potrivit regulilor de arbitraj CIRDI, iar avocatul/avocaţii menţionaţi în hotărârea arbitrală CIRDI să fi făcut parte din echipa de reprezentare a ofertantului la data pronunţării acesteia, Înalta Curte observă că deşi a fost menţionat domnul D. ca făcând parte din echipă la data încheierii asocierii ce a depus oferta în cadrul Procedurii, la data la care domnul D. a asigurat reprezentarea în litigiul ARB 08/16 făcea parte din societatea E. şi nu dintr-una din societăţile ce formează actuala asociere.

Pentru îndeplinirea acestei condiţii nu este suficientă experienţa profesională a avocatului predant ci este necesar ca acesta să facă parte din echipa de reprezentare a ofertantului la data pronunţării acesteia, aşa cum s-a solicitat prin cerinţa de la pct. 2 lit. c) din caietul de sarcini.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. - "C." împotriva sentinţei nr. 961 din 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.