Suspended execution of medical fitness decision: visible doubt regarding legal validity and imminent harm in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2021, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, ca urmare a declinării competenţei materiale de către Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, conform sentinţei civile nr. 188/CA/08.03.2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară a MAI, a solicitat suspendarea executării Deciziei medicale nr. 397/16.12.2020, emisă de Direcţia Medicală din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară, până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ ce face obiectul dosarului nr. x/2021 de pe rolul Tribunalului Braşov privind anularea deciziei, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 30 din data de 29 martie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală, Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a M.A.I.

În temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Deciziei medicale nr. 397/16.12.2020, emisă de pârâta Direcţia Medicală, Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a M.A.I., până la pronunţarea instanţei de fond în dosarul nr. x/2021 şi a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală, Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a M.A.I. la plata către reclamanta A. a cheltuielilor de judecată în valoare de 2220 RON, din care suma de 2200 RON reprezintă onorariu avocat, iar suma de 20 de RON reprezintă contravaloarea taxei de timbru.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 30 din data de 29 martie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât a arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că pentru expertizarea capacităţii de muncă a reclamantei sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în timp ce pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, activitatea de expertiză medico-militară în sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională este reglementată de Legea nr. 23/2015 privind pensiile militare de stat, H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, de Hotărârea de Guvern nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti şi de Ordinul Comun al ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor interne, al ministrului justiţiei, al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. M66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară.

I. În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, se arată că în mod eronat instanţa de fond a reţinut existenţa acestuia, motivat de faptul că "Decizia a cărei suspendare a fost solicitată în cauză se referă la evaluarea capacităţii de muncă a reclamantei, fiind emisă în procedura reglementată de dispoziţiile art. 71 şi urm. din Legea nr. 263/2010." Şi a procedat la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea în anulare a actului administrativ, antamând astfel fondul litigiului, situaţie în care, cele reţinute nu se mai circumscriu noţiunii de "caz bine justificat".

De asemenea, instanţa de fond, în mod greşit a reţinut că "nu a fost respectată procedura de emitere a acestui act", întreaga motivare raportându-se la prevederile Legii nr. 263/2010, lege care nu este aplicabilă poliţiştilor.

În motivarea legalităţii procedurii de expertizare a capacităţii de muncă, reclamanta agent-şef A. din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov a fost clasată medical "apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie" prin Decizia Medicală nr. A 3465/8 din 23.07.2020, decizie emisă de Comisia teritorială de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Braşov.

Decizia Medicală nr. A 3465/8 nu a fost avizată favorabil de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a Ministerului Afacerilor Interne, încadrarea diagnosticului clinic şi funcţional al persoanei în cauză conform prevederilor baremului medical prevăzut de Hotărârea de Guvern nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare fiind incorectă (Capitolul 13 - afecţiuni dermatologice - pagina 131 din M.O. nr. 117 bis/15.02.2012).

În acest sens, conform prevederilor art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordinul Comun al ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor interne, al ministrului justiţiei, al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. M66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară doamna A. a fost convocată pentru reevaluare de specialitate la Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a Ministerului Afacerilor Interne.

Întrucât Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 76/2020, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Judeţean Braşov confirmă severitatea afecţiunii persoanei în cauză, cu încadrare în handicap accentuat pentru 24 de luni, deşi reclamanta A. susţinea că nu se afla într-o formă severă a bolii, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat şi ale art. 14 lit. h) din Ordinul Comun al ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor interne, al ministrului justiţiei, al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. M66/98/3005/8966/20I6 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea si atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară, Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară, în exercitarea atribuţiilor legale, a hotărât pentru reclamanta A. acordarea unor concedii medicale în vederea reevaluării stării prezente de sănătate şi a reevaluării încadrării în grad de handicap în concordanţă cu starea reală de sănătate la acel moment, aptitudinea medicală faţă de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu urmând a fi stabilită ulterior, aspect care vin în sprijinul reclamantei-intimate.

În data de 16.12.2020, având în vedere certificatul de încadrare în grad de handicap uşor nr. 3915/18.11.2020, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a Consiliului Judeţean Braşov, Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a Ministerului Afacerilor Interne a constatat că reclamanta A. suferă de "Psoriazis localizat în perioada de remisiune. Suprapondere" sens în care a emis Decizia Medicală nr. 397/16.12.2020 prin care a hotărât clasarea medicală ca "apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie cu revizuire la 12 luni, Incapacitate Adaptativă = 35% şi recomandări specifice: scutire de efort fizic şi probe sportive şi monitorizare dermatologică".

Pentru îndeplinirea condiţiei "caz bine justificat", recurenta-pârâtă învederează faptul că nu trebuie să se procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea în anulare a actului administrativ, ci verificarea trebuie să se limiteze doar la acele împrejurări vădite de fapt şi de drept, în măsură să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucura un act administrativ.

Astfel, toate criticile aduse de instanţa de fond se circumscriu criteriilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a deciziei medicale, instanţa de judecată procedând la antamarea fondului cauzei.

II. Cu privire la existenţa unei pagube iminente, aceasta impune aprecierea acestei condiţii dintr-o dublă perspectivă: paguba, care trebuie să fie certă, actuală şi exigibilă (cunoscută sub toate aspectele) şi caracterul iminent al acesteia.

Cu privire la caracterul iminent, se apreciază, în dreptul comun, că se îndeplineşte o astfel de condiţie doar în momentul în care, consecinţele pagubei nu pot fi înlăturate prin nicio măsură.

În mod eronat instanţa de fond a reţinut că reclamanta a "justificat îndeplinirea acestei condiţii prin faptul că pârâtul i-a solicitat întocmirea unui raport, în urma căruia urmează să fie pusă la dispoziţie". Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă nicio dovadă cu privire la aceste susţineri, fiind simple afirmaţii, care nu au legătură cu fondul cauzei, având în vedere că recurenta nu are atribuţii în acest sens, neexistând prevederi în procedura expertizării medico-militare.

Totodată, actul administrativ nu este de natură să creeze o pagubă iminentă şi irecuperabilă, deoarece diagnosticul stabilit de "psoriazis localizat în perioada de remisiune. Suprapondere" este un diagnostic care îi permite acesteia reluarea activităţii specifice cu recomandări minime.

În Anexa la Hotărârea de Guvern nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este definită relaţia "deficienţă funcţională - incapacitate adaptativă - aptitudine - grad de invaliditate" pe o scală negativă, care exprimă pierderea funcţională cu consecinţe asupra îndeplinirii atribuţiilor de serviciu specifice sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform punctului II din prezentele criterii şi norme (art. 5 din Anexa la Hotărârea de Guvern nr. 56/2012). în acest sens, conform pct. II din Anexa la Hotărârea de Guvern nr. 56/2012 - deficienţă uşoară (incapacitatea adaptativă 20-49%) - se defineşte ca "afectarea nesemnificativă a activităţilor cotidiene şi profesionale; pot apărea contraindicaţii privind activitatea profesională/recomandări privind schimbarea locului de muncă; capacitatea de muncă este păstrată;". Prin urmare, prin clasarea medicală ca "apt limitat" capacitatea de muncă a reclamantei este păstrată.

De asemenea, clasarea ca apt limitat permite menţinerea în activitate până la împlinirea condiţiei limitei de vârstă pentru pensionare, astfel că argumentul reclamantei-intimate privind o eventuală pensionare medicală nu poate fi luat în considerare.

În concluzie, faţă de toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că, în cazul cererii de suspendare a efectelor Deciziei Medicale nr. 397/16.12.2020 nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 contenciosului administrativ, nefiind dovedită nici condiţia existenţei unui caz bine justificat şi nici a existenţei unei pagube iminente.

III. Având în vedere faptul că prin sentinţa civilă nr. 30 din 29.03.2020 instanţa de fond a dispus obligarea instituţiei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, solicită anularea sau reducerea acestora în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere valoarea şi complexitatea redusă a cauzei.

În aprecierea existenţei unei disproporţii vădite dintre onorariul avocatului şi valoarea pretenţiilor sau a muncii prestate de avocat, să se aibă în vedere atât elementele principale ale contractului de asistenţă juridică, cât şi prevederile art. 128 alin. (1) din Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România, conform cărora "onorariile se stabilesc liber între avocat şi client, în limitele legii şi ale prezentului statut".

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal, anularea recursului în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) penultima teză coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 iulie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei medicale nr. 397/16.12.2020, emisă de Direcţia Medicală din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară, până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ ce face obiectul dosarului nr. x/2021 de pe rolul Tribunalului Braşov privind anularea deciziei, cu cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a dispus suspendarea executării Deciziei medicale nr. 397/16.12.2020 emisă de Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară reţinând, în esenţă că, nu a fost respectată procedura de emitere a actului.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că hotărârea primei instanţe este corectă, însă pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantei (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

În cauză, Înalta Curte apreciază că argumentele intimatei-reclamante privitoare la îndeplinirea celor două condiţii sunt întemeiate având în vedere că Decizia a cărei suspendare a fost solicitată în cauza pendinte se referă la evaluarea capacităţii de muncă a intimatei-reclamante, precum şi la încălcarea atribuţiilor de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a MAI.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă a învederat incidenţa Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, H.G. nr. 56/2012, H.G. nr. 677/2003 şi Ordinul Comun al ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor interne, al ministrului justiţiei, al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. M66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militare.

Înalta Curte constată că prin Hotărârea Guvernului nr. 56 din 25 ianuarie 2012 s-au aprobat criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzute în anexa acesteia, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Prin dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 se menţionează că "Expertizarea medicală în vederea evaluării capacităţii de muncă a poliţistului se face prin comisiile de specialitate de pe lângă spitalele din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu avizul Comisiei centrale de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă ce funcţionează la nivelul Direcţiei medicale a Ministerului de Interne, în baza prevederilor legislaţiei specifice în vigoare şi ale ordinului ministrului de interne".

Prin Ordinul nr. M.66/98/3005/8966/2016 din 17 mai 2016 s-a aprobat Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară în cuprinsul căruia, la art. 1 se menţionează că evaluarea capacităţii de muncă în vederea stabilirii aptitudinii faţă de îndeplinirea serviciului militar/în poliţie/în sistemul administraţiei penitenciare/pentru a urma instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau, după caz, a gradului de invaliditate se efectuează de către:

a) comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul regulament, denumite în continuare comisii de expertiză medico-militară;

b) comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii.

Dispoziţiile art. 13 din acelaşi Ordin menţionează că atribuţiile Comisiei centrale de expertiză medico-militară sunt următoarele:

a) analizează şi avizează deciziile medicale ale comisiilor de expertiză medico-militară;

b) face solicitare de reexpertizare medico-militară către comisiile de expertiză medico-militare de pe lângă spitalele militare care au efectuat expertiza medico-militară iniţială, în cazul neavizării ca urmare a nerespectării condiţiilor procedurale, a omisiunii unor investigaţii medicale sau a susţinerii insuficiente a diagnosticului clinic;

c) convoacă şi/sau expertizează prin internare sau pe baza documentelor medicale pacientul, iar atunci când consideră necesar examinează pacienţii care urmează să fie expertizaţi în şedinţă, în cazul neavizării deciziilor medicale, ca urmare a încadrării necorespunzătoare în prevederile Baremului medical şi emite o nouă decizie medicală, hotărârea urmând a fi comunicată şi comisiei de expertiză medico-militară emitente. Convocarea pacientului se face printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire a acesteia;

d) soluţionează, în termenul legal, contestaţiile făcute împotriva deciziilor medicale emise de către comisiile de expertiză medico-militară, hotărârea urmând a fi comunicată şi comisiei de expertiză medico-militară emitente;

e) revocă, după caz, concluziile vizitei medicale efectuate conform fişei-tip referitoare la selecţia candidaţilor care optează pentru a urma cursurile unei instituţii de învăţământ militar sau a candidaţilor care urmează să fie chemaţi/rechemaţi în rândul cadrelor militare în activitate, a soldaţilor şi gradaţilor profesionişti la angajare ori a rezerviştilor voluntari;

f) colaborează pe probleme de expertiză medico-militară cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Sănătăţii şi alte structuri militare sau civile.

În motivarea legalităţii procedurii de expertizare a capacităţii de muncă, recurenta-pârâtă subliniază faptul că, reclamanta agent-şef A. din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov a fost clasată medical "apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie" prin Decizia Medicală nr. A 3465/8 din 23.07.2020, decizie emisă de Comisia teritorială de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Braşov.

Or, această decizie (nr. A 3465/8 din 23.07.2020), nu a fost avizată favorabil de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a Ministerului Afacerilor Interne, fiind declarată incorectă, aspect în raport de care se poate suspecta că în cauză există o împrejurare vădită de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.

Într-adevăr, Înalta Curte are în vedere că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, se regăsesc pe de o parte, în faptul că, deşi pentru emiterea Deciziei nr. 397/16.12.2020 s-au avut în vedere specificaţiile Deciziei nr. A 3465/8 din 23.07.2020 emisă de Comisia Teritorială de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Braşov, însă această decizie a fost considerată ca incorectă, iar pe de altă parte, recurenta-pârâtă nu a prezentat probe din care să rezulte că procedura de emitere a actului a fost respectată.

De asemenea, nu a prezentat dovezi din care să rezulte că intimata-reclamantă a fost convocată pentru expertiza medico-militară, în virtutea respectării dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Anexa la Ordinul comun nr. M66/98/3005/8966/2016 potrivit cărora "Prezentarea persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) pentru expertiza medico-militară este obligatorie", ţinând cont de faptul că această convocare a pacientului trebuia să se facă printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire a acesteia, precum şi dacă împotriva Deciziei medicale nr. A 3465/8 din 23.07.2020 emisă de Comisia Teritorială de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Braşov s-a formulat vreo contestaţie, aşa cum se menţionează în dispoziţiile legale sus menţionate.

Astfel, criticile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la greşita interpretare de către instanţa de fond a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt nefondate, în cauză fiind îndeplinite, cumulativ, cerinţele legale necesare admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Cu privire la existenţa unei pagubei iminente şi plecând de la definiţia pagubei iminente dată de legea contenciosului administrativ se poate considera că este îndeplinită această condiţie numai dacă prejudiciul creat urmare a emiterii actului administrativ a cărui suspendare se solicită ar fi greu sau imposibil de recuperat, condiţie ce este îndeplinită în cazul de faţă.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că decizia ce face obiectul cererii de suspendare a executării poate produce efecte ireversibile, respectiv poate justifica o eventuală atitudine a pârâtului MAI de a o pune la dispoziţie pe intimata-reclamantă până la momentul verificării de către o instanţă a legalităţii actului administrativ prin care se poate aduce o modificare a activităţii intimatei-reclamante şi o diminuare a drepturilor salariale.

În raport de aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că această împrejurare a fost reţinută de către instanţa fondului ca un indiciu al aparentei nelegalităţi a actului administrativ reţinând în mod corect că îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ rezultă cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, cu atât mai mult cu cât, deşi intimata-reclamantă a invocat atât neparcurgerea acestei proceduri, cât şi lipsa cererii sale în vederea efectuării unei evaluări a capacităţii de muncă, cerere care generează mecanismul de evaluare a capacităţii de muncă, recurenta-pârâtă nu a justificat în nici un fel procedura adoptată.

Înalta Curte subliniază că prezumarea de către instanţa de judecată a unor consecinţe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activităţii intimatei-reclamante se înscrie în circumstanţierea caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât sentinţa recurată este legală, fiind pronunţată cu interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, aspect de natură a menţine hotărârea instanţei de fond.

În ceea ce priveşte critica recurentei-pârâte referitoare la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de către prima instanţă, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Sub acest aspect, trebuie avută în vedere Decizia nr. 3 din data de 20 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

În acest sens, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

Aşadar, fiind vorba de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezentând o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, aceasta nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât posibilitatea de cenzurare a cheltuielilor de judecată este lăsată în sarcina instanţei de judecată în faţa căreia s-au efectuat aceste cheltuieli.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 2200 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, conform chitanţei nr. x/25.05.2021 (ataşată la fila x verso).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 30 din 29 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2200 RON către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.