Cancellation petition annulled for lack of valid electronic signature under Civil Procedure Code and Law No. 455/2001

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare

Prin deciziei nr. 1422 din 9 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5686 din 3 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.1, ca inadmisibilă.

Hotărârea a fost dată fără cale de atac.

2. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Prin cererea formulată la data de 24 martie 2021 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2021, contestatorul A. a formulat contestaţie in anulare împotriva deciziei nr. 1422 din 9 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii, Direcţia de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

4. Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 503- 508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194 - 200 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 1 aprilie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii contestaţiei în anulare pentru lipsa semnăturii, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 148 C. proc. civ., orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni esenţiale, "şi semnătura˝, iar potrivit art. 196 alin. (1) din acelaşi act normativ, cererea care nu cuprinde semnătura părţii este nulă, lipsa semnăturii putându-se, însă, acoperi în tot cursul judecăţii, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol.

În cauză, Înalta Curte observă că la data de 24 martie 2021, contestatorul A. a purtat o corespondenţă electronică (e-mail) cu registratura secţiei de contencios administrativ şi fiscala a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul căreia a declarat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1422 din 9 martie 2021, pronunţată de sus indicata instanţă în dosarul nr. x/2020, învederând şi criticile pe care înţelege să le formuleze împotriva unei astfel de hotărâri judecătoreşti.

Încă din debutul, Înalta Curte apreciază că se impune realizarea unei delimitări între: (i) ipoteza utilizării poştei electronice drept modalitate de comunicare a contestaţiei în anulare, ipoteză în care, de cele mai multe ori, contestaţia în anulare este reprezentată de fişierul ataşat corespondenţei electronice şi (ii) formularea contestaţiei în anulare în chiar corpul corespondenţei electronice în discuţie, situaţie în care o astfel de corespondenţă devine însăşi petiţie de contestaţie în anulare.

Din circumstanţele concrete ale demersului judiciar în discuţie, Înalta Curte reţine că este incidentă cea de-a doua ipoteză expusă anterior, întrucât nu există niciun fişier, fie în format .pdf sau în alt format editabil, care să fi fost ataşat corespondenţei electronice provenind de la contestator şi care să conţină contestaţia în anulare purtând semnătura acestuia .

Pe cale de consecinţă, întrucât contestaţia în anulare este reprezentată de însăşi corespondenţa electronică în discuţie, devin aplicabile prevederile art. 148 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora:

"Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege".

Pe de altă parte, noţiunea de înscris în formă electronică este definită de prevederile art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Astfel cum s-a reţinut în Decizia nr. 6/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în judecarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. x/2013: ˝în sfera înscrisurilor sub formă electronică pot intra documente (...) generate şi vizualizate cu ajutorul unor programe informatice de editare, iar transmiterea acestora se poate realiza fie prin intermediul reţelelor închise, fie prin internet, fie prin alte mijloace (de exemplu, remiterea către destinatar a suportului magnetic ce are stocată informaţia respectivă) - B. - Consacrarea legală a semnăturii electronice, Revista de Drept Comercial nr. 7-8/2002, pag. 224-225".

Conform, însă, prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001: "În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii".

Înalta Curte subliniază faptul că potrivit prevederilor art. 148 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., orice cerere, inclusiv o contestaţie în anulare adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris, sub sancţiunea nulităţii (astfel cum este aceasta reglementată de art. 196 alin. (1) C. proc. civ.), forma scrisă fiind astfel reglementată ad validitatem.

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia(...). (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată, chiar şi în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanţă sau drept înscris electronic, în sine, potrivit art. 148 alin. (2) C. proc. civ.. De asemenea, pentru a se reţine validitatea unei contestaţii în anulare constând într-un înscris în formă electronică, acestuia trebuia să îi fi fost ataşată o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, astfel cum sunt toate aceste elemente definite de art. 4 din Legea nr. 455/2001.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că nu îi este ataşată contestaţiei în anulare depusă de contestatorul A. niciun fel de semnătură.

Adiţional celor menţionate în paragrafele anterioare, Înalta Curte menţionează că a pus în vedere contestatorului să depună la dosarul cauzei un exemplar semnat al contestaţiei în anulare declarate în cauză. Un astfel de aspect rezultă din adresa emisă de instanţă la data de 01.04.2021, ce a fost comunicată contestatorului la data de 20.04.2021, conform procedurii reglementate de art. 163 alin. (8), coroborat cu alin. (3) -(5) al aceluiaşi articol din C. proc. civ. (în acest sens dovezile de comunicare aflate la dosar).

De asemenea, Înalta Curte observă că, ulterior îndeplinirii sus indicatei proceduri de comunicare, nici prin corespondenţa electronică din data de 22 aprilie 2021, intitulată "dosar nr. x/2021 pentru termen 13.10.2021", contestatorul nu a înţeles să comunice un exemplar semnat al contestaţiei în anulare, documentele comunicate drept ataşamente .pdf al unei astfel de corespondenţele, intitulate "răspuns citaţiei transmise" constituind doar o cerere de judecată a cauzei în lipsă, iar nu actul de învestire a instanţei cu contestaţia în anulare semnată de contestator.

Întrucât până la termenul de judecată acordat în cauză, contestatorul nu a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa, nu a comunicat instanţei un exemplar al contestaţiei în anulare purtând o semnătură şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale contestaţiei în anulare, prevăzute de dispoziţiile art. 148 şi art. 196 din C. proc. civ., republicat, contestaţia în anulare necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată, motiv pentru care o va anula ca nesemnată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1422 din 9 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nesemnată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.