Challenge to judicial inspector's disciplinary case closure inadmissible as appeal against irrevocable administrative court decision

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10 octombrie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei din 06.09.2018 a Inspectorului Şef, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulate împotriva Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 dispusă de Inspector judiciar judecător B. în data de 13.04.2018 din cadrul Inspecţiei judiciare - CSM şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea contestaţiei, desfiinţarea Rezoluţiei de clasare dispusă de Inspector judiciar B. şi a Rezoluţiei de respingere dispusă de Inspector Şef, ca netemeinice şi nelegale şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1578 din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate la punctul I.2 anterior, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care a învederat că prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 205, art. 237, art. 254, art. 255, art. 258 alin. (1) şi art. 259 C. proc. civ.

Apreciază recurentul că prin încheierea de şedinţă din data de 02.04.2019, ce face parte integrantă din hotărârea recurată, judecătorul fondului a procedat la o eronată calificare a unui astfel de termen drept primul termen de judecată, precum şi la o eronată reţinere a unor susţineri realizate de recurent la un alt termen de judecată (din data de 05.03.2019). De asemenea arată că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra aspectelor invocate de recurent cu privire la conduita magistratului ce a soluţionat dosarul nr. x/2015, respectiv faptul că acesta nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor renunţarea/revenirea asupra probei cu expertiză tehnică în specialitatea proprietate industrială/intelectuală, iar o astfel de măsură este contradictorie celei dispuse prin încheierea din data de 11.05.2016, când aceeaşi instanţă a dispus suspendarea cauzei până la efectuarea unei astfel de expertize în dosarul penal x/2014

De asemenea, consideră recurentul că instanţa de fond a concluzionat eronat că nemulţumirile exprimate în cuprinsul sesizării excedează limitelor legale ale controlului de natura administrativa al Inspecţiei Judiciare.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul a formulat un număr de două răspunsuri la întâmpinare, înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 august 2019, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata Inspecţia Judiciară, precum şi respingerea apărărilor evocate de intimată din perspectiva fondului cauzei.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 12 septembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 10 octombrie 2018, recurentul - reclamant a solicitat anularea rezoluţiei din 06.09.2018 a Inspectorului Şef, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulate împotriva Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 dispusă de Inspector judiciar judecător B. în data de 13.04.2018 din cadrul Inspecţiei judiciare - CSM şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea contestaţiei, desfiinţarea Rezoluţiei de clasare dispusă de sus indicatul inspector judiciar şi a Rezoluţiei de respingere dispusă de Inspector Şef, ca netemeinice şi nelegale şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că reglementarea potrivit căreia, în cazul în care se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, rezoluţia de clasare este definitivă şi, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanţă judecătorească.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale, "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa cu rol primordial în unificarea practicii judiciare, s-a consolidat în sensul că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., judecarea pricinilor privind contestarea rezoluţiei de clasare emise în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauza de faţă, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 234/2018, ce a intrat în vigoare la data de 11 octombrie 2018) se face potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, reglementat de art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Înalta Curte nu poate reţine aspecte expuse de recurent prin răspunsul la întâmpinare, privind intrarea în vigoare a Legii nr. 234/2018 la data de 8 octombrie 2018, întrucât, potrivit prevederilor art. 78 din Constituţia României legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. De asemenea, potrivit art. 12 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 24/2000 termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, şi expiră la ora 24:00 a celei de-a treia zi de la publicare. Cum Legea nr. 234/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 850 din 8 octombrie 2018, iar în cuprinsul acesteia nu a fost menţionată o dată ulterioară a intrării acesteia în vigoare, mecanismul aferent determinării datei intrării în vigoare a unui astfel de act normativ implică stabilirea momentului epuizării termenului general de trei zile, ce, în ipoteza Legii nr. 234/2018 a expirat la ora 24:00 a zilei de 10 octombrie 2018, sens în care actul normativ sus indicat a intrat în vigoare la data de 11 octombrie 2018.

La data formulării acţiunii de faţă (10 octombrie 2018), art. 47 din Legea nr. 317/2018 avea următorul conţinut:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauză), hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata Inspecţia Judiciară.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1578 din 23 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.