Jurisdictional conflict over public servant salary dispute: Application of Art. 536 Administrative Code versus Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare care să includă şi sporul de confidenţialitate.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 703 din 21 septembrie 2021, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că, potrivit obiectului acţiunii, litigiul se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

A reţinut că reclamantul solicită emiterea unui nou ordin de salarizare de către MMPS, care, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 81/2020 privind organizarea şi funcţionarea M.M.P.S., acest minister se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.

Astfel, a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1), teza a II-a şi alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 198 din 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a trimis cauza având ca obiect obligaţia de a face formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, la Tribunalul Buzău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei, a reţinut că reclamantului nu îi sunt încă recunoscute drepturile salariale ce se urmăresc a fi obţinute, iar ordonatorul de credite obligat la plata acestora este ITM Buzău şi nicidecum pârâtul, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Recunoaşterea drepturilor salariale ca şi obiect al cauzei ţine de competenţa relevată de domiciliul reclamantului şi de obiectul acţiunii, obiect ce vizează în esenţă obţinerea unor drepturi salariale suplimentare celor deja recunoscute reclamantului, obiect ce se încadrează din punct de vedere formal în dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 153/2017, care stabilesc competenţa instanţei de la sediul ordonatorului de credite. Or, ordonatorul de credite ce achită salariul reclamantului este Inspectoratul Teritorial de Muncă Judeţean Buzău, al cărui angajat este reclamantul.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la natura juridică a raportului dedus judecăţii.

În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte, în regulator de competenţă, verificând cererea de chemare în judecată reţine că reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, emiterea unui nou Ordin de salarizare care se includă şi sporul de confidenţialitate.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este functionar public, numit în calitate de inspector şef adjunct în domeniul relaţiilor de muncă, gradul II, la Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău. În data de 01.02.2021 i-a fost emis Ordinul nr. 137 prin care s-au operat anumite modificări salariale generate de aplicarea sentinţei civile nr. 365/02.07.2020 pronunţată de Tribunalul Buzău, definitivă prin decizia civila nr. 1232/15.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, privind cuantumul salariului de bază, a sporului de condiţii periculoase, a indemnizaţiei de hrană precum şi eşalonarea unor diferenţe salariale. Cu toate acestea, în Ordinul nr. 137/01.02.2021 nu se regăseşte şi sporul de confidenţialitate.

Înalta Curte constată, aşadar, raportat la argumentaţia reclamantului, că acesta a înţeles să învestească instanţa cu un veritabil litigiu referitor la raportul său de muncă, în calitate de funcţionar public, care vizează o pretinsă netemeinicie a dreptului la sporul de confidenţialitate cuvenit.

Împrejurarea că reclamantul a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, minister care se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale nu atrage, în mod automat, competenţa de judecată a cauzei în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel, important fiind caracterul unitar al acţiunii formulată de reclamant, prin care se urmăreşte protecţia pe cale judiciară a drepturilor subiective (acordarea sporului de confidenţialitate) rezultate din raportul său de muncă.

Prin urmare, se observă că obiectul litigiului priveşte drepturi în legătură cu raportul de serviciu al unui funcţionar public.

Înalta Curtea aminteşte că în materia raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, competenţa materială de soluţionare a litigiului în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 536 din Codul administrativ care precizează:

"cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Din cele expuse în precedent rezultă că dispoziţiile Codului administrativ reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcţionarii publici, act normativ care, la rândul său, reprezintă lege specială în raport de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu care se completează şi care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Aşa fiind, având în vedere faptul că obiectul pricinii de faţă vizează raportul de serviciu al funcţionarului public, Curtea reţine că se aplică cu precădere dispoziţiile speciale ale art. 536 din Codul administrativ, şi nu dispoziţiile de drept comun ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta se stabileşte potrivit normei cu caracter general în materia contenciosului administrativ, reprezentată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, nefiind incidentă în speţă vreo dispoziţie specială, derogatorie de la aceasta.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.