Denial of agricultural subsidies for lack of land-use proof: inconsistency with res judicata finding from prior campaign validation of lease contracts

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea Deciziei nr. 52550/17.05.2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.11.2016, respectiv nr. DACIS 4537/01.11.2016, privind campania agricolă din 2009, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4063 din 12 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile indicate în punctul 2. de mai sus a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea acţiunii sale. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

- în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza pe bază de prezumţii de legalitate a actelor administrative atacate şi a legitimităţii procedurilor de supracontrol realizate de pârâta intimată. Intimata pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a fost obligată cu 6 luni înainte, într-un alt dosar soluţionat de Curte de Apel Bucureşti - Dosar nr. x/2017 - Sentinţa Civilă nr. 1861/18.04.2018, ce avea ca obiect şi situaţia contractelor de arendă disputate cu privire la actele administrative de control pentru campania 2010, să ia în considerare contractele de arendă referite şi în acest dosar. APIA nu a recurat sentinţa respectivă şi în analiza realizată a dispus reconsiderarea poziţiei sale, emiţând Decizia nr. 52551/11.06.2018 prin care a admis contestaţia formulată de societate, arătând în mod expres că "...contractele de arendare prezentate de fermier în faţa instanţei de judecată reprezintă documentele care dovedesc dreptul de folosinţă a terenului pentru campania 2010 . . . . . . . . . .".

- odată asumată de către pârâtă existenţa contractelor de arendă prin executarea sentinţei date cu privire la campania 2010 - rămasă definitivă anterior soluţionării în primă instanţă a acestui dosar, se impunea aplicarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. prin mijlocul procedural pus la dispoziţie de art. 432 C. proc. civ. - excepţia autorităţii de lucru judecat, fiind admisibilă în raport de soluţia instanţei de fond în prezentul dosar, precum şi faţă de orice apărare ce ar putea fi formulată de către intimata - pârâtă.

- conform Registrului special al contractelor de arendă al comunei Necşeşti rezultă că societatea era înscrisă, până la data depunerii cererii unice de plată 2009 cu contracte de arendă, care însumează suprafaţa totală de 400,1159 ha.

- la solicitarea echipei de verificare administratorul societăţii s-a prezentat la sediul APIA Centrul Judeţean Teleorman în data de 17.05.2016 unde a predat echipei de control contracte de arendă în original încheiate cu diferite persoane fizice din anii 2006 şi până la acea dată şi în format electronic - scanate -contractele încheiate în anul 2013, cu obligaţia de a transmite şi contractele care nu se regăseau printre cele predate.

- aşa cum s-a arătat în contestaţie şi în faţa instanţei de fond, în data de 24.05.2016 ora 14:53 societatea a transmis pe adresa de e-mail x@x.ro, scanate, contractele de arenda pe care nu le-a predat în data de 17.05.2016, însă, conform cererii unice plată depuse, suprafaţa de 393,84 ha este conformă cu tabelul nominal cu deţinătorii de teren arendat care chiar dacă are nr. de înregistrare 994/03.08.20104 emitent Primăria Comunei Necşeşti, totalizează toate contracte de arendă valabile la momentul depunerii cererii de plată pentru campania 2009. Aşa cum rezultă din cuprinsul coloanei 4 a respectivului tabel, toate cele 169 de contracte enumerate şi descrise sunt încheiate în anii 2006-2008 şi din totalizarea suprafeţelor - rezultă fără echivoc faptul că suprafaţa arendată era de 393,85 HA.

- urmare a celor prezentate se solicită instanţei de recurs să constate că situaţia expusă este reală, iar prin verificarea întregii mase de înscrisuri în acest dosar, cu predilecţie dovezile dreptului de folosinţă asupra suprafeţelor pentru care s-a depus cererea de plată, să se constate temeinica solicitărilor exprimate.

- în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se apreciază că instanţa de fond a aplicat în mod greşit normelor de drept atâta timp cât scopul acordării subvenţiilor prin programele cu fonduri UE desfăşurate de intimata pârâtă este acela de a acorda subvenţii celor care au în folosinţă şi exploatare suprafeţele de teren respective.

- se susţine şi incidenţa în această cauză a ipotezei conţinute în pct. (6) al alin. (1) art. 488 C. proc. civ., privind "motivele contradictorii" dată fiind concluzia instanţei cu privire la legalitatea unor acte administrative de constatare şi reformare raportate la o situaţie de fapt care nu este clarificată ci indicată ca neclară, fiind astfel încălcate prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., privind lipsa stăruinţei de a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 9 mai 2019, intimata - pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta - reclamantă, ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr. 4063 din 12 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, dat fiind caracterul temeinic şi legal al acesteia.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 52550/17.05.2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.11.2016, respectiv nr. DACIS 4537/01.11.2016, privind campania agricolă din 2009, solicitând anularea acestora.

Prima instanţă, prin sentinţa civilă nr. 4063 din 12 octombrie 2018 a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L.

Reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părţile să cunoască temeiurile, fundamentele soluţiei adoptate de judecător, iar instanţa de control judiciar să poată aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

S-a susţinut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, sau între considerente, lipseşte total motivarea dezlegării date de instanţă unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum şi atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situaţia de fapt astfel încât instanţa de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată.

Este însă de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul respingerii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Recurenta susţine existenţa unor "motive contradictorii" dată fiind concluzia instanţei cu privire la legalitatea unor acte administrative de constatare şi reformare raportate la o situaţie de fapt care nu este clarificată, ci indicată ca neclară, fiind astfel încălcate prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., privind lipsa stăruinţei de a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză.

Susţinerea este nefondată de vreme ce considerentele primei instanţe argumentează soluţia respingerii acţiunii şi nu se poate reţine o contradicţie cu faptul că, în opinia recurentei, instanţa de fond nu a stăruit suficient pentru aflarea adevărului.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, în campania 2009, A. S.R.L. prin reprezentant B., a depus la A.P.I.A. Centrul Judeţean Teleorman, cererea unică de plată pe suprafaţă, înregistrată sub nr. x din data de 30.04.2009, pentru suprafaţa de 393.84 ha teren arabil pe raza comunei Necşeşti, solicitând sprijin pentru schema de plată unică pe suprafaţa - SAPS, plată naţională directă complementară PNDC - culturi în teren arabil, Plăţi de agro - mediu Pachetul 4 - culturi verzi.

În urma unor verificări ulterioare, s-a apreciat că în campania 2009, A. S.R.L. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 42,1031 ha (393,85 ha - 351,7469 ha = 42,1031 ha), suprafaţă pentru care nu s-au regăsit documente doveditoare ale dreptului de folosinţă, astfel cum este reglementat de O.U.G. nr. 125/21.12.2006, fiind încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.11.2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative:

"(1) Beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.

(2) Arendatorul, concedentul şi/sau locatorul nu beneficiază de plăţi directe pentru terenul arendat, concesionat şi/sau închiriat."

Conform art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:

a) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha.

b) să declare toate parcelele agricole; c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;

d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date C., procesate şi verificate în vederea calculării plăţii şi transmise autorităţilor responsabile în vederea elaborării de studii statistice şi de evaluări economice, în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;

e) să respecte normele de ecocondiţionalitate: bunele condiţii agricole şi de mediu (D.) şi cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor, reglementate prin legislaţia naţională, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei şi pentru activitatea agricolă pe care o desfăşoară;

f) să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea;

g) să furnizeze toate informaţiile solicitate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în termenele stabilite;

h) să permită efectuarea controalelor de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens;

i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeaşi cultură cu a parcelelor învecinate;

j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţii. Aceste modificări se referă la suprafaţa agricolă utilizată a exploataţiei, transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informaţiilor din formularul de cerere."

Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi ajutoare naţionale tranzitorii în sectorul vegetal şi pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, forma în vigoare la momentul formulării cererii de plată:

"Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte care fac dovada folosinţei terenului, precum: adeverinţă eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc."

Se impune a menţiona că pentru suprafaţa exploatată pe raza comunei Necşeşti recurenta reclamantă deţinea contracte de arendă încheiate în perioada 15.02.2006 - 30.04.2009.

În prezenta cauză, prima instanţă a reţinut că: "Deşi reclamanta s-a prevalat în susţinerea nelegalităţii actelor administrative emise de Tabelul nominal cu deţinătorii de teren arendat către reclamantă (a se vedea dosar fond - vol. 1) în raport de care s-a susţinut că face dovada deţinerii dreptului de folosinţă asupra unei suprafeţe totale de 393.85 Ha, tabel eliberat de Primăria Necseşti, la data de 03.08.2010, Curtea reţine că acest înscris nu poate conduce la o concluzie contrară celei reţinute de către pârâtă motivat de faptul că acesta nu se coroborează cu cel depus în faţa instanţei, la data de 13.06.2018 (dosar), cel din urmă conţinând 172 de deţinători şi 399,59 ha faţă de cel iniţial ce însumează 169 de deţinători şi 393.85 ha, şi nici cele rezultate din Registrul Special al contractelor de arendă al comunei Necşeşti din care reieşea că S.C. A. S.R.L. figura înscrisă, până la data depunerii cererii unice de plată 2009, respectiv în perioada 15.02.2006 - 30.04.2009, el este emis de către Primăria Comunei ulterior campaniei aferente anului 2009, fiind contestat de către pârâtă şi sub aspectul corectitudinii adiţionării întinderii suprafeţelor de teren indicate, (din însumarea suprafeţelor de teren din coloana 5 de la pagina 1 din tabel rezultând o suprafaţă de 85,82, în loc de 93,29 ha.), ceea ce modifică totalul suprafeţei arendate la S.C. A. S.R.L. cu 7.47 ha."

Pe de altă parte, faţă de cererea unică de plată pe suprafaţă din 2010, cu privire la aceeaşi societate şi aceeaşi suprafaţă de teren de 393,85 ha, prin sentinţa nr. 1861/18.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin nerecurare, prima instanţă a reţinut:

"Făcând aplicarea în cauză a celor mai sus statuate, Curtea reţine că reclamanta în susţinerea criticii invocate prin contestaţia administrativă privind deţinerea documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă, în sensul art. 7 alin. 1lit. f) O.U.G. nr. 125/2006, asupra întregii suprafeţe de 393,85 ha indicate în cererea unică de plată 2010, a ataşat contractele de arendă nr. x/17.11.2008, nr. y/17.11.2008, nr. z/17.11.2008, nr. w/17.11.2008, nr. 54/17.11/2008, nr. 47/17.11.2008, nr. 56/17.11.2008, nr. 44/17.11.2008, nr. 46/17.11.2008, nr. 60/17.11.2008, nr. 51/17.11.2008, 59/17.11/2008, nr. 58/17.11/2008, nr. 53/17.11.2008, nr. 43/17.11.2008, nr. 45/17.11.2008, nr. 57/17.11.2008, 61/17.11.2008, 49/17.11.2008, contracte care nu au fost analizate cu ocazia soluţionării contestaţiei administrative.

Procedând la analiza contractelor de arendă ataşate în cursul judecăţii, rezultă că acestea sunt menţionate în Tabelul nominal cu deţinătorii de teren arendat ataşat adeverinţei eliberate de Primăria Comunei Necşeşti nr. 4200/05.08.2010 şi depus de reclamantă în susţinerea cererii unice de plată 2010, ori în aceste condiţii, Curtea reţinând că aceste contracte existau la momentul formulării cererii unice de plată 2010 apreciază că se impune analizarea contestaţiei administrative şi prin raportare la aceste contracte, chiar dacă au fost depuse în faţa instanţei, având în vedere că susţin criticile formulate în cuprinsul contestaţie. Astfel, Curtea constată că lipsa analizării acestor contracte a determinat o insuficientă lămurire a stării de fapt premisă a determinării existenţei şi a valorii sprijinul financiar acordat în mod necuvenit astfel încât se impune anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 499/23.05.2017 şi soluţionarea contestaţiei administrative şi prin raportare la contractele de arendă ataşate în faţa instanţei, contract care susţin însă criticile formulate în cadrul contestaţiei administrative."

Urmare a sentinţei menţionate mai sus, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a reanalizat contestaţia societăţii şi a emis Decizia nr. 52551/11.06.2018 prin care a admis contestaţia formulată, arătând în mod expres că "(...)contractele de arendare prezentate de fermier în faţa instanţei de judecată reprezintă documentele care dovedesc dreptul de folosinţă a terenului pentru campania 2010(...)" .

Or, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre. Altfel spus, puterea de lucru judecat, în forma prezumţiei, vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

În considerarea celor menţionate mai sus, Înalta Curte constată că la acest moment, în lipsa unei analize complete a contractelor de arendare încheiate în perioada de referinţă, nu pot fi lămurite aspectele legate de existenţa şi eventual cuantumul sprijinului financiar acordat în mod necuvenit societăţii reclamante în cadrul campaniei 2009, impunându-se anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 52550/17.05.2017 şi obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.11.2016, respectiv nr. DACIS 4537/01.11.2016 şi prin raportare la contractele de arendă nr. x/17.11.2008, nr. y/17.11.2008, nr. z/17.11.2008, nr. w/17.11.2008, nr. 54/17.11/2008, nr. 47/17.11.2008, nr. 56/17.11.2008, nr. 44/17.11.2008, nr. 46/17.11.2008, nr. 60/17.11.2008, nr. 51/17.11.2008, 59/17.11/2008, nr. 58/17.11/2008, nr. 53/17.11.2008, nr. 43/17.11.2008, nr. 45/17.11.2008, nr. 57/17.11.2008, 61/17.11.2008, 49/17.11.2008.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4063 din 12 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite în parte acţiunea reclamantei A. S.R.L., va anula Decizia nr. 52550/17.05.2017 emisă de pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi va obliga pârâta la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.11.2016, în lumina considerentelor prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4063 din 12 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea reclamantei A. S.R.L.

Anulează Decizia nr. 52550/17.05.2017 emisă de pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi obligă pârâta la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.11.2016, în lumina considerentelor prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2021.