Insured wins fire claim; overruled “gross negligence” exclusion for running fan and ordered Guarantee Fund to pay.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 08.03.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 4023/10.02.2017 şi obligarea pârâtei la acordarea sumelor pretinse pe calea cererii de plată, în scopul acoperirii prejudiciului asigurat de societatea B., prin Poliţa de Asigurare a Clădirilor şi Conţinutului nr. x, emisă la data de 30.01.2015, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3319 din 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs reclamanta A. S.R.L, invocând cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că potrivit procesului-verbal de intervenţie nr. x/18.10.2015 emis de ISU Maramureş s-a menţionat ca şi posibilă cauză a incendiului efectul termic al curentului electric şi împrejurare determinantă aprinderea unui ventilator electric, arătându-se că acesta a fost lăsat sub tensiune nesupravegheat şi suprasolicitat.

în ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia prevederile art. 10.1 lit. e) din Condiţiile privind asigurarea clădirilor şi conţinutului ar fi aplicabile, apreciem că aceasta este eronată, fiind netemeinică, raportat la circumstanţele factuale ale speţei.

Prima instanţă a reţinut faptul că potrivit procesului-verbal de intervenţie incendiul a fost cauzat de lăsarea sub tensiune a ventilatorului nesupravegheat şi suprasolicitat şi că un ventilator banal lăsat în funcţiune peste noapte reprezintă o lipsă de atenţie, o atitudine indiferentă faţă de rezultatul produs, ce se încadrează în noţiunea de culpă gravă, astfel cum este ea definită de către părţi.

În primul rând, arătă faptul că în analiza acestui motiv de respingere a cererii de plată a pornit prin a arăta instanţei de fond faptul că şi dacă s-ar concluziona că acel incendiu s-ar datora unui ventilator, această ipoteză nu se încadrează în cea reglementată de art. 10.1 teza a doua din Condiţiile privind asigurarea clădirilor. Apreciază faptul că este absolut evident că nu sunt îndeplinite condiţiile privind faptele săvârşite din culpă gravă.

Subliniază faptul că în cadrul acelui proces-verbal s-a indicat ca şi posibilă cauza acel ventilator, nefiind o certitudine declanşarea incendiului din acest motiv, însă consideră că soluţionarea prezentei cauze trebuie sa vizeze încadrarea presupusei fapte în noţiunea de culpă gravă, aşa cum este definită de dispoziţiile legale, doctrină şi părţi.

Astfel, apreciază că instanţa a efectuat o greşită aplicare a normelor de drept material care reglementează culpa gravă. Conform art. 16 C. civ. teza a doua "Culpa este gravă atunci când autorul a acţionat cu o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o faţă de propriile interese". Conform art. 10.1 din Convenţia privind asigurarea clădirilor sunt excluse de la asigurare acele fapte săvârşite din culpă gravă de către Asigurat. Aceeaşi normă oferă şi o definiţie a culpei grave în ansamblul contractual, respectiv o lipsă neobişnuită de grijă sau atenţie, precum şi indiferenţa faţă de ceva ce ar trebui, în principiu, să fie clar pentru oricine într-o anumită situaţie. Tot pe calea Condiţiilor privind asigurarea şi conţinutul se utilizează un exemplu, în sensul ajutării la interpretarea acestei prevederi, respectiv folosirea focului deschis în încăperi în care sunt depozitate sau manipulate produse inflamabile sau combustibile.

Raportat la complexitatea speţei, apreciază faptul că instanţa nu a procedat la o analiză a argumentelor expuse de către reclamantă cu privire la reţinerea unei culpe grave şi nici nu a realizat o aplicare corectă a prevederilor de drept material, iar simpla expunere a unui raţionament al instanţei care nu cuprinde o argumentaţie încadrată în drept nu corespunde unei motivări a hotărârii.

Deşi instanţa de judecată menţionează că a înţeles noţiunea de culpă gravă atribuită de părţi, aceasta nu se raportează la dispoziţiile legale (art. 16 C. civ.) şi la întreaga practică şi doctrină care definesc acest termen.

Nu se poate aprecia că reclamanta ar fi fost într-o lipsa neobişnuită de grijă sau atenţie, întrucât supravegherea constantă şi continuă a ventilatoarelor reprezintă o sarcină ce nu poate fi decât excesivă. Mai mult, în mod uzual, în orice imobil, atât timp cât nu sunt semne ca un aparat de răcire s-ar defecta, persoanele îşi vor continua activitatea. Nu există un element extraordinar, care să conducă la constatarea unei culpa lata.

Nu în ultimul rând, raportat la definiţia dată prin contract, ceea ce se urmăreşte este o analiză obiectivă şi efectuarea unei eventuale expertize de specialitate - care nu a fost efectuată în speţă, existând o simplă afirmaţie cu privire la posibila cauză a incendiului.

În fine, recurenta a susţinut că în egală măsură, din starea de fapt nu se poate deduce, sub nicio formă, că a existat indiferenţă din partea reclamantei. Cu atât mai puţin s-ar putea susţine că producerea unui astfel de rezultat, grefat pe un raport de cauzalitate precum cel din cazul concret, ar fi fost clar pentru oricine. Nu poate fi susţinut în mod rezonabil ca orice persoană ar fi realizat că ventilatorul se va strica în urma utilizării lui în parametri normali.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la acordarea sumelor pretinse pe calea cererii de plată, în scopul acoperirii prejudiciului asigurat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei prin care pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată formulată de reclamantă cu privire la suma de 335.486,00 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului produs imobilului proprietatea sa, situat în Str. x 58 KM 13 Nr. 83X, Loc. Cicarlau, judeţ Maramureş, ca urmare a izbucnirii unui incendiu.

Prin sentinţa recurată a fost respinsă acţiunea reclamantei, instanţa de fond reţinând în esenţă, că în mod corect pârâtul a încadrat reclamantei în cazurile de excludere a răspunderii, întrucât lăsarea unei instalaţii electrice nesupravegheate în stare de funcţionare continuă reprezintă lipsă de atenţie, o atitudine indiferentă faţă de rezultatul produs, în sensul art. 10.1 lit. e) din Condiţiile privind asigurarea clădirilor şi conţinutului anexate poliţei x.

Recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond, arătând că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 C. civ. referitoare la culpa gravă, apreciind că în cauză nu se poate aprecia că reclamanta ar fi fost într-o lipsa neobişnuită de grijă sau atenţie, întrucât supravegherea constantă şi continuă a ventilatoarelor reprezintă o sarcină ce nu poate fi decât excesivă.

Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile recurentei şi că soluţia primei instanţe de admitere în parte a acţiunii este nelegală, aceasta fiind dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, potrivit pct. 10.1 lit. e) din Condiţiile generale privind asigurarea clădirilor "asigurătorul nu răspunde pentru prejudicii cauzate, produse sau agravate direct sau indirect de e) fapte săvârşite din culpa gravă de către Asigurat, reprezentanţii acestuia, de către acţionarii/asociaţii Asiguratului sau de către Beneficiar; în sensul acestei excluderi, prin " culpă gravă " se înţelege lipsa neobişnuită de grijă sau atenţie, precum şi indiferenţa faţă de ceea ce ar trebui, în principiu, să fie clar pentru oricine într-o anumită situaţie (ex: folosirea focului deschis în încăperi în care sunt depozitate sau manipulate produse inflamabile sau uşor combustibile, etc)"

De asemenea, conform art. 16 alin. (3) teza a II-a din C. civ. "Culpa este grava atunci când autorul a acţionat cu o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o faţă de propriile interese"

Din acest ultim text de lege rezultă că prin culpă gravă se are în vedere o situaţie de neglijenţă sau imprudenţă extremă, care nu ar putea fi justificată prin lipsa de pricepere a persoanei nici chiar atunci când se ia ca reper persoane cea mal lipsită de dibăcie şi care ar putea avea ca resort intern reprezentarea faptului că prejudiciul urmează să se producă în patrimoniul altei persoane nu în patrimoniul propriu.

În ceea ce priveşte pct. 10.1 din Condiţiile generale privind asigurarea clădirilor, dincolo de definiţia care conduce spre aceeaşi idee ce se regăseşte şi în art. 16 din C. civ., exemplul inserat în text este edificator. Este evident că lăsarea/uitarea unui ventilator în funcţiune nu este o faptă comparabilă cu utilizarea focului deschis în încăperi în care sunt depozitate sau manipulate produse inflamabile sau uşor combustibile. Dacă în primul caz riscul defectării aparatului şi, mai mult, a producerii unui incendiu ca urmare a acestei defectări, ar putea să nu fie conştientizat de o persoană mai puţin diligentă, în cel de al doilea caz existenţa unui astfel de risc de incendiu ca urmare a utilizării focului deschis în preajma unor produse inflamabile este clară pentru orice persoană oricât de lipsită de pricepere ar fi aceasta.

În aceste condiţii, este evident că nu poate fi reţinută o culpă gravă din partea reclamantei, având în vedere că în cauză nu este vorba de neglijenţă sau imprudenţă extremă .

În concluzie, Înalta Curte constată că prin raţionamentul juridic al instanţei de fond exprimat prin soluţia pronunţată au fost interpretate şi aplicate greşit normele de drept material invocate ca temei al acţiunii, precum şi al apărărilor formulate, hotărârea recurată fiind casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în sensul că va anula Decizia nr. 4023/10.02.2017 şi va obliga pârâta la acordarea sumelor pretinse pe calea cererii de plată, în scopul acoperirii prejudiciului asigurat de societatea B., prin Poliţa de Asigurare a Clădirilor şi Conţinutului nr. x, emisă la data de 30.01.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3319 din 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L.

Anulează Decizia nr. 4023/10.02.2017 şi obligă pârâta la acordarea sumelor pretinse pe calea cererii de plată, în scopul acoperirii prejudiciului asigurat de societatea B., prin Poliţa de Asigurare a Clădirilor şi Conţinutului nr. x, emisă la data de 30.01.2015.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.