Inadmissibility of separate appeal against preparatory interlocutory order in expropriation compensation proceedings

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 17.08.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român- Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Telecomunicaţiilor, Compania Naţională de Administrare a Inrastructurii Rutiere (Cnair), Compania Naţională de Investiţii Rutiere (CNIR), Primăria Comunei Găneasa, Prin Primar, Unitatea Administrativ Teritoriala Găneasa, Consiliul Local Găneasa, Prefectura Judeţului Olt, Instituţia Prefectului, C. S.A. şi pe C., D. S.R.L. şi Guvernul României prin care au solicitat suspendarea hotărârilor de guvern nr. 537/2019 şi hotărârea pentru modificarea şi completarea anexei nr. 2 la H.G. nr. 217/2019, până la judecarea în fond a cauzei, admiterea contestaţiei şi anularea hotărârilor de guvern de stabilire a cuantumului despăgubirilor privind exproprierea suprafeţelor de 10 mp iniţial, iar ulterior de 510 mp, teren care reprezintă proprietatea exclusivă a reclamanţilor; constatarea şi stabilirea pe cale judecătorescă a despăgubirilor definitive, cuvenite reclamanţilor, anterior emiterii ultimei hotărâri de guvern, constând in:

1. suma de 39536 RON reprezentând contravaloarea împrejmuirii (gard zidit, gard plasa bordurata cu fundatie de beton pe stalpi metalici), conform ofertei orientative de refacere a gardului de la S.C. E. S.R.L.;

2. suma de 2874 RON reprezentând contravaloare producţiei pomilor fructiferi aflaţi pe rol, prejudiciu cert, stabilit prin expertiza extrajudiciara;

3. suma de 1.604.056,00 RON fara TVA (1.908. 826,64 RON cu TVA), prevazută în oferta emisa de F. S.R.L..

4. suma de 40 000 RON (8400 euro) ofertata de S.C. G. S.R.L. Slatina prin S.C. H. S.R.L., firma specializata in forare puţuri, reprezentând contravaloarea forării unui put care sa deservească nevoile de apa potabila, in gospodăria reclamanţilor, afectata dupa construcţia drumului Expres Craiova- Pitesti, drum care se va situa la adâncimea de 11 metri fata de amplasamentul actual al proprietăţii reclamanţilor si care va afecta actualul put sapat la adancimea de 10 metri.

5.suma de 111.451156 RON reprezentând contravaloarea rebranşării gospodăriei reclamanţilor la curentul electric din reţeaua de medie tensiune, soluţie oferita de furnizorul de curent S.C. I. S.R.L., subcontractanta a S.C. Cez Distributie S.A. ca urmare a desfiinţării cablului, îngropat, transversal pe drumul expres Craiova Piteşti.

2. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel

Prin încheierea de şedinţă din 2 decembrie 2020 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri şi pune în vedere reprezentantului reclamanţilor să depună cele solicitate de către instanţă, a prorogat discutarea concludenţei şi pertinenţei mijlocului de probă privind efectuarea expertizei, a acordat un nou termen de judecată la data de 13.01.2021, ora 11:10, pentru când se va cita pârâta D. S.R.L., celelalte părţi având termen în cunoştinţă conform art. 229 C. proc. civ. Totodată, a disjuns capătul trei de cerere şi a dispus formarea unui nou dosar şi a repus cererea de suspendare, pe rol.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii pronunţate de instanţa de fond au formulat apel reclamanţii A. şi B., fiind criticată încheierea atacată pentru motivele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 480-482 din C. proc. civ.

1.4. Apărările intimatei

Intimaţii-pârâţi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, C. S.A. şi PE C. şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (fost Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Telecomunicaţiilor) în cuprinsul întâmpinărilor depuse au invocat excepţia inadmisibilităţii apelului, excepţia lipsei de interes în exercitarea acesteia şi excepţia nulităţii recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra apelului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulate de reclamanţii A. şi B., apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Reclamanţii A. şi B. au învestit instanţa cu o cerere de apel împotriva încheierii din 2 decombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte reţine că raportat la dispoziţiile art. 234 şi 235 C. proc. civ. toate încheierile care preced hotărârea şi au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii sunt încheieri premergătoare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 234 C. proc. civ., "dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi orice alte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa se dezînvesteşte de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător şi încheierilor. (2) În cazul în care încheierile pronunţate de instanţă pe parcursul judecăţii sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 235 C. proc. civ., "instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase".

În speţă, reclamanţii supun căii ordinare de atac a apelului o încheiere prin care, încuviinţând părţilor proba cu înscrisuri, prorogând discutarea concludenţei şi pertinenţei mijlocului de probă privind efectuarea expertizei şi dispunând disjungerea capătul trei de cerere şi formarea unui nou dosar şi repunând pe rol cererea de suspendare, instanţa a amânat judecarea cauzei, pronunţând în acest sens o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu.

Textele legale anterior redate instituie condiţii speciale cu privire la calea de atac ce se poate declara împotriva unei încheieri în funcţie de caracterul preparatoriu sau interlocutoriu al acesteia. Astfel, prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu instanţa de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării şi soluţionării cauzei, fără a anticipa soluţia, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. De aceea, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii ordinare de atac, respectiv decembrie 2020, cauza nu era încă soluţionată.

Având în vedere cele constatate, se reţine că prezenta cale de atac, nu este deschisă părţilor decât la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza şi doar dacă respectiva hotărâre este supusă vreunei căi de atac.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a apelului, declarată împotriva încheierii prin care a fost amânată judecata şi s-a disjuns capătul trei de cerere, a fost promovată anterior soluţionării fondului ce face obiect al dosarului în cadrul căruia a fost pronunţată respectiva încheiere, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, apelul urmează a fi respins ca fiind inadmisibil.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

În egală măsura, Înalta Curte reţine că din cuprinsul textelor de lege anterior menţionate, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În ceea ce priveşte competenţa Înaltei Curţi se reţine că în conformitate cu art. 97 C. proc. civ.:, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

În aceste condiţii reclamanţii nu poate învesti Curtea Supremă cu o cerere de apel, în măsura în care competenţa acesteia priveşte doar recursurile formulate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

Decizia nr. 19/2016 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov referitor la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 457 din C. proc. civ. care priveşte soluţia instanţei de control judiciar în ipoteza în care partea exercită o cale de atac greşită, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate.

Înalta Curte prin decizia sus amintită în soluţionarea recursului în interesul legii a reţinut că:, (...) recalificarea căii de atac în condiţiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ. poate fi dispusă numai atunci când partea a exercitat o cale de atac greşită, ca efect al menţiunii inexacte sau lipsei menţiunii din hotărârea atacată, cu privire la calea de atac ce trebuie exercitată, pentru că numai atunci este justificată din punct de vedere procedural curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac prevăzute de lege.

Aceasta înseamnă că dacă partea îşi denumeşte greşit calea de atac, deşi aceasta a fost corect indicată de către instanţă, devin aplicabile prevederile art. 22 alin. (4) şi art. 152 C. proc. civ., ca normă de drept comun.

Într-o asemenea situaţie, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac va proceda la calificarea acesteia, conform acestor din urmă dispoziţii, fără însă, ca urmare a acestei calificări, să curgă un nou termen pentru declararea, respectiv motivarea căii de atac prevăzute de lege, neexistând un temei juridic pentru repunerea în termen. Altfel spus, recalificarea căii de atac prevăzută de art. 457 alin. (4) C. proc. civ. nu se confundă cu instituţia juridică a calificării cererii, astfel cum este reglementată de art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 C. proc. civ.

În măsura în care cererea nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege sau partea insistă în denumirea dată iniţial căii de atac, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.."

Or, în speţă reclamanţii au precizat explicit că el exercită calea de atac a apelului împotriva încheierii 2 decembrie 2020, astfel că ne aflăm în ipoteza în care, instanţa de recurs se află în imposibilitatea de a califica calea de atac din oficiu, în aceste condiţii, doar partea fiind cea care poate dispune de calea procedurală aleasă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constatând că reclamantul a formulat o cerere apel, iar această instanţă pe de-o parte nu are competenţă să soluţioneze astfel de cereri, iar pe de altă parte nu poate califica din oficiu cererea formulată de către reclamanţi, urmează a respinge apelul formulat de acestea, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 2 decembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.