Prosecutor's orders not administrative acts; cassation appeal annulled as void for lacking statutory grounds

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.12.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, să se constate că prin tergiversarea soluţionării ordonanţei nr. 451/P/24.05.2018, pârâtul recunoaşte implicit situaţia prev. de art. 8 alin. (12) din Legea nr. 554/2004, cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia ordonanţelor nr. 728/P/2006 şi 476/P/2009, să se dispună anularea lor şi obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta, să emită noi ordonanţe pe baza probatoriilor, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere, în cel mult 30 de zile de la data răpunerii irevocabile a hotărârii, prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 65/CA din 11 martie 2019 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea promovată în contencios administrativ de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei civile nr. 65/CA din 11 martie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. fără a indica temeiul de drept al acestuia.

Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi note scrise la data de 6 octombrie 2021 în cuprinsul cărora a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu s-a formulat nicio critică (de nelegalitate) sentinţei atacate, dimpotrivă, se reiau, aspecte în ce priveşte fondul cauzei.

Astfel, recurentul-reclamant reiterează, în calea extraordinară de atac, raţionamente juridice proprii, respectiv,,...acţiunea formulată este admisibilă, pentru că nu are solicitări de competenţa secţiei penale sau pârâtei B., deoarece nu am solicitat atacarea vreunei ordonanţe a pârâtei, pentru că această situaţie este prevăzută de art. 399 şi următoarele din C. proc. pen., eu solicitând doar pârâtei să probeze instanţei de contencios cu documente, că mi-a răspuns solicitărilor formulate în audienţele la instituţia judiciară nr. 464/27.07.2018, 512/27.08.2018, 536/10.09.2018 şi 597/19.10.2018.", nu poate echivala sub nicio formă cu indicarea motivelor de nelegalitate a sentinţei recurate.

Nici chiar argumentul reclamantului care arată că "deoarece instanţa de fond nu s-a pronunţat faţă de această stare de fapt, acesta fiind şi obiectul acţiunii şi cum pârâta n-a depus instanţei niciun document prin care să probeze că mi-a răspuns solicitărilor formulate în audienţele nr. 464/27.07.2018, 512/27.08.2018, 536/10.09.2018 şi 597/19.10.2018, rezultă indubitabil nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei civile nr. 65/CA din 11.03.2019...", nu se poate constituie într-o veritabilă critică susceptibilă a fi încadrată într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Lecturând argumentele dezvoltate de prima instanţă, Înalta Curte constată că aceasta a reţinut foarte clar că "cele două acte menţionate (ordonanţele nr. 728/P/2006 şi 476/P/2009) sunt acte de procedură penală, dispuse de o autoritate judiciară penală -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

În cauză nu suntem în prezenţa unui act administrativ şi nici cererea reclamantului de reluare a cercetărilor penale nu poate stabili raporturi de drept administrativ, destinatarul cererii nefiind o autoritate publică administrativă.

(...)

Aşadar legiuitorul a stabilit o cale specială, de procedură penală, pentru protejarea intereselor părţilor, iar partea nu poate apela la altă cale decât cea prevăzută special pentru materia respectivă.

Întrucât calea aleasă de parte - acţiune în contencios administrativ împotriva unor acte de procedură penală - nu este prevăzută de lege, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi va respinge acţiunea ca nefondată.".

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 65/CA din 11 martie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.