Jurisdiction assigned to labor tribunal over parliamentarians' pension allowance dispute

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2021 la data de 14.04.2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. au chemat în judecată pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General Al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General Al Senatului solicitând instanţei să anuleze Ordinele de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi să oblige pârâţii la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanţi.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 2107 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatarii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut că Ordinele de încetare a plăţii indemnizaţiilor pentru limita de vârstă acordate reclamanţilor în baza Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, emise de pârâţi, au natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare întrucât drepturile la care se referă nu sunt drepturi de asigurări sociale, deoarece nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, nu se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii şi nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind drepturi de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.

Trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizaţie, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale.

În concluzie, a apreciat ca sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, raportat la alin. (3) din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018 şi, având în vedere că actele a căror anulare se solicită au fost emise de autorităţi publice centrale (Senatul României, Camera Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Secretarul General al Senatului), a constatat competentă material să soluţioneze cauza Curtea de Apel Iaşi.

Prin sentinţa nr. 166 din 6 decembrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţi, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei, a reţinut că indemnizaţia în discuţie are caracterul unui drept asimilat de legiuitor dreptului la pensie, fiind o contraprestaţie socială acordată foştilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în această calitate, indemnizaţia dobândind astfel un caracter accesoriu pensiei pentru limită de vârstă.

Simplul fapt că actul prin care a fost întreruptă plata acestor indemnizaţii a fost emis de o autoritate publică nu atrage de o manieră automată competenţa instanţei de contencios administrativ întrucât în cauză lipseşte însăşi raportul de drept administrativ substanţial între reclamanţi şi pârâţi.

Pentru a fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, refuzul de rezolvare a unei cereri sau acţiunea în anularea unui act presupune ca între solicitant şi autoritatea căreia i se adresează cererea să existe un raport de drept administrativ, iar cererea să se refere la drepturi şi obligaţii care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic.

Întrucât natura indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care au beneficiat reclamanţii este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinelor prin care acest drept a fost sistat nu poate intra decât în competenţa instanţei specializată în materia asigurărilor sociale, fiind aplicabile prevederile art. 131, art. 152 şi art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În speţă, reclamanţii au solicitat anularea Ordinele nr. 227/02.03.2021, nr. 207/02.03.2021 şi nr. 859/10.03.2021 emise de Secretarul General al Senatului, respectiv Ordinele nr. 389/05.03.2021, nr. 894/10.03.2021, nr. 738/10.03.2021, nr. 422/05.03.2021, nr. 859/10.03.2021, nr. 667/05.03.2021, nr. 717/10.03.2021, nr. 456/05.03.2021, nr. 548/05.03.2021 şi nr. 531/05.03.2021 emise de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, potrivit cărora, începând cu data de 27.02.2021, a încetat plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competenţă materială în raport de criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, calitatea emitenţilor ordinelor prin care a fost revocată plata indemnizaţiilor pentru limită de vârstă, nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamanţii au supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitenţii ordinelor au aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamanţilor, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: 1) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat, în primă instanţă, de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă - complet litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă - complet litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.