Withdrawal of appeal in personnel assignment dispute; application of renunciation doctrine and reduced attorney fees
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Judicature and Cassation (ICCJ) took act of the appellant's withdrawal of the appeal, thereby leaving the lower instance decision in force and dismissing the appeal, while additionally ordering the appellant to pay the respondent €3,000 in reduced attorney's fees. The dispute concerned a labor/administrative challenge where a public employee sought to compel the National Administration of Penitentiaries to issue an act assigning him to a specific security position at a maximum-security facility; the employee had initially lost in the Court of Appeal, and the appeal was withdrawn by the respondent administration (who was the original defendant and the party opposing the employee's claims in the context of the appeal proceedings described, though the text indicates the *appellant* who withdrew was the administration or a related fiscal entity in a confusing procedural narrative, but functionally the withdrawal extinguished the challenge to the lower court's dismissal). Decisive legal bases included Article 463 of the Code of Civil Procedure, which defines withdrawal (achiesare) as a renunciation of the appeal that operates as a disposition act, and Article 453 regarding the justification of litigation costs, where the court exercised discretion to reduce the claimed fee based on the complexity of the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ, art. 406 din C. proc. civ, art. 463 alin. (1) C. proc. civ, art. 463 C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ; Withdrawal of appeal in personnel assignment dispute; application of renunciation doctrine and reduced attorney fees: Împotriva sentinţei civile nr. 161/2020 din 13 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca nefondată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.12.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a solicitat obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ de mutare a reclamantului pe funcţia de principal I prevenirea criminalităţii si terorismului la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 93/2019 din 25 februarie 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:
Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, C.U.I. x, cu sediul în Bucureşti.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere care se depune la Curtea de Apel Craiova.
Pronunţată în şedinţa publică de la 25 februarie 2019.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 161/2020 din 13 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca nefondată.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22.02.2021, intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca lipsit de interes, iar, în subsidiar, ca nefondat.
5. Cererea de renunţare la judecata cauzei
La data de 31 martie 2021, recurenta- pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a depus la dosarul instanţei de recurs o cerere de renunţare la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020
II. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că, în cauză, recurenta-pârâtă a formulat cerere de renunţare la judecarea recursului, instanţa de control judiciar va avea în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, în faţa instanţei de fond sau în calea extraordinară de atac.
În cauză, cererea de renunţare la judecarea recursului formulată de către recurentă la data de 31 martie 2021, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanţe, reglementată de dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care prevăd că "achiesarea reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".
Aşa fiind, manifestarea de voinţă în sensul renunţării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziţie, o desistare a recurentei, prin care acesta achiesează la hotărârea instanţei de fond.
Având în vedere că manifestarea de voinţă a recurentei este neîndoielnică şi neechivocă, precum şi faptul că actul de dispoziţie al acesteia în sensul de a renunţa la cererea de recurs în sensul reţinut nu este supus cenzurii instanţei de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. şi în aplicarea principiului disponibilităţii, Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea recurentei-pârâte la judecarea recursului exercitat în cauză.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea reclamantului la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 4159 din 17 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, raportat la dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii formulată de intimata-reclamantă, urmând a o încuviinţa, sens în care va urmează a obliga recurenta pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa la plata către intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L., a sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial redus, apreciind că onorariul solicitat este disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 93/2019 din 25 februarie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.