Competence conflict over statutory remittal of case due to judge-plaintiff conflict

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., în Contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Cumpăna, Primarul Comunei Cumpăna, Comuna Cumpăna au solicitat anularea actului administrativ H.C.L. nr. 125/30.10.2014.

În urma admiterii cererii de strămutare formulată în dosar, Curtea de Apel Constanţa a strămutat cauza de la Tribunalul Constanţa, la Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Hotărârea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 242 din 08.02.2021 Tribunalul Tulcea a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, reţinând că i se acordă prioritate reclamantului în alegerea instanţei competente, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar .

Tribunalul Tulcea a mai reţinut că părţile reclamante s-au adresat Tribunalului Constanţa cu încălcarea prevederilor exprese ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în virtutea cărora nu era permisă sesizarea unei instanţe inferioare celei la care un reclamant îşi desfăşoară activitatea ca judecător (J. - Curtea de Apel Constanţa), reclamanţii având obligaţia legală de a sesiza o altă instanţă decât cea evocată, faţă de caracterul de ordine publică al necompetenţei teritoriale mai sus evocate.

2.2. Hotărârea Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 215 din 26 aprilie 2021, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

A reţinut Tribunalul Brăila că nu este competent să soluţioneze prezenta cauză, competenţa aparţinând indiscutabil Tribunalului Tulcea, având în vedere calitatea unuia dintre reclamanţi, de judecător la Curtea de Apel Constanţa.

Aşa fiind, Tribunalul Brăila a considerat că nu poate cenzura competenţa stabilită de Curtea de Apel Constanţa, care a admis în mod definitiv cererea de strămutare de la Tribunalul Constanţa la Tribunalul Tulcea, tocmai în considerarea calităţii unuia dintre reclamanţi.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă contencios administrativ si fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat succesiv competenţa, dacă ultima instanţă învestită şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie şi circumstanţele concrete ale cauzei.

Înalta Curte reţine că reclamanţii au învestit Tribunalul Constanţa cu o acţiune în contencios administrativ vizând anularea unui act administrativ constând într-o Hotărâre a Consiliului Local al comunei Cumpăna, jud. Constanţa.

Autorităţile pârâte au solicitat strămutarea judecării cauzei, invocând calitatea reclamantului J. de judecător în cadrul Curţii de Apel Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 26/CA din 15 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de strămutare a dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Tulcea.

În acest context, Înalta Curte reţine că prezentul conflict de negativ de competenţă trebuie soluţionat, nu prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ci prin prisma faptului că în cauză s-a dispus prin hotărâre definitivă strămutarea judecării cauzei la o anumită instanţă, respectiv la Tribunalul Tulcea.

Prin urmare, în cauză a operat o prorogare de competenţă teritorială, dispusă prin hotărârea judecătorească de strămutare, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, de la care nu mai pot deroga nici părţile litigiului, nici instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei prin dispoziţia de strămutare a judecării cauzei, respectiv Tribunalul Tulcea.

În concluzie, în soluţionarea prezentului conflict, nu se mai poate da eficienţă regulii de competenţă teritorială stabilită prin art. 10 alin. (3) în sensul atribuirii acesteia, instanţei de la domiciliul reclamanţilor, instanţa competentă teritorial să soluţioneze litigiul fiind cea stabilită de Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 26/CA din 15 octombrie 2020 privind admiterea cererii de strămutare formulată în cauză.

În acest sens, s-a pronunţat şi Plenul Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Sedinţa de unificare a practicii judecătoreşti la nivelul secţiei din data de 28 noiembrie 2016, cu referire la Decizia nr. 188 din 22 ianuarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi pârâţii Consiliul Local Cumpăna, Primarul Comunei Cumpăna şi Comuna Cumpăna, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2021.