Negative conflict of jurisdiction over doctoral diploma annulment resolved by assigning competence to the first-instance tribunal.

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.07.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Serviciul Român de Informaţii - Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul - UM 0418 Bucureşti prin Direcţia Juridică UM 0198 Bucureşti a chemat în judecată pârâtul A. solicitând instanţei de judecată constatarea nulităţii absolute a actului juridic reprezentat de diploma de doctor, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1219 din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa în acest sens, a reţinut instanţa că Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul- UM 0418 are personalitate juridic proprie, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 14/1992.

De asemenea, a reţinut curtea de apel, împrejurarea că problema calităţii de autoritate publică centrală sau locală a instituţiilor de învăţământ a fost tranşată prin Soluţia de principiu din 20 februarie 2012 a Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că instituţiile de invăţământ superior sunt asimilate autorităţilor publice locale, situaţie în care competenţa aparţine tribunalului ca instanţă de fond.

2.2 Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 2245 din 6 aprilie 2021 Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând în esenţă că atâta vreme cât Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul se află în subordinea Serviciului Român de Informaţii nu poate fi asimilată autorităţilor publice locale.

De asemenea, a constatat Tribunalul Bucureşti, ivit conflictul negativ de competenţă, sens în care a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat succesiv competenţa, dacă ultima instanţă învestită şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ a curţii de apel cu o acţiune ce are ca obiect anularea diplomei de doctor seria x nr. x din data de 15.12.2010 emisă de pârâta Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" - UM 0418 Bucureşti.

Ca atare, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în interpretarea şi aplicarea acestor norme, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:

- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice locale (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat,

- criteriul valoric stabilit pe baza cuantumului impozirului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ atacat.

În cauză, întrucât litigiul nu are caracter fiscal, instanţa competentă se stabileşte în funcţie de rangul central sau local al autorităţii publice emitente a actului administrativ ce formează obiectul litigiului.

De asemenea, la stabilirea competenţei în favoarea tribunalului, Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., norme juridice din interpretarea cărora rezultă că, în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, ori de cate ori legiuitorul nu prevede instanţa competentă a soluţiona o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanţă de către tribunal. Conform dispoziţiilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ., în materia contenciosului administrativ şi fiscal, curţile de apel judecă în primă instanţă doar acele cereri date în competenţa sa prin lege specială. Cum, în cauză, nu există o dispoziţie specială care să prevadă soluţionarea cauzei în primă instanţă de către curtea de apel, rezultă că soluţionarea prezentei cauzei este de competenţa tribunalului.

Înalta Curte reţine că reclamanta Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte apreciază că reclamanta Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul nu poate fi considerată o autoritate centrală, situaţie în care această instituţie de învăţământ nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice de nivel local.

Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, Soluţia de principiu adoptată de Plenul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 20 februarie 2012, prin care s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze litigiile privind actele administrative emise de universităţi este tribunalul, întrucât aceste instituţii de învăţământ superior sunt asimilate autorităţilor publice locale, pe de altă parte, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a valorificat soluţia adoptată de Plenul secţiei de contencios administrativ şi fiscal la data de 20 februarie 2012

Este adevărat că dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 14/1992 dispun:

"În componenţa Serviciului Român de Informaţii intră unităţi şi subunităţi, în concordanţă cu specificul activităţii sale, echivalente structurilor din ministere", însă această asimilare cu structurile din ministere se aplică doar în ceea ce priveşte specificul activităţii, respectiv culegerea de informaţii aşa cum este aceasta prevăzută în dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 6 din Legea nr. 14/1992.

Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul nu are ca specific de activitate culegerea de informaţii. Activitatea Academiei Naţionale de Informaţii Mihai Viteazul este prevăzută de art. 1 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 206/1995:

""Institutul Naţional de Informaţii se reorganizează în Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul", instituţie militară de învăţământ superior, cu sediul în municipiul Bucureşti, aflată în subordinea Serviciului Român de Informaţii.

(2) Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" asigură formarea, specializarea şi perfecţionarea cadrelor militare de informaţii, în activitate şi în rezervă, pentru nevoile Serviciului Român de Informaţii şi pentru alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale".

Raportat la aceste dispoziţii legale rezultă că Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul reprezintă o structură aflată în subordinea Serviciului Român de Informaţii, fără însă a se identifica cu acesta, pentru ca rangul Serviciului Român de Informaţii să fie relevant şi pentru Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul.

Înalta Curte va avea în vedere şi aspectul că diploma de doctorat a cărei anulare se solicită a fost emisă de Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul, situaţie în care rangul Serviciului Român de Informaţii nu este relevant în prezenta cauză.

Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În raport de aceste considerente şi văzând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Serviciul Român de Informaţii - Academia Naţională de Informaţii Mihail Viteazul - UM 0418 Bucureşti prin Direcţia Juridică şi pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2021.