€30M damages claim against State referred to Bucharest Tribunal for lack of administrative jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court upheld the exception of material incompetence raised by the respondent, declining jurisdiction over a claim for €30,000,000 in damages against the State, and referred the case to the Bucharest Tribunal (civil section) for adjudication on the merits. The plaintiff had sued the State via the Ministry of Public Finance, alleging illegal detention, torture, ill-treatment, and violation of the right to liberty arising from an alleged abuse by Romanian authorities. The decisive legal basis was that the dispute did not fall within the scope of administrative litigation under Articles 2(f) and 8 of Law No. 554/2004, since the mere status of a public authority as a party does not automatically trigger administrative jurisdiction; instead, under Articles 94(1)(k) and 95(1) of the Civil Procedure Code, claims exceeding 200,000 RON are within the material competence of the tribunal as the court of common law, not the High Court. The ruling is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ; €30M damages claim against State referred to Bucharest Tribunal for lack of administrative jurisdiction: În temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, verificându-şi competenţa materială de soluţionare a cauzei, apreciază că, în raport de dispoziţiile art. 97 din acelaşi act normativ, nu este competentă să soluţioneze acţiunea formulată de contestator.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.09.2021, contestatorul A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la despăgubiri în sumă de 30.000.000 milioane de euro.
2. Apărările formulate în cauză
În cauză intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat următoarele excepţii: excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 18 şi art. 19 din Legea contenciosului administrativ, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Statul Român.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei, în prima instanţă, revenind curţii de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Soluţia Înaltei Curţi
În temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, verificându-şi competenţa materială de soluţionare a cauzei, apreciază că, în raport de dispoziţiile art. 97 din acelaşi act normativ, nu este competentă să soluţioneze acţiunea formulată de contestator.
Prin cererea dedusă judecăţii, contestatorul A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la despăgubiri în sumă de 30.000.000 milioane de euro invocând, în esenţă, un abuz din partea autorităţilor române, o detenţie ilegală, tortură, supunerea la rele tratamente şi încălcarea dreptului la libertate, precizând că se constituie parte civilă.
În primul rând, Înalta Curte, văzând obiectul şi fundamentarea acţiunii introductive formulată de contestator, constată că prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, aşa cum este definit de legiuitor prin dispoziţiile art. 2 lit. f) şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece competenţa instanţei de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun şi care intervine doar în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor. Or, simpla calitate de autoritate publică a uneia dintre părţile litigiului nu atrage automat aplicarea jurisdicţiei contenciosului administrativ.
În al doilea rând, Înalta Curte constată că instanţa de drept comun competentă să soluţioneze prezenta cauză, din punct de vedere al criteriului valoric, este tribunalul.
Competenţa instanţei civile de drept comun este partajată între judecătorii, dacă valoarea cererii evaluabile în bani nu depăşeşte 200.000 RON inclusiv, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ. şi tribunale, dacă această valoare este depăşită, potrivit art. 95 pct. 1 din acelaşi cod.
Prin urmare, suţinerile contestatorului în sensul că instanţa competentă material să soluţioneze fondul cererii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ţinând cont de valoarea indicată (30.000.000 milioane de euro) nu pot fi primite având în vedere dispoziţiile exprese cu privire la competenţa după materie şi valoare menţionate anterior.
Nici argumentul contestatorului în sensul că cererea trebuie să fie judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ţinând cont de faptul că la această instanţă a fost condamnat definitiv, prin decizia penală nr. 1835/28.05.2014, la executarea pedepsei cu închisoarea, nu este de natură să atragă o competenţă specială sau facultativă de soluţionare a cauzei.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele arătate, în baza art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) şi (3) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale invocată de intimat şi va declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale invocată de intimat.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de A. în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.