Access to public information: misapplication of retrocession law in standing and document disclosure analysis

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat instanţei, în temeiul Legii nr. 554/2004, obligarea pârâtelor Guvernul României şi Comisia specială de retrocedare să răspundă arătând: acte şi documente de stat care să ateste fără dubiu că Statul Român a înfiinţat fondurile menţionate în cererea de chemare în judecată; acte şi documente de stat care să ateste că Statul Român a dizolvat aceste fonduri bisericeşti şi prin decizii ale Ministerului Finanţelor sau al Justiţiei a introdus în patrimoniul privat al Statului Român imobilele care au aparţinut acestor fonduri; situaţia juridică a fondurilor menţionate în cererea de chemare în judecată la momentul anului 2018.

După declinările reciproce de competenţă materială între Tribunalul Cluj şi şi Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1104 din 1 martie 2019 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 155 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România.

A obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase să comunice reclamantei informaţiile de interes public solicitate prin memoriul înregistrat sub nr. x/22.06.2017 la Secretariatul tehnic al Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 155 din 26 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, respectiv a dispoziţiilor art. 2, art. 3, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, fiind reliefate următoarele critici de nelegalitate:

1. Potrivit art. 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, prin "informaţie de interes public" se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei. Având în vedere aceste prevederi legale, recurenta-pârâtă menţionează faptul că, prin adresa nr. x/10.10.2017, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a răspuns solicitării A., comunicându-i informaţii legate de cererile de retrocedare, deciziile emise de către aceasta şi situaţia litigiilor privind controlul de legalitate al acestor decizii.

În acest context, recurenta-pârâtă susţine faptul că s-au transmis A. informaţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, iar raportat la textul de lege menţionat anterior, informaţiile solicitate de către reclamantă excedează noţiunii de "informaţii de interes public".

2. În al doilea rând, susţine recurenta-pârâtă faptul că instanţa de fond, nu a ţinut cont de faptul că A. a avut calitatea de reclamantă/recurentă-reclamantă în unele dintre litigiile care au avut ca obiect contestarea deciziilor emise de către Comisia specială de retrocedare (în cazul cărora proprietar tabular figura unul dintre fondurile menţionate în art. V alin. (2) din Acordul privitor la interpretarea art. IX din Concordatul de la 10 mai 1927 între Sf. Scaun şi Guvernul Român), context în care i s-au detaliat motivele care au stat la baza emiterii deciziilor şi i-au fost puse la dispoziţie copii de pe înscrisurile care au fost avute în vedere la emiterea deciziilor sus-menţionate (pentru exemplificare, ataşăm prezentului recurs copii de pe întâmpinările formulate în cazul unuia dintre litigii).

În acest context, apreciază recurenta-pârâtă că instanţa de fond nu a ţinut cont că solicitarea intimatei-reclamante este excesivă, raportat la pretenţiile formulate şi la întreaga documentaţie de care a luat cunoştinţă în cadrul litigiilor sus-menţionate.

Prin urmare, consideră recurenta că, în speţa dedusă judecăţii, instanţa de fond a calificat, în mod greşit, informaţiile solicitate de reclamantă ca fiind de interes public şi a considerat, în mod eronat, faptul că există un refuz nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei.

1.4. Apărările formulate de intimată

Intimata-pârâtă A. nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar note de concluzii scrise pentru termenul de judecată din 8.10.2021, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză precum şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, impunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Argumente de fapt şi de drept

Demersul judiciar al Fundaţiei reclamante, astfel cum acesta a fost structurat prin cererea de chemare în judecată a vizat, în esenţă, refuzul nejustificat al pârâţilor Guvernul României şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a furniza anumite informaţii despre fondurile deţinute cu titlu de avere comună de către Statusul Romano-Catolic înfiinţat ca instituţie autonomă a bisericii romano-catolice prin adunarea generală din 9-15 februarie 1868.

În concret, informaţiile solicitate s-au circumscris prezentării unor documente din partea autorităţilor pârâte care să dovedească sau să infirme situaţia, potrivit căreia, fondurile enumerate au fost înfiinţate şi ulterior dizolvate de Statul Român şi că bunurile imobile ce le compuneau au intrat în patrimoniul privat al Statului Român.

Prin urmare, situaţia premisă de la care trebuie pornit în dezlegarea pretenţiilor deduse judecăţii, constă în faptul că nu ne aflam în prezenţa unui litigiu vizând retrocedarea unor bunuri imobile aparţinând cultelor religioase, ci, într-un litigiu de contencios administrativ născut din interesul legitim al reclamantei de a i se furniza anumite informaţii de către autorităţile publice, despre care afirmă că, în mod nejustificat, nu i-au fost puse la dispoziţie.

Din considerentele sentinţei recurate, rezultă că, deşi, instanţa de fond a calificat corect, din punct de vedere juridic, obiectul acţiunii formulate de reclamantă, ca fiind circumscris dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 raportate la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, totuşi, argumentele juridice prezentate în motivarea soluţiei s-au raportat, în mod greşit, la dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, act normativ neincident în speţă şi care nu putea oferi o dezlegare eficientă şi reală raportului juridic litigios.

Înalta Curte reţine că această greşeală de judecată, săvârşită prin aplicarea în cauză a unor dispoziţii legale fără legătură cu pretenţiile deduse judecăţii a condus la încălcarea regulilor stabilite de art. 22 din C. proc. civ. cu referire la rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului şi stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi de drept dedusă judecăţii.

În acest context, Înalta Curte constată că nelegalitatea sentinţei recurate transpare din dublă perspectivă, după cum vom arăta în continuare.

În primul rând, în mod greşit şi nemotivat a reţinut instanţa de fond că Guvernul României nu are calitatea procesuală pasivă în cauză, în condiţiile în care reclamanta a înţeles să adreseze cererea de solicitare informaţii acestei autorităţi, iar Guvernul României nu a oferit niciun răspuns, redirecţionând cererea către ANRP. În acest sens, se reţine confuzia în care s-a aflat instanţa de fond, motivând lipsa calităţii procesuale pasive a Guvernului prin prisma faptului că nu are atribuţii referitoare la retrocedarea bunurilor care au aparţinut cultelor religioase din România, deşi solicitarea nu a fost făcută în virtutea unei astfel de competenţe. Astfel cum rezultă din demersul reclamantei, solicitarea de informaţii de interes public a fost adresată Guvernului României în calitatea sa de reprezentant al Statului Român şi presupus arhivar al unor astfel de documente de natura celor menţionate de Fundaţia petentă, şi nu de autoritate sub coordonarea căreia îşi desfăşoară activitatea Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile aparţinând cultelor religioase din România.

Aşadar, abordarea primei instanţe în verificarea calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României s-a făcut cu depăşirea cadrului procesual şi a limitelor învestirii, prin raportare la o situaţie de fapt nesupusă controlului judecătoresc şi anume retrocedarea unor imobile în temeiul O.U.G. nr. 94/2000.

În al doilea rând, chiar dacă instanţa de fond a obligat cea de a doua pârâtă să îi comunice reclamantei informaţiile solicitate iniţial Guvernului României, atâta vreme cât a legat această obligaţie tot de atribuţiile Comisiei de a analiza cererile de retrocedare întemeiate pe O.U.G. nr. 94/2000, soluţia pronunţată nu are o eficienţă juridică corespunzătoare scopului urmărit de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

În concluzie, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care nu poate oferi garanţia unei judecăţi apărate de orice îndoială de nelegalitate, îndepărtându-se de la natura şi scopul pretenţiilor deduse judecăţii şi impunând recurentei-reclamante o obligaţie prin raportare la o situaţie de fapt şi atribuţii, neavute în vedere de fundaţia reclamantă.

Având în vedere că prima instanţă a efectuat o cercetare judecătorească incompletă, reţinând lipsa calităţii procesuale pasive a unuia dintre pârâţi, respectiv a Guvernului României, prin prisma unui temei juridic străin de natura pricinii şi prin încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 544/2001, ceea ce echivalează cu necercetarea pe fond a pretenţiilor reclamantei, Înalta Curte constată că nu poate efectua un control judiciar eficient, motiv pentru care va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va proceda la analizarea demersului judiciar în limitele învestirii sale, cu aplicarea cadrului legal impus de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, uzând de rolul activ în aflarea adevărului, astfel cum acesta îi este conferit de dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase împotriva sentinţei civile nr. 155 din 26 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2021.