Carriers' appeal upheld, annulment ruling quashed and remanded for failure to rule on all challenges to transport order.

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2019, reclamanţii S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor anularea în parte a Ordinului nr. 1824/2018 emis de pârât, pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/29011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministerului transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011, respectiv anularea dispoziţiilor art. I pct. 1, pct. 2, pct. 4, pct. 6, pct. 14, pct. 16 şi parţial art. I, pct. 18, respectiv punctele 3,4,5 şi 6 din Anexa nr. 18.

1.2 Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 69 din 25 iunie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. Roman, S.C. B. S.R.L. Roman, S.C. C. S.R.L. Piatra Neamţ şi S.C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 69 din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamantele S.C. A. S.R.L. Roman, S.C. B. S.R.L. Roman, S.C. C. S.R.L. Piatra Neamţ şi S.C. D. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ.

Deşi recurentele-reclamante au înţeles să dezvolte mai întâi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. şi, ulterior pe cel prevăzut de punctul 6 al aceluiaşi articol, pentru o mai bună logică a sintetizării şi tehnică a redactării, Înalta Curte le va reda în succesiunea lor prevăzută de C. proc. civ.

1. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestei critici de nelegalitate, recurentele-reclamante susţin că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în sensul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii de anulare a dispoziţiilor art. I pct. 4, pct. 6, pct. 14, pct. 16 şi parţial art. I pct. 18, respectiv punctele 3, 4, 5 si 6 din Anexa nr. 18 a Ordinului MTI nr. 980/2011.

Pentru acest considerent, arată recurentele că nu pot indica şi dezvolta motivele de nelegalitate referitoare la respingerea anulării acestor dispoziţii.

Se mai susţine că, astfel cum rezultă din cuprinsul sentinţei civile nr. 69/25.06.2019, Curtea de Apel Bacau s-a limitat la a analiza doar cererea de anulare a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi pct. 2 din OMT nr. 1824/2018 (modificarea art. 54 din Ordinul MTI nr. 980/2011), celelalte cereri nefiind supuse controlului specific contenciosului administrativ, control garantat atât de Constituţia României (art. 126 alin. (6) cât şi de Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, recurentele-reclamante solicită casarea sentinţei recurate prin prisma acestei critici de nelegalitate, susţinând că se impune rejudecarea fondului cauzei.

2. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.: hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Criticile subsumate acestui motiv de nelegalitate sunt, în esenţă, următoarele:

- În privinţa cererii de anulare a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi pct. 2 din OMT nr. 1824/2018, prima instanţă nu a răspuns criticilor de nelegalitate invocate de societăţile reclamante, limitându-se a motiva în termeni generali soluţia de respingere, precum invocarea unor principii generale (siguranţa călătorilor), într-un caz excepţional, cel de înlocuire provizorie a unui autobuz defect până la remedierea defecţiunilor tehnice. Susţin recurentele că situaţiile excepţionale necesită măsuri excepţionale, neputându-se invoca un principiu general în susţinerea eliminării, înlocuirii provizorii în cazul defecţiunilor tehnice, deoarece s-ar recunoaşte încălcarea principiilor generale de legiferare, proprii sistemului de drept românesc.

Continuitatea serviciului regulat de transport nu înseamnă înlocuirea unui autobuz cu altul care este fabricat în acelaşi an, ci efectuarea curselor de pe traseu chiar şi în cazul în care se defectează un autobuz nominalizat în licenţa de traseu, interesul calatorilor fiind acela de a ajunge la destinaţie la ora dorită, indiferent daca autobuzul este fabricat strict în acelaşi an cu cel titular.

-Prima instanţă a reţinut faptul că prevederile art. 6 din Legea nr. 24/2000 "au fost respectate si aplicate la emiterea Ordinului MT nr. 1824/2018", însă nu a precizat motivele care au dus la aceasta concluzie, fiind evident faptul că modificările aduse art. 54 nu sunt fundamentate temeinic şi nici nu sunt necesare, vizând situaţii excepţionale în domeniul transportului rutier naţional.

- În contradicţie cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă nu a solicitat Ministerului Transporturilor să depună la dosarul cauzei toată documentaţia care a stat la baza emiterii ordinului contestat, apreciind greşit asupra legalităţii emiterii şi motivării soluţiei de modificare a art. 54 din Ordinul MTI nr. 980/2011. Astfel, Curtea de Apel Bacău nu poate aprecia asupra documentaţiei care a stat la baza emiterii ordinului contestat şi afirmă faptul că s-au "respectat şi aplicat toate procedurile", atât timp cât aceasta documentaţie, în integralitatea ei, nu a fost depusă de intimat la dosarul cauzei.

Afirmă recurentele că dacă această documentaţie ar fi fost depusă la dosarul cauzei, prima instanţă ar fi putut observa cu uşurinţă faptul că ordinul a fost emis fără luarea în considerare a propunerilor primite de la cei consultaţi şi cu nerespectarea recomandărilor Consiliului Concurenţei prevăzute în punctul de vedere exprimat asupra proiectului de ordin.

În concluzie, recurentele solicită instanţei de recurs să observe faptul că prima instanţă nu a examinat criticile de nelegalitate invocate de acestea, împotriva dispoziţiilor art. I pct. 1 şi pct. 2 din O.M.T. nr. 1824/2018, invocând principii străine de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată.

- În mod greşit, Curtea de Apel Bacău a redat răspunsul Consiliului Concurenţei cu nr. x/19.04.2018, fără ca acest înscris să fie depus la dosarul cauzei, însă nu a luat în considerare punctul de vedere exprimat de Consiliul Concurenţei asupra proiectului de act normativ cu nr. x/28.09.2018, înscris anexat cererii de chemare în judecată, motivarea instanţei fiind părtinitoare.

Susţin recurentele că la data de 23.10.2018 Consiliul Concurenţei a afişat pe site-ul instituţiei răspunsul la adresa MT nr. x/28.09.2018, precizând faptul că noua modalitatea de atribuire a traseelor este considerată de către Consiliul Concurenţei neconcurenţială, ceea ce contravine clar principiilor prevăzute la art. 1 şi art. 23 din O.G. nr. 27/2011 (principiile liberei concurenţe şi garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier).

Precizam faptul ca prin adresa nr. x/28.09.2018, înregistrată la Consiliul Concurenţei cu nr. x/28.09.2018, Ministerul Transporturilor a solicitat un punct de vedere asupra proiectului de act normativ de modificare şi completare a Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.

În concluzie, recurentele-reclamante afirmă că modificările aduse art. 57 şi Anexei nr. 18 din Ordinul MTI nr. 980/2011, prin art. I pct. 6 si pct. 18 din Ordinul MT nr. 1824/2018 (chiar dacă acestea nu au fost analizate de prima instanţă), fără efectuarea analizelor recomandate de Consiliul Concurentei şi fără respectarea recomandărilor acestuia, încalcă evident drepturile şi interesele economice ale transportatorilor, dar si interesele prioritare ale calătorilor, fiind emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 23 din O.G. nr. 27/2011.

La data de 04.10.2021, recurentele-reclamante au depus la dosar note scrise prin care au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte petitul privind anularea dispoziţiilor art. I pct. 6 şi parţial art. I pct. 18, respectiv punctele 3,4,5 şi 6 din Anexa nr. 18 din Ordinul nr. 1824/2018. Au susţinut recurentele că la data de 3 martie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin sentinţa nr. 30/2020, anularea dispoziţiilor mai susmenţionate, sentinţa rămânând definitivă, prin nerecurare.

În şedinţa publică din 8 octombrie 2021, instanţa de recurs a calificat această excepţie ca o apărare de fond, urmând a fi analizată în cadrul examinării motivelor de casare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale incidente speţei, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru considerentele arătate în cele ce urmează.

1. Argumente de fapt şi de drept

Recurentele-pârâte au invocat în susţinerea căii de atac exercitate motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., care vizează, sui generis, nemotivarea hotărârii judecătoreşti.

În dezvoltarea acestui motiv de casare recurentele-pârâte s-au referit expres la neanalizarea de către instanţa de fond a întregului demers judiciar, astfel cum acesta a fost dedus judecăţii prin acţiunea introductivă, în sensul că în considerente nu există nicio referire la dispoziţiile art. I pct. 4, pct. 6, pct. 14, pct. 16 şi parţial art. I pct. 18, respectiv punctele 3, 4, 5 si 6 din Anexa nr. 18 a Ordinului MTI nr. 980/2011a căror anulare s-a solicitat.

Totodată, Înalta Curte constată că recurentele-reclamante au invocat motivarea necorespunzătoare a sentinţei recurate şi în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., care vizează, în principal, încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente speţei.

Analizând considerentele reţinute de instanţa de fond în formularea raţionamentului juridic care a condus la pronunţarea soluţiei de respingere a acţiunii reclamantelor, Înalta Curte constată că sentinţa este afectată de viciul de nelegalitate prevăzut de motivul de casare reprezentat de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

În acest sens, instanţa de control judiciar reţine încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. de către prima instanţă sub două aspecte şi anume:

- pe de o parte, în considerentele sentinţei, astfel cum susţin şi recurentele, nu se face nicio examinare a legalităţii dispoziţiilor art. I pct. 4, pct. 6, pct. 14, pct. 16 şi parţial art. I pct. 18, respectiv punctele 3, 4, 5 si 6 din Anexa nr. 18 a Ordinului MTI nr. 980/2011, deşi au fost menţionate expres în petitul acţiunii în anulare, iar prin dispozitivul hotărârii, cererea de chemare în judecată a fost respinsă în integralitatea acesteia. Cu alte cuvinte, instanţa de fond a analizat demersul judiciar iniţiat de reclamanţi, parţial, încălcând astfel limitele învestirii, prin nepronunţarea asupra tuturor pretenţiilor deduse judecăţii.

- pe de altă parte, instanţa de fond a procedat la analiza legalităţii art. I pct. 1 şi pct. 2 din OMT nr. 1824/2018, însă raţionamentul juridic dezvoltat reflectă o examinare pur formală, în sensul că nu a răspuns, în mod concret, criticilor de nelegalitate invocate de societăţile reclamante, limitându-se a motiva, în termeni generali, soluţia de respingere, prin redarea unor texte de lege şi invocarea unor principii generale.

Aşadar, pentru a pronunţa sentinţa recurată, instanţa de fond nu a procedat la o analiză temeinică asupra petitului cererii de chemare în judecată, preluând, în mare parte a expunerii considerentelor, pasaje din acţiunea reclamanţilor şi din întâmpinarea formulată de autoritatea pârâtă, fără a reuşi să exprime propria sa convingere asupra pretenţiilor concrete deduse judecăţii.

În acest context, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra tuturor problemelor de drept invocate de părţi în susţinerea, respectiv combaterea temeiniciei cererii de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, pronunţând astfel o hotărâre nelegală, asupra căreia nu se poate exercita controlul judiciar.

Omisiunea primei instanţe de analiza şi cerceta, prin considerentele hotărârii recurate, toate criticile de nelegalitate invocate de reclamante, precum şi prezentarea sumară a motivelor de fapt şi de drept care au condus la respingerea acţiunii, au lipsit de eficacitate juridică hotărârea judecătorească pronunţată.

Astfel, scopul efectiv urmărit de reclamante nu a fost atins, deoarece, analizarea demersului judiciar doar prin raportare la legalitatea dispoziţiilor art. I pct. 1 şi pct. 2 din OMT nr. 1824/2018 nu are nicio relevanţă pe planul satisfacerii interesului judiciar atât al reclamantelor, cât şi al autorităţii pârâte.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat". Art. 6 din C.E.D.O. implică în sarcina instanţei obligaţia de a face o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi ofertelor de dovezi ale părţilor, dând astfel posibilitatea şi instanţei de control judiciar de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii de primă instanţă.

Fiind nesocotite dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea şi de a respecta el însuşi toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil, dar şi cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat a fost încălcat astfel dreptul părţilor la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., republicat, va judeca din nou litigiul pentru a efectua cercetarea judecătorească în limitele învestirii sale, prin analizarea acţiunii în contencios administrativ, în integralitatea sa, apreciind asupra suplimentării probatoriului administrat deja în cauză, ţinând seama de toate motivele şi apărările invocate de reclamante prin acţiune şi de pârât prin întâmpinare.

De asemenea, instanţa de rejudecare va avea în vedere şi excepţia autorităţii de lucuru judecat invocată de recurente în faţa instanţei de recurs, precum şi celelalte critici de care s-au prevalat recurentele, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. şi a căror examinare a devenit inutilă, prin raportare la soluţia dispusă prin prezenta decizie, de casare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al prevederilor art. 496 alin. (1) şi art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va admite recursul declarat de recurentele - reclamante S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 69 din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele - reclamante S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 69 din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond .

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2021.