Limits of revision and execution objection: requirement of new facts unknown to trial court and exhaustive statutory grounds for challenging a robbery conviction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the convicted defendant’s appeal, upholding the lower courts’ rejection of his post-conviction motions and thereby maintaining the original 2003 robbery conviction. The defendant challenged his conviction via a request for revision and a motion for execution objections, arguing that he was innocent, the legal qualification was erroneous, and a witness had retracted initial testimony, but he failed to establish that these arguments constituted new facts unknown to the trial court or that the execution objections fell within statutory grounds. Relying on the principle that revision grounds are exhaustive and limited, the court held under Article 394(1)(a) of the Code of Criminal Procedure that the issues raised were already analyzed and refuted by evidence during the original trial, while Article 461 of the same code was deemed inapplicable to the execution objections; consequently, the defendant was ordered to pay 800,000 lei in judicial costs to the state, with the portion covering official defense counsel advanced by the Ministry of Justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 C. proc. pen, art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 394 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Limits of revision and execution objection: requirement of new facts unknown to trial court and exhaustive statutory grounds for challenging a robbery conviction: Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocate de condamnat, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 218/ A din 17 februarie 2004, Tribunalul București a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul M.T.M. împotriva sentinței penale nr. 350 din 08 aprilie 2003, pronunțată de aceeași instanță.
Totodată, s-a respins și contestația la executare formulată de același condamnat, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de lege, susținerile acestuia în sensul că nu a participat la comiterea faptei de tâlhărie pentru care a fost condamnat fiind verificate în cursul procesului și infirmate de probele administrate în cauză.
Cu privire la contestația la executare, tribunalul a reținut că nici unul din motivele invocate nu se circumscriu în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 337 din 12 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care condamnatul solicita casarea sentinței pronunțate, susținând că respingerea celor două cereri formulate de acesta este nejustificată.
Împotriva menționatelor hotărâri, revizuientul a declarat recurs, reiterând aspectele invocate în cuprinsul cererii de revizuire și a contestației la executare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocate de condamnat, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cum motivele invocate de condamnat, respectiv nevinovăția sa și greșita încadrare juridică au fost analizate în cursul procesului, declarația de revenire a martorului I.G. asupra depoziției inițiale necoroborându-se cu alte probe, în mod just cele două instanțe au apreciat că cererea de revizuire formulată în cauză nu este întemeiată, neîncadrându-se în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.
În ce privește contestația la executare, prin care recurentul susține ca și în cererea de revizuire că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat, aceasta neîncadrându-se în prevederile art. 461 C. proc. pen., în mod corect, cele două instanțe au apreciat că este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de condamnatul M.T.M., nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.T.M. împotriva deciziei penale nr. 337 din 12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă condamnatul să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2005.