Judicial Inspectorate closure resolution: mandatory remand for completion of pre-verification checks rather than continuation of disciplinary investigation.

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.11.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Inspecţia Judiciară şi B., solicitând anularea rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 08.10.2018, emisă de Inspecţia Judiciară şi trimiterea dosarului instituţiei pârâte pentru începerea cercetării disciplinare faţă de procurorul B. care a săvârşit, în soluţionarea dosarului penal nr. x/2016 al D.N.A. Ploieşti, abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b), i) şi t) din Legea nr. 303/2004.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 982 din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene ca neîntemeiată.

A admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară şi B., a anulat Rezoluţia nr. 5968/IJ/1465/DIP din 08.10.2018 şi a trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea cercetării disciplinare.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând admiterea acestuia, cu consecinţa casării hotărârii atacate.

A apreciat că sentinţa recurată este nelegală, instanţa de fond făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, anulând rezoluţia sus-menţionată şi solicitând continuarea cercetării disciplinare.

A arătat că, în această etapă a procedurii disciplinare, admiţând că procedura disciplinară începe de la momentul sesizării Inspecţiei Judiciare, singura măsură care putea fi dispusă de instanţa de contencios administrativ ar fi fost completarea verificărilor efectuate, nicidecum continuarea cercetării disciplinare, care de altfel nici nu a fost începută.

Chiar şi aşa, a considerat că acest aspect nu poate fi reţinut în cazul de faţă, întrucât verificările inspectorului judiciar au vizat întreaga situaţie de fapt, iar motivarea a fost expusă cu privire la ambele ipoteze ale săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind activitatea judecătorilor şi procurorilor.

Arată că în cuprinsul rezoluţiei de clasare contestate este menţionată definiţia gravei neglijenţe, cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond, iar la finalul argumentării măsurii dispuse este specificat că în urma verificărilor efectuate nu doar că nu au fost identificate elemente care să releve comiterea de către magistratul reclamat a abaterii disciplinare prevăzute de lit. t), ci a niciuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce priveşte administrarea probatoriului, arată că inspectorul judiciar a ţinut cont de criticile din sentinţa civilă nr. 3122 din data de 29 iunie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti şi a analizat în integralitate dosarul nr. x/2016 al DNA-ST Ploieşti, dosar solicitat de inspectorul judiciar şi înaintat prin adresa din 13 septembrie 2018. De asemenea, a avut în vedere şi înscrisurile ataşate de petiţionară în susţinerea sesizării iniţiale, înregistrată la Inspecţia Judiciară sub nr. x/2017.

În contextul enunţării dispoziţiilor art. 73 alin. (4) şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, a precizat că aparţine exclusiv inspectorului investit cu soluţionarea lucrării respective competenţa aprecierii asupra verificărilor prealabile care se impun a fi efectuate într-o lucrare înregistrată pe rolul Inspecţiei Judiciare, iar relaţiile de la instanţe sau parchete se pot solicita numai în condiţiile legii. Aceeaşi concluzie rezultă şi din reglementările cuprinse în art. 12 şi următoarele din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.027/2012 (în vigoare la momentul efectuării verificărilor prealabile), care statuează că în raport cu aspectele sesizate, inspectorii judiciari pot utiliza, în completarea relaţiilor comunicate de parchet, orice alte date, informaţii sau relaţii pe care le consideră necesare pentru soluţionarea sesizării, dar şi din art. 21 şi următoarele din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul nr. 136 din 11 decembrie 2018 al Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare vizând procedura efectuării verificărilor prealabile, care consacră aceeaşi concluzie.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, întrucât art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în vigoare la momentul sesizării Inspecţiei Judiciare, prevedea că "Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă".

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În primul rând, a considerat că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât dispoziţiile art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea 317/2004 nu reprezintă norme de drept material, ci norme de drept procedural. În al doilea rând, a apreciat că doar dacă prima instanţă ar fi aplicat retroactiv legea nr. 317/2004 ar fi putut dispune desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 08.10.2018 şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor astfel cum pretinde recurenta-pârâtă Inspecţia Judiciară.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 7 octombrie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. pentru următoarele considerente:

Prin rezoluţia emisă în data de 8 octombrie 2018, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. x/2018 a dispus clasarea sesizării formulate de petenta A., apreciind că nu se conturează indiciile săvârşirii vreuneia dintre abaterile disciplinare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată, de către doamna procuror B. din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti, care a instrumentat dosarul nr. x/2016.

Împotriva rezoluţiei nr. x/2018 din 08.10.2018, petenta a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluţia inspectorului şef nr. 7886/IJ/2018 din 13 noiembrie 2018, care se află ataşată la dosarul x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti.

Reclamanta A., nemulţumită de soluţia de clasare, a investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere în anularea rezoluţiei de clasare, acţiunea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 noiembrie 2018.

Potrivit art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004:

"Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare."

Totodată, dispoziţiile art. 451 alin. (6) ale aceluiaşi act normativ prevăd că "Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare."

Înalta Curte reţine că actele administrative contestate în cauză, respectiv rezoluţia nr. x/2018 din 08.10.2018 şi rezoluţia inspectorului şef nr. 7886/IJ/2018 din data de 13 noiembrie 2018, sunt ulterioare modificării aduse Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prin Legea nr. 234/2018.

Aşadar, Înalta Curte nu poate primi susţinerile intimatei-reclamante în sensul că prezenta cauză trebuie soluţionată potrivit Legii nr. 317/2004, în forma în vigoare la momentul sesizării Inspecţiei Judiciare, respectiv 06.10.2017, apreciind că nu se poate raporta la Rezoluţia nr. 7132/SJ/148/DIP/2017 din 07.12.2017 care a fost anulată şi a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întrucât actul administrativ contestat în prezenta cauză nu este o completare a Rezoluţiei nr. 7132/SJ/148/DIP/2017, fiind vorba de două acţiuni distincte.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Inspecţia Judiciară este fondat, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile aduse sentinţei recurate, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează aplicarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în sensul că, singura măsură care putea fi dispusă de instanţa de contencios administrativ, ca urmare a anulării rezoluţiei de clasare, ar fi fost completarea verificărilor efectuate şi nu continuarea cercetării disciplinare, care nici nu a fost începută.

Potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (4):

"Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor."

Or, instanţa de fond, constatând că pârâta Inspecţia Judiciară nu a examinat efectiv dacă există indiciile săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, a admis cererea formulată de reclamanta A., a anulat Rezoluţia nr. 5968/IJ/1465/DIP din 08.10.2018 şi a trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea cercetării disciplinare, reţinând a fi incidente dispoziţiile art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

Observă instanţa de control judiciar că, în această etapă a procedurii disciplinare, când se efectuează verificări prealabile pentru a se constata dacă există sau nu indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, singura măsură care poate fi dispusă de instanţa de contencios administrativ, în situaţia desfiinţări/anulării rezoluţiei de clasare, este trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, astfel cum preved, în mod expres, dispoziţiile art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 şi nu trimiterea pentru continuarea cercetării disciplinare, cum în mod eronat a reţinut judecătorul fondului.

Trimiterea dosarului pentru continuarea cercetării disciplinare, poate fi dispusă de instanţa de judecată, potrivit art. 47 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 317/2004, atunci când, după verificările prealabile, inspectorul judiciar a constatat existenţa indiciilor cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare şi a dispus, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare. Numai după efectuarea cercetării disciplinare, în cazul în care constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii disciplinare, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie respingerea sesizării, potrivit art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, această rezoluţie putând fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

În concluzie, în speţă, nu era dispusă începerea cercetării disciplinare cu privire la magistratul reclamat pentru a se putea dispune trimiterea dosarului pârâtei Inspecţia Judiciară, în vederea continuării cercetării disciplinare, motiv pentru care sentinţa atacată va fi casată în parte, cu privire la acest aspect.

Cât priveşte restul dispoziţiilor sentinţei atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura disciplinară şi în cea judiciară, fiind reţinută, în mod corect, ilegalitatea actului administrativ contestat (rezoluţia de clasare).

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, inspectorul judiciar nu a respectat dispoziţiile sentinţei civile nr. 3122 din 29 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018 şi nu a efectuat o cercetare disciplinară efectivă faţă de magistratul reclamat, câtă vreme, din cuprinsul rezoluţiei contestate, nu rezultă că au fost analizate declaraţiile de avere şi înscrisurile depuse de reclamantă în dovedirea cazului de incompatibilitate invocat.

Totodată, în acord cu judecătorul fondului, raportat şi la considerentele încheierii din 23.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2017 prin care a fost desfiinţată ordonanţa de clasare nr. 190/P/2016 emisă de magistratul reclamat, Înalta Curte apreciază că pârâta Inspecţia Judiciară nu a examinat efectiv dacă există indiciile săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea 303/2004 şi nici dacă au fost nesocotite din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil normele de drept material sau procesual.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale prevăzute de dispoziţiile art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în ceea ce priveşte soluţia de anulare a rezoluţiei contestate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară, să caseze în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare să trimită dosarul pentru completarea verificărilor, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.

Admite recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 982 din 13 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Trimite dosarul pentru completarea verificărilor.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.