Interim oncology supply upheld: final appeals rejected as time-barred, unstamped, or unfounded.

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Ministerul Sănătăţii, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea acestora să-i asigurare, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), până la soluţionarea Dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 164 din 20 iulie 2021, a admis cererea formulată de reclamant şi a obligat pârâţii să asigure reclamantului medicamentul Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), până la soluţionarea Dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare de 100% (fără contribuţie personală).

3. Recursurile exercitate

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România şi Ministerul Sănătăţii

3.1. În motivarea căii de atac, pârâtul Guvernul României a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că respectiva instituţie este lipsită de calitate procesuală pasivă, aşa încât nu poate asigura plata medicamentului în discuţie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

3.2. Prin cererea de recurs, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a apreciat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

3.3. În motivarea căii de atac, pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât cererea de ordonanţă preşedinţială nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, neexistând o aparenţă a dreptului intimatului şi nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi pe fond respingerea cererii.

3.4. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a apreciat că motivarea primei instanţe este insuficientă, întemeiată pe o parte din prevederile legale incidente, fără a le aplica, în concret, la situaţia de fapt.

În esenţă, a arătat că, faţă de argumentele avute în vedere de prima instanţă, calitatea procesuală pasivă a ministerului trebuie analizată doar în raport cu obiectul cererii deduse judecăţii.

Astfel, Ministerul Sănătăţii nu are atribuţii în gestionarea Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, din care se derulează şi se finanţează programul naţional de oncologice, ca program naţional curativ, iar potrivit dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 şi H.G. nr. 144/2010 această autoritatea nu are atribuţii privind acordarea către pacienţi de medicamente în regim de compensare 100%.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea atacată este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material.

În cadrul acestui motiv recurentul a reiterat criticile asupra soluţiei date excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, considerând că prima instanţă nu face referire la calitatea ministerului de a deconta medicamentul solicitat, ci analizează această excepţie raportat la obiectul acţiunii din dosarul de fond, prin care se solicită includerea în listă a respectivului medicament.

Or, art. 241 din Legea nr. 95/2006 reglementează situaţia medicamentelor cuprinse în listă, şi nu a medicamentelor care nu sunt incluse în listă şi care pot fi acordate asiguraţilor, iar obiectul prezentului dosar îl constituie acordarea medicamentului în regim de compensare 100%, şi nu includerea în listă.

A apreciat astfel că, în acţiunea având ca obiect ordonanţă preşedinţială, pârâţii nu au temei legal să finanţeze programele naţionale curative din care face parte şi programul naţional de boli oncologice, afecţiunea de care suferă reclamantul fiind boală oncologică.

În concluzie, Ministerul Sănătăţii, alături de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDMR) şi Guvernul României, este parte în procesul de evaluare şi includere în listă a unui medicament şi are calitate procesuală pasivă numai în acţiunea de fond, având ca obiect includerea în listă a medicamentului.

Recurentul a făcut trimitere la Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 861/2014, care prevede ca unică persoană ce poate solicita demararea procedurii de evaluare a tehnologiilor medicale pe deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentului în România, şi a arătat că prima instanţă face confuzie între obligaţia de a acorda medicamente în regim de compensare 100% şi obligaţia de includere în listă, care sunt atribuţii complet diferite şi au titular diferiţi, astfel că ministerul nu are atribuţii cu privire la acordarea medicamentelor în regim de compensare 100%, motivarea în privinţa excepţiei referindu-se la atribuţiile acestuia de includere în Listă a medicamentului, în lipsa argumentelor în raport cu obiectul cauzei de faţă.

Prin urmare, relativ la capacitatea procesuală pasivă a pârâţilor, a apreciat că aceasta nu poate fi analizată decât în raport cu obiectul acţiunii privit corelat cu capacitatea administrativă a acestora, respectiv atribuţiile legale ale fiecărui pârât în materie.

Într-adevăr, art. 241 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, prevede dreptul asiguraţilor de a beneficia de medicamente cu sau fără contribuţie personală, însă acest drept nu este absolut, fiind condiţionat de existenţa unei prescripţii medicale pentru medicamentul necesar, iar acest medicament trebuie să fi cuprins în lista de medicamente prevăzută la art. 242.

Pe fondul cauzei, recurentul a susţinutul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Astfel, cu referire la cerinţa privind existenţa aparenţei de drept în favoarea reclamantului, a susţinut că prima instanţă a ignorat cadrul normativ aplicabil în cauză şi din care reiese clar că nu este îndeplinită această condiţie.

În analiza existenţei/inexistenţei aparentei de drept în favoarea reclamantului respectiv dreptul de a i se deconta un medicament în regim de compensare în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, instanţa trebuie să verifice dacă medicamentul este în Lista de decontare şi daca are protocol terapeutic aprobat, protocolul terapeutic fiind obligatoriu pentru medicii aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate.

În cauză, medicamentul figurează în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G.. nr. 720/2008, astfel cum s-a reţinut, însă pentru alte tipuri de cancer, altul decât cel cu care a fost diagnosticat reclamantul.

A subliniat, totodată, că potrivit prospectului deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) diagnosticul "neoplasm gastric" nu este prevăzut pentru tratamentul cu acest medicament.

Cu privire la neprejudecarea fondului, prima instanţă a recunoscut reclamantului dreptul la un medicament care nu are autorizată indicaţia terapeutică la nivel european şi naţional, indicaţie care nu este prevăzută nici în Protocolul obligatoriu de administrare a medicamentului Pembrolizumab (Keytruda), făcând abstracţie de cadrul legal referitor la asigurările de sănătate.

Or, printr-o procedură contencioasă purtată pe temeiul dreptului intern, statului prin autorităţile administrative nu i se poate impune nici includerea unui medicament în lista pozitivă fără parcurgerea procedurii legale de includere, nici obligarea la finanţarea în regim de compensare a unor medicamente neincluse în listă sau care sunt în analiză conform procedurii de includere în listă, atât timp cât Directiva nr. 89/105 CEE sancţionează statul pentru depăşirea termenelor de emitere a deciziei exclusiv prin amendarea statului naţional, respectiv prin declanşarea procedurii de infringement, şi nu îl obligă, în situaţia depăşirii termenelor reglementate la art. 6 (1) din Directivă, la includerea automată în listă a medicamentelor.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului Guvernului României, invocată din oficiu, constată că este întemeiată.

Totodată, examinând excepţia netimbrării recursurilor Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul Ministerul Sănătăţii şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1. Referitor la recursul formulat de pârâtul Guvernul României.

Regularitatea promovării căii de atac

Potrivit art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor".

În temeiul alin. (4) al aceluiaşi text de lege: În toate cazurile în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul, dispoziţiile alin. (1) - (3) aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Se constată că sentinţa atacată a fost pronunţată la data de 20 iulie 2021, iar recursul a fost declarat la data de 5 august 2021.

Totodată, în raport cu prevederile art. 487 alin. (1) teza a II-a, coroborate cu art. cele ale art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., se reţine că termenul de motivare a căii de atac este tot de 5 zile, de la momentul comunicării sentinţei către părţi.

În cauză, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 29 iulie 2021, iar recursul a fost declarat la data de 5 august 2021, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 1000 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 4 august 2021, conform prevederilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Prin urmare, recurenta a exercitat şi motivat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

1.2. În ceea ce priveşte recursurile declarate de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Regularitatea promovării căilor de atac

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată i se pune în vedere părţii obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii.

Prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că menţiunile prevăzute la art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, potrivit art. 197 din C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Înalta Curte constată că deşi recurentelor-pârâte li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de câte 100 RON, datorată conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din dovezile comunicării procedurilor de citare, acestea nu şi-au îndeplinit această obligaţie legală.

1.3. Referitor la recursul pârâtului Ministerul Sănătăţii

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorităţilor pârâte, pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, să îi asigure, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda).

Curtea de Apel Galaţi a admis cererea reclamantului, formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, până la soluţionarea Dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta a fost invocat în mod formal, partea nu a formulat critici concrete care să poată fi subsumate acestui motiv de nelegalitate, ci doar a făcut aprecieri generale cu referire la faptul că motivarea sentinţei este insuficientă.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, atât în privinţa excepţiei invocate, cât şi pe fondul cererii, aşa încât hotărârea atacată respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

1.2. Criticile recurentului subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, de asemenea, nu sunt întemeiate.

1.2.1. În ceea ce priveşte susţinerile privind greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului, instanţa de control judiciar constată că acestea nu pot fi primite.

Se reţine că în mod corect prima instanţă a respins această excepţie, având în vedere că în procedura de eliberare şi decontare a medicamentelor pentru asiguraţii în sistemul public de asigurări de sănătate, procedură care presupune mai multe etape, de la stabilirea listelor de medicamente cu indicaţiile corespunzătoare şi a protocoalelor terapeutice, la decontarea efectivă, sunt implicate mai multe instituţii (care de altfel au fost chemate în judecată), printre care şi Ministerul Sănătăţii care are atribuţii în privinţa includerii/excluderii medicamentelor solicitate aşa încât are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă, în care nu se analizează pe fond obligaţiile recurentului - pârât, ci se stabileşte doar o aparenţă de drept în favoarea reclamantului.

Din această perspectivă sunt relevante următoarele prevederi din Legea nr. 95/2006:

Art. 2 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 arată că:

"(5) Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice."

Art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 stabileşte că "Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi CNAS, cu consultarea CFR, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului."

Art. 9 alin. (1) şi (5) din acelaşi act normativ dispune că:

"(1) Programele naţionale de sănătate reprezintă cadrul implementării obiectivelor politicii şi strategiei sănătăţii publice de către Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrală a domeniului de sănătate publică. (...)

(5) Programele naţionale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătăţii, cu participarea CNAS; derularea acestora se realizează de către Ministerul Sănătăţii şi/sau CNAS, după caz."

Având în vedere că intimatul-reclamant urmăreşte recunoaşterea dreptului de a beneficia de un medicament care nu se află pe lista la care face referire textul de lege, rezultă că toate persoanele cu drept de decizie în parcurgerea acestei proceduri au calitate procesuală pasivă.

Astfel, se impune ca hotărârea pronunţată, prin finalitatea urmărită, să fie opozabilă tuturor "actorilor" implicaţi în demararea, executarea şi finalizarea procedurilor de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, justificând aşadar calitatea procesuală în cauză.

1.2.2 Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi nici criticile recurentului centrate pe greşita aplicare şi interpretare a legislaţiei specifice asigurărilor sociale de sănătate.

Contrar susţinerilor recurentului, prima instanţă a reţinut în mod corect îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 997 din C. proc. civ., ce reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale,

"(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nici o menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

(4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt ".

Textul de lege menţionat reglementează condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, respectiv caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii, urgenţa şi neprejudecarea fondului.

Referitor la prima condiţie, reprezentată de urgenţă, se constată că este pe deplin dovedită, având în vedere înscrisurile medicale pe care intimatul-reclamant le-a depus la dosar, din care rezultă boala de care suferă - neoplasm gastric cu recidivă la distanţă - multiple determinări secundare cerebrale, osoase şi musculare, fiind vorba despre o afecţiune gravă, cu consecinţe de natură a-i pune în pericol dreptul la sănătate şi chiar la viaţă în lipsa tratamentului prescris de medic.

Conform recomandărilor ghidurilor terapeutice şi a testării B. efectuată de pacient, pentru un răspuns terapeutic superior cu toxicitaţi minime, este posibilă administrarea de imunoterapie în linia a patra cu Pembrolizumab 200 mg la 3 săptămâni. Acest tratament însă nu beneficiază de rambursare CNAS în România.

Întrucât tratamentul cu medicamentul Keytruda a avut rezultate benefice asupra stării de sănătate a reclamantului, medicul oncolog i-a recomandat acestuia continuarea tratamentului într-o doză de 200 mg la 3 săptămâni (pe lângă alte tratamente prescrise acestuia).

Potrivit listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, medicamentul Keytruda poate fi prescris fără contribuţia asiguratului, numai pentru anumite tipuri de cancer, pentru indicaţiile Melamonului avansat (nerezecabil sau metastatic) la pacienţii adulţi; Carcinom pulmonar, altul decât cei cu celule mici (NSCLC, non-small cell lung carcinoma), Limfom Hodgkin clasic (Lhc), Carcinom urotelial, Carcinom cu celule scuamoase ale capului şi gâtului (HNSCC, head and neck squamous cell carcinoma), Carcinom reenal (RCC, renal cell carcinoma), protocolul terapeutic necuprinzând în baza de prescriere şi indicaţie neoplasmul de pancreas, nu însă şi pentru neoplasm gastric.

Intimatului-reclamant, persoană asigurată în sistemul public medical, i s-a recomandat medicamentul menţionat întrucât protocoalele terapeutice ale medicamentului nu cuprind în baza de prescriere aceasta indicaţie. Medicamentul a fost prescris reclamantului pe bază de reţetă, acesta fiind nevoit sa suporte contravaloarea acestora care îi depăşeşte cu mult posibilităţile financiare.

Prin urmare, preţul ridicat al medicamentului solicitat şi cheltuielile foarte mari deja avansate de acesta, în contextul stării de sănătate la acest moment justifică urgenţa luării măsurilor care se impun prin care să fie asigurat medicamentul respectiv în regim de compensare 100%.

Aşa fiind, întrucât acest tratament, prescris de către medici specialişti reclamantului, reprezintă singura şansă la viaţă, dreptul acestuia la sănătate şi la viaţă nu poate fi refuzat, chiar dacă tipul de cancer de care suferă acesta nu figurează printre tipurile de cancer pentru care este compensat în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, reclamantul urmând deja acest tratament, însă contravaloarea lunară a acestuia reprezintă în plus o sarcină financiară greu de suportat.

În aceste condiţii, sub aspectul aparentei dreptului, ţinând cont de circumstanţele concrete arătate (gravitatea bolii, ineficienta tratamentelor deja administrate, preţul extern de mare al celor două medicamente prescrise off-label) şi având în vedere că procedura includerii în Lista de medicamente reglementată de OMS nr. 861/2014, care este extrem de laborioasă şi reclamă o perioadă foarte mare de timp, se reţine că dreptul invocat de reclamant este chiar dreptul la viaţă, drept care poate fi respectat şi apărat doar prin urmarea tratamentului prescris.

Aşadar, în raport cu gravitatea bolii de care suferă intimatul-reclamant, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispoziţiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., este dreptul la viaţă, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 2 pct. 32 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Se observă, în acest sens, Cauza Panaitescu împotriva României, în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului,reţinând încălcarea art. 2 din Convenţie, a statuat că autorităţile statului român nu şi-au îndeplinit obligaţia pozitivă de a proteja dreptul la viaţa al reclamantului, prin a-i asigura în mod gratuit medicaţia anticanceroasă specifică ce i-a fost prescrisă.

În conformitate cu prevederile menţionate, dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege, garanţiile privind accesul la sănătate fiind cerute a fi efective şi reale.

În ceea ce priveşte condiţia caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată, de asemenea, că în mod corect s-a apreciat că este îndeplinită, măsura fiind dispusă de prima instanţă până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor să îi asigure medicamentul Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), pe bază de prescripţie medicala în regim de compensare de 100%, precum şi includerea pe lista de medicamente compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a acestui medicament, pentru neoplasm gastric - afecţiune de care acesta suferă.

Legat de condiţia de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului, aceasta presupune o examinare a existenţei dreptului şi a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparenţă de legalitate şi temeinicie.

Înalta Curte reţine că solicitarea reclamantului în raport cu legislaţia naţională şi mai ales cu cea comunitară prezintă o aparenţă de temeinicie, în contextul în care Lista medicamentelor compensate prevăzută de H.G. nr. 720/2008 prevede posibilitatea compensării de 100% a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), însă nu pentru toate tipurile de cancer, iar iniţiativa completării acestor liste şi procedura de completare sunt anevoioase.

Totodată, cererea reclamantului este formulată pentru o perioadă limitată în timp, nepresupunând măsuri care să soluţioneze în fond litigiul, analizându-se doar aparenţa dreptului invocat, aşa încât se încadrează în prevederile art. 997 din C. proc. civ.,

Aşa fiind, nu se poate considera că prima instanţă a prejudecat fondul dreptului câtă vreme a analizat strict condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale şi a dispus o măsură provizorie, asupra fondului urmând să decidă instanţa învestită cu cererea de obligare a pârâtelor la includerea medicamentului pe lista medicamentelor decontate integral pentru afecţiunea de care suferă intimatul-reclamant.

Dispunerea măsurii provizorii de asigurare a medicamentului care a avut efecte pozitive, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), până la data pronunţării asupra fondului litigiului, este de natură să contribuie la protejarea dreptului la viaţă al reclamantului şi, contrar susţinerilor recurentului, nu se poate reproşa primei instanţe ignorarea cadrului normativ incident.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului Guvernul României ca tardiv formulat, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

De asemenea, va aplica sancţiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. şi va anula recursurile pârâtelor Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale ca netimbrate.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului Ministerul Sănătăţii, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei nr. 164 din 20 iulie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Anulează recursurile formulate de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei nr. 64 din 20 iulie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrate.

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 164 din 20 iulie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.