Suspension of execution of joint fiscal liability decision: apparent illegality of ex-administrator's liability for post-mandate debts and imminent irreparable financial harm

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău în reprezentarea Serviciului Fiscal Moineşti, suspendarea executării Deciziei nr. 48/17.01.2019 de angajare răspunderii solidare, emisă de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 al aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 32 din 26 februarie 2021, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 48/17.01.2019 de angajare a răspunderii solidare, emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău în reprezentarea Serviciului Fiscal Moineşti, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că sentinţa atacată este nemotivată, pentru că nu cuprinde în totalitate motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată şi nici apărările sale, şi, totodată, a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură şi aplicarea greşită a normelor de drept material, cuprinzând şi motive contradictorii.

În opinia recurentei, contrar celor reţinute de prima instanţă, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de lege.

Astfel, a arătat că existenţa cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate a actului administrativ, pentru că ar echivala cu o prejudecare a fondului cauzei, or, motivele prezentate de reclamantă ţin de temeinicia actelor a căror suspendare se solicită, făcând o analiză pe fond a acestora.

Referitor la paguba iminentă a susţinut că se invocă o astfel de pagubă în patrimoniul intimatei fără să se detalieze în ce mod s-ar produce acest fapt, nefiind indicată o pagubă cu exemple concrete, aşadar perturbarea activităţii şi producerea unui prejudiciu material nu pot fi reţinute, în primul rând pentru că nu există o astfel de perturbare, iar paguba nu este dovedită.

Aplicarea măsurilor şi procedurilor prevăzute de Legea nr. 207/2015 şi actele de executare emise au la baza un titlu de creanţă cert, lichid li exigibil cum este şi în cauză, iar in ceea ce priveşte modalitatea de întocmire a actelor de executare, respectiv procesul-verbal de sechestru, a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile privind suspendarea acestuia, motivele invocate nefiind temeinice.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, răspunzând criticilor din recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 48/17.01.2019 de angajare a răspunderii solidare, emise de pârâtă, în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la motivele de casare întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta au fost invocate în mod formal, partea nu a formulat critici care să poată fi subsumate acestor motive de nelegalitate, în sensul că nu a indicat vreo neregularitate procedurală, ci doar a făcut aprecieri generale legate de încălcarea regulilor de procedură şi cu referire la faptul că hotărârea atacată este nemotivată pentru că nu cuprinde în totalitate motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată şi nici apărările sale sau că motivele sunt contradictorii, fără să arate în concret în ce constă respectivele critici.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată în cauză au fost respectate dispoziţiile legale care guvernează desfăşurarea procesului civil şi judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

1.2. Criticile recurentei urmează să fie analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei centrate pe greşita aplicare a normelor de drept material.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cazul bine justificat poate fi reţinut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În cauză, prima instanţă a apreciat că subzistă o aparenţă de nelegalitate a actului atacat, raportat la scadenţa obligaţiilor fiscale ale societăţii, ulterioară datei de 31.10.2014 - data încetării mandatului reclamantei, în condiţiile în care obligaţia plăţii datoriilor către bugetul de stat revine administratorului în mandatul căruia acestea au devenit exigibile, nu fostului administrator, şi ţinând cont că mare parte dintre aceste obligaţii au fost stabilite în urma unui refuz al societăţii de a pune la dispoziţie documentele financiar-contabile în vederea realizării unei activităţi de control, în baza Avizului de inspecţie fiscală nr. x/30.12.2016, când reclamanta nu mai avea calitatea de administrator al respectivei societăţi.

Altfel spus, ceea ce se invocă este faptul că scadenţa obligaţiilor fiscale pentru neplata cărora s-a atras răspunderea solidară a intimatei este în perioada 2016-2017, în condiţiile în care împuternicirea acesteia a încetat la data de 31.10.2014, aşa încât nu au legătură cu exercitarea mandatului părţii.

Totodată, judecătorul fondului a avut în vedere şi faptul că în dosarul având ca obiect anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare a intimatei, a cărei suspendare se solicită, a fost suspendată judecata cauzei până la soluţionarea pricinii având ca obiect litigiul în care partea a contestat obligaţiile stabilite în sarcina acesteia.

Aşa fiind, se constată că împrejurările amplu şi detaliat descrise în cererea de chemare în judecată şi susţinute prin înscrisurile depuse la dosar conturează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa de control judiciar apreciază că şi această cerinţă este îndeplinită, având în vedere că executarea silită a sumei în litigiu ar afecta grav patrimoniul intimatei-reclamante, pentru că depăşeşte posibilităţile sale financiare, aceasta făcând dovada că are credit în derulare, garantat cu ipotecă asupra imobilului pe care îl deţine, iar organele fiscale au cerut demararea executării silite pentru recuperarea întregii sume stabilite în sarcina sa prin decizia contestată, aşa încât punerea în executare a respectivului act ar avea consecinţe ireparabile.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău în reprezentarea Serviciului Fiscal Moineşti împotriva sentinţei nr. 32 din 26 februarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.