Appeal declared null for failure to state valid grounds in discrimination complaint enforcement case

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestuia la soluţionarea Dosarului nr. x/2018 (petiţia nr. 2321/2018), respectiv la adoptarea Hotărârii de soluţionare a sesizării de către Colegiul director şi comunicarea către reclamant a acestei hotărâri, în termen de cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în prezenta cauză, sub sancţiunea unei penalităţi aplicabile pârâtului, în cuantum de 1.000 de RON, pentru fiecare zi de întârziere.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 727 din 5 noiembrie 2019, a respins excepţia lipsei de interes şi, totodată, a respins acţiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect, obligând pârâtul la plata sumei de 1050 RON, cheltuieli de judecată, către reclamant.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a făcut trimitere la lipsa caracterului obligatoriu al termenului de soluţionare a unei petiţii adresate Consiliului (art. 20 alin. (7) - O.G. nr. 137/2000) şi la faptul că soluţionarea petiţiei în discuţie nu s-a produs ca urmare a actualului proces, cum greşit a apreciat prima instanţă, ci având în vedere complexitatea cauzei în cadrul unei proceduri administrativ-judiciare (cu respectarea dreptului la apărare şi al contradictorialităţii).

Totodată, a făcut referire la o decizie a acestei instanţe, în care s-a reţinut condiţia interesului care trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe parcursul soluţionării unei cauzei, arătând că în eronat s-a apreciat de către prima instanţă cu privire la aplicarea normelor de drept material.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât A. a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru că nu conţine veritabile critici de nelegalitate, şi excepţia lipsei de interes în formularea acestei căi de atac, care nu a fost dovedit, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

În susţinerea excepţiei nulităţii a arătat că reclamantul nu s-a raportat la argumentele avute în vedere pentru respingerea lipsei de interes, făcând doar trimitere la doctrină, la decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei şi la nemulţumiri de fapt, fără legătură cu considerentele sentinţei şi fără să arate care a fost raţionamentul eronat al primei instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-pârât nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe, cu trimiteri generale legate de modalitatea de soluţionare a unei petiţii adresate autorităţii şi la condiţia interesului, fără a formula critici concrete cu privire la aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 727 din 5 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.