Judicial review of administrative resolution nullified for failure to articulate valid grounds of illegality in appeal

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. x/2016 din 06.05.2016 emise de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3953 din 9 decembrie 2016, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă.

Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în ceea ce priveşte fondul cauzei, a declarat recurs reclamantul A., invocând, în răspunsul la întâmpinare, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a susţinut că judecata cauzei pe fond trebuia să se producă ulterior soluţionării recursului la încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Totodată, a apreciat că judecătorul desemnat în dosarul aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti nu trebuia să pronunţe încheierea de şedinţă din data de 18.01.2016 prin care i-a anulat cererea de chemare în judecată, având în vedere că termenul de 10 zile de depunere a documentelor solicitate în baza art. 200 din C. proc. civ. expira, în raport cu data comunicării adresei instanţei (07.01.2016), în data de 17.01.2016, într-o zi de duminică.

În concluzie, recurentul a solicitat trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară în vederea sancţionării judecătorului cauzei aflate pe rolul tribunalului, pentru faptele de gravă neglijenţă sau rea intenţie prevăzute de art. 99 din Legea nr. 317/2004 şi sancţionate conform art. 100 din această lege, şi sesizarea Curţii Constituţionale ca urmare a admiterii recursului împotriva soluţiei date cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului împotriva soluţiei cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, iar în privinţa recursului exercitat pe fondul cauzei a invocat excepţia nulităţii acestuia, pentru nemotivare.

5. Procedura derulată în recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2720 din 28 septembrie 2017, a respins recursul reclamantului A. împotriva sentinţei nr. 3953 din 9 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, formulat printr-un memoriu distinct în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor a art. 45 lit. b) din Legea nr. 317/2004, ca tardiv.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe, cu trimitere la modalitatea de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în sensul că, în opinia acestuia, se impunea ca prima instanţă să soluţioneze fondul cauzei ulterior soluţionării recursului declarat împotriva soluţiei de respingere a respectivei cereri de sesizare.

Totodată, a făcut referire la modalitatea de soluţionare a dosarului aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, cu trimitere la activitatea profesională a judecătorului desemnat în respectiva cauză, solicitând să se efectueze verificări de către Inspecţia Judiciară privind cele relatate şi sancţionarea magistratului în cauză, reluând astfel conţinutul plângerii adresate autorităţii intimate.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. la care partea a făcut trimitere.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 3953 din 9 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.