Delayed application of leadership allowances under phased public sector salary implementation

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea Adresei nr. x/05.06.2018, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Ordinului de salarizare nr. 247/30.01.2017, şi anularea Ordinului de salarizare nr. 247/30.01.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5348 din 13 decembrie 2018, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., apreciind că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că prin ordinul contestat nu i-a fost acordat sporul de conducere aferent funcţiei de procuror şef secţie judiciară, reglementat prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b) nr. crt. 3 din Legea nr. 153/2017, în condiţiile în care prin actul atacat se face referire la funcţia de conducere ocupată, însă nu se indică temeiul de drept din noua lege de salarizare cu impact asupra acestei funcţii.

Astfel, a apreciat ca nelegale cele reţinute de prima instanţă prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Cap. VIII Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, în sensul că respectivul spor se va aplica etapizat, pentru că din interpretarea acestui text rezultă că indemnizaţia de încadrare se majorează cu procentul aferent funcţiei de conducere deţinută. Noţiunea "indemnizatia de încadrare maximă" din acest articol trebuie interpretată în sensul că acesta se referă la indemnizaţia maximă aflată în plată la nivelul parchetului unde se exercită funcţia de conducere şi nu la indemnizaţia de încadrare prevăzută pentru anul 2022.

Potrivit recurentei, angajatorul avea obligaţia legală de a aplica la indemnizaţia legală stabilită procentele de majorare prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. b) din Cap. VIII Anexa 5 Legea nr. 153/2017, corespunzător funcţiei de conducere deţinută, motivarea instanţei şi a pârâtului, potrivit căreia aceste procente trebuie avute în vedere numai la stabilirea nivelului maxim de încadrare pentru anul 2022 fiind nelegală.

Or, conform dispoziţiilor legale incidente, procentul pentru funcţiile de conducere trebuie aplicat la data intrării în vigoare a legii şi nu din anul 2022, ea fiind operabilă de la data de 1.01.2018.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii, cu consecinţa obligării pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, în care să se prevadă acordarea sporului aferent funcţiei de conducere deţinute la data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017.

3. Apărarea intimatului-pârâtâ

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului nr. 247/30.01.2018 emis de autortiatea publică pârâtă, contesataţia împotriva acestui act fiind respinsă prin Adresa nr. x/05.06.2018.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin Ordinul nr. 247/30.01.2018, contestat, s-au stabilit drepturile salariale de care beneficiază procurorii, printre care şi reclamanta (poziţia 5 din grila aferentă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara).

Reclamanta susţine faptul că, pe lângă drepturile stabilite prin ordinul menţionat, trebuia să beneficieze şi de sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) pct. 3 din Anexa V Cap. VIII din Legea nr. 153/2017, având în vedere că ocupă funcţia de procuror şef serviciu.

În art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 se prevede că dispoziţiile legii se aplică etapizat, astfel:

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Legea reglementează, în art. 38 alin. (3(şi (4), modalitatea în care întreg personalul plătit din fonduri publice ajunge să fie salarizat potrivit Legii nr. 153/2017, prin creşteri salariale anuale succesive, pornind de la nivelul salariului de bază aflat în plată în luna decembrie 2017.

O primă etapă în aplicarea etapizată o reprezintă majorarea cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumului brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Numai în situaţia în care salariile de bază şi sporurile, astfel majorate, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, Legea 153/2017 prevede că se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017 are următorul conţinut:

(1) Judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată după cum urmează:

b) funcţii de conducere în cadrul curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă aceste instanţe:

Preşedinte, procuror general, prim procuror- 10%

Vicepreşedinte, procuror general adjunct, prim procuror adjunct- 8%

Preşedinte secţie, procuror şef secţie- 5%

Procuror şef serviciu- 3%

Procuror şef birou- 2%.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Anexa nr. V Cap. VIII din Legea nr. 153/2017, persoanele care ocupă funcţia de procuror şef secţie, beneficiază de un spor de 3%.

În privinţa reclamatei, se observă, astfel cum susţine şi pârâtul, că nu a atins nivelul de salarizare reglementat prin Legea 153/2017, aşa încât i se aplică pe deplin dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi (4) privind aplicarea etapizată a legii.

Astfel, se reţine că reclamanta a beneficiat de majorarea salarială de 25% aplicată la salariul aflat în plată în luna decembrie 2017, urmând ca până în anul 2022 să beneficieze de celelalte majorări la care este îndreptăţită conform Anexei nr. V Cap. VIII din lege, însă prin aplicarea etapizată a acestora în condiţiile art. 38 din lege.

Prin urmare, având în vedere că aceste creşteri salariale din art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) sunt prevăzute cu scopul aplicării etapizate a legii, rezultă că reclamanta va putea beneficia de sporurile menţionate în art. 10 de abia în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), v ajunge la indemnizaţia stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să i se aplice integral dispoziţiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizaţiei de încadrare, cât şi al sporurilor.

Aşadar, data de la care aceste norme devin aplicabile este stabilită de art. 38 din Legea nr. 153/2017, cum corect a sesizat şi prima instanţă, care, a observat, totodată, faptul că procentul de 25% reglementat de art. 38 alin. (3) din Lege s-a aplicat şi la cuantumul brut al sporului de care a beneficiat reclamata (în calitate de procuror şef secţie) în luna decembrie 2017 (1.4, conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. b) Anexa VI, Cap. VIII din Legea nr. 284/2010).

În concluzie, contrar susţinerilor reclamantei, se reţine că nu se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017, întrucât în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) indemnizaţia de încadrare nu este mai mare decât cea stabilită potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizaţia acesteia se stabileşte potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4).

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 5348 din 13 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.