EU audit-based 10% financial correction for airport rehabilitation upheld after bidder certificate requirement found lawful.

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internaţional Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Transport, anularea Deciziei nr. 12/05.02.2019 emisă de pârât şi a Notei de Constatare a Neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.12.2018 privind Fazarea Proiectului Reabilitarea infrastructurii de mişcare a Aeroportului Craiova.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 328 din 23 septembrie 2019, a admis acţiunea formulată de reclamată şi a anulat Decizia nr. 12/05.02.2019, emisă de Ministerul Transporturilor - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Transport, şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.12.2018, emisă de acelaşi pârât.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Transport, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., arătând în esenţă următoarele:

Sentinţa civilă nr. 328/23 septembrie 2019 nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), cuprinde numai motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.)

a) Astfel, în aplicarea principiului disponibilităţii, instanţa de fond avea obligaţia de a se pronunţa numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Mai mult chiar, potrivit prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. "judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii".

Prin cererea sa de chemare în judecată, Aeroportul Internaţional Craiova a prezentat situaţia de fapt şi nu o formulat critici cu privire la constatările din cuprinsul Raportului final de audit al Comisiei Europene - Ares (2018)5551483 - 30.10.2018. De altfel, după cum se poate constata, singura afirmaţie pe care o face reclamanta cu privire ta încălcarea dispoziţiilor art. 10 şi ale art. 54 alin. (1) din Directiva nr. 2004/17/CE este aceea că, reclamanta a întocmit documentaţia de atribuire a Contractului Elaborare PT, asistenţă tehnică din partea proiectantului şi execuţie lucrări pentru reabilitarea infrastructurii de mişcare a Aeroportului Craiova în conformitate cu dispoziţiile naţionale legale în vigoare, respectiv cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

În susţinere a arătat faptul că, anunţul a fost verificat şi validat de către ANRMAP. Din cele anterior expuse rezultă că, reclamantul nu a învestit instanţa cu analiza motivului/motivelor pentru care a fost aplicată corecţia financiară în speţă.

În concret, reclamantul s-a rezumat la a face afirmaţia potrivit căreia nu se poate susţine concluzia comisiei de control că au fost întocmite criterii cu efect disuasiv, fără a aduce însă, argumente prin care să combată constatările organelor de control.

După cum rezultă din considerente (de la pagina 10, paragraful penultim din sentinţa civilă recurata), instanţa de fond a fost învestită de către reclamantă cu analiza presupusei interpretări greşite de către organele de control a cerinţelor din fişa de date a achiziţiei, calificarea eronată a acestora ca fiind excesive şi restrictive, cu nesocotirea principiului nediscriminării si al egalităţii de tratament a ofertanţilor. Hotărârea instanţei de fond este criticabilă sub următoarele aspecte:

Instanţa de fond a omis a analiza tocmai motivul/motivele pentru care a fost aplicată corecţia financiară în speţă, adică aspectul sesizat de către Comisia Europeană şi anume, faptul că prin impunerea criteriului prezentării de către ofertanţi a autorizării AACR şi prin termenele lungi de acordare a autorizaţiei AACR.

Instanţa de fond şi-a însuşit punctul de vedere al reclamantei din Cererea de chemare în judecată şi a omis susţinerile din întâmpinarea Ministerului Transporturilor.

Instanţa de fond nu s-a raportat la legislaţia comunitară decât parţial.

Faţă de cele anterior prezentate, în speţă se poate reţine incidenţa motivului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".

Ipotezele în care se poate ajunge la o contrarietate în sensul dispoziţiile art. 304 pct. 7 vechiul C. proc. civ. (art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ.) pot fi existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că, acţiunea este fondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente, cum este cazul admiterii acţiunii prin dispozitiv şi justificarea în considerente a soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluţiei din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii. (Decizia nr. 2030 din 8 octombrie 2015 pronunţată în recurs de secţia de a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acţiune în anulare).

Astfel, după cum se poate observa, prin Cererea de chemare în judecată nu a fost contestată procedura achiziţiei publice şi nici dreptul autorităţii de a aplica anumite criterii de calificare şi selecţie sau faptul că aceste criterii nu ar fi fost prezentate în fişa de date a achiziţiei. Or instanţa de fond a adus argumente în fapt şi în drept pe aceste aspecte.

Mai mult chiar, faptul că la emiterea criteriilor de calificare au fost respectate dispoziţiile legale naţionale incidente sau faptul că documentaţia de atribuire a fost verificată de ANAF, că anunţul a fost validat de către ANAF, respectiv că nici unul dintre ofertanţi nu a contestat documentaţia sub aspectul autorizării, nu au relevanţă în speţă deoarece organele de control s-au raportat la legislaţia comunitară.

Procedând astfel, în fundamentarea sentinţei civile recurate, instanţa de fond a reţinut considerente străine de natura pricinii.

Totodată, instanţa de fond şi-a însuşit punctul de vedere al reclamantului şi a analizat modul în care criteriul de calificare şi selecţie dat de obligativitatea prezentării de către ofertanţi a unui certificat eliberat de către AACR sau a unui certificat similar din ţara de origine a ofertantului, a fost stabilit în condiţiile dispoziţiilor legale interne şi respectă principiul transparenţei. Astfel, instanţa de fond a analizat un singur principiu şi anume, principiul transparenţei, în timp ce, principiile egalităţii de tratament, al nediscriminării şi al proporţionalităţii nu au format obiectul cercetării judecătoreşti.

Dar chiar şi aşa, menţiunea instanţei de fond potrivit căreia condiţia prezentării certificatului ar fi fost impusă deopotrivă tuturor ofertanţilor, fiind acceptate şi documente echivalente recunoscute sau validate de către AACR, dacă se situează cel puţin la nivelul standardelor şi practicilor recomandate de Organizaţia Aviaţiei civile Internaţionale nu echivalează cu o fundamentare în fapt şi în drept a măsurii de respingerea acţiunii cu consecinţa desfiinţării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din data de 18.12.2018, Notă înregistrată la Ministerul Transporturilor sub numărul x/18.02.2018.

Din cele anterior expuse rezultă şi o motivare insuficientă a sentinţei civile recurată.

b) Conform prevederilor cuprinse în art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză (...) în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară sa prezinte explicaţii, oral sau în scris.

Instanţa de fond nu a pus în dezbaterea părţilor împrejurările de fapt sau de drept, menţionate în cuprinsul întâmpinării formulate de către Ministerul Transporturilor, şi nu a dispus administrarea probelor, pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, cu privire la considerentele care au stat la baza aplicării corecţiei financiare.

c) sentinţa civilă nr. 328/23 septembrie 2019 a fost dată cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin hotărârea recurată, instanţa în mod greşit a apreciat şi a consemnat în considerentele deciziei (pag. 13, alin. (2) că, în speţă nu poate fi reţinută săvârşirea unei abateri sau a unei nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a)1 din O.U.G. nr. 66/2011 şi nici nesocotirea gravă a principiului egalităţii de tratament, al nediscriminării, astfel cum este reglementat de art. 10 coroborat cu art. 54 alin. (1) din Directiva nr. 2004/18/UE.

Principiul egalităţii de tratament şi cel al nediscriminării au fost încălcate în acest context, în care autoritatea contractantă nu a acceptat, în fapt, posibilitatea ca certificatele AACR să fie primite după termenul- limită pentru depunerea ofertelor.

Contrazice susţinerile instanţei potrivit cărora "având în vedere depunerea unui nr. de 7 oferte, dintre care doar 2 nu au îndeplinit condiţia, observând că nu s-a contestat documentaţia de atribuire de către posibilii ofertanţi cărora li s-ar fi restricţionat eventual, accesul liber la procedura, nu poate fi calificată drept condiţie restrictivă, discriminatorie" (pagina 14 din sentinţă), câtă vreme nu a fost atins scopul organizării oricărei proceduri de atribuire, acela de a asigura accesul cât mai multor operatori economici la aceasta şi de a promova o concurenţă reală între operatorii economici.

Totodată, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că "din punct de vedere calitativ şi al eficienţei utilizării fondurilor nu se impută nimic Autorităţii contractante" (pagina 15 din sentinţă).

Din Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/10.04.2019 reiese fără echivoc că, nu au fost respectate specificaţiile tehnice în vigoare în domeniul aeroportuar, concluzia expertizei fiind că "structura rutieră compozită asfalt pe beton, considerată atipică pentru aeroporturi, deoarece nu are corespondenţă în specificaţii tehnice în vigoare în domeniul aeroportuar (...) poate fi acceptată la recepţie din punct de vedere al rezistenţei şi stabilităţii lucrării pe perioada proiectata de 10 ani".

Solicitarea din fişa de date a achiziţiei privind deţinerea certificatelor AACR legate exclusiv de infrastructura aeroportuară drept criteriu de selecţie, (fără a accepta participarea la procedura de atribuire a operatorilor economici cu experienţă similară în alte sectoare de construcţii), apare aşadar ca fiind nejustificată.

Cu referire la susţinerile instanţei de fond potrivit cărora "împrejurările ulterioare şi anumite modificări ce apar pe parcursul executării contractului, în limitele legii, nu pot fi folosite cu forţă juridică determinantă de organele de control în analiza comportamentului Autorităţii contractante la momentul elaborării fişei de date în 2015" (pagina 14 din sentinţă), se arată că, o analiza corectă a procedurii de atribuire nu poate fi efectuată prin raportare exclusiv la momentul elaborării fişei de date, fără a avea în vedere şi comportamentul ulterior; în speţă, a prezentat deosebită relevanţă pentru echipa de control că, din desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, s-a dovedit că şi alţi operatori economici cu experienţă în alte sectoare de construcţii ar fi avut posibilitatea să execute infrastructura.

În raport cu obligaţia autorităţii contractante de a asigura accesul a cât mai multor operatori economici la procedură, în vederea obţinerii celor mai avantajoase preţuri, în concordanţă cu principiul utilizării fondurilor publice, impunerea unei cerinţe nejustificate, are ca efect implicit ineficienta utilizării fondurilor şi reprezintă o solicitare cu caracter restrictiv.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile legate la care a făcut referire în cuprinsul cererii de recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul reclamant R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL CRAIOVA a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă următoarele:

În fapt, între RA Aeroportul International Craiova, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare şi Ministerului Transporturilor în calitate de Organism Intermediar pentru Transport a fost semnat Contractul de finanţare nr. x/17.03.2017, cod SMIS 2014+103839, intitulat Fazarea Proiectului Reabilitarea infrastructurii de mişcare a Aeroportului Craiova ce avea ca obiect acordarea finanţării nerambursabiie de către AM POIMpentru implementarea Proiectului nr. cod SMIS2014+103839.

Ministerul Transporturilor-DGOIT care a emis Nota de constatare şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.12.2018 privind Fazarea Proiectului Reabilitarea infrastructurii de mişcare a Aeroportului Craiova cat si Decizia 12/05.02.2019 a Ministerului Transporturilor- Direcţia Generala Organismul Intermediar pentru Transport (DGOIT) menţionează faptul ca sancţiunea aplicata Aeroportului Craiova a avut la baza suspiciunea de neregula nr. 43446/06.11.2018 ce a fost formulata in baza constatărilor din Raportul final de audit al Comisiei Europene ARES(2018)5551483-30.10.2018. Motivele pentru care a fost aplicata corecţia financiara au fost următoarele:

- La momentul lansării cererii de oferte, întreprinderile care posedau certificatele solicitate au beneficiat de un avantaj semnificativ comparativ cu întreprinderile care nu iniţiaseră încă procedura de certificare AACR;

- Autoritatea contractantă a solicitat certificate AACR drept criteriu de selecţie şi nu a acceptat posibilitatea ca certificatele AACR să fie primite după termenul limita pentru depunerea ofertelor;

- Articolul 10 din Directiva 2004/17/CE prevede că, "entităţile contractante tratează operatorii economici in mod egal şi fără discriminare şi acţionează într-o maniera transparenta". În plus, art. 54 alin 1 din directiva susmenţionată face referire la următoarele: "Entităţile contractante care stabilesc criterii de selecţie in cadrul unei proceduri deschise fac acest lucru in conformitate cu criterii si norme obiective, disponibile operatorilor economici interesaţi ".

Aşa cum a arătat şi în dosarul de fond RA Aeroportul Craiova, a întocmit documentaţia de atribuire a Contractului "Elaborare PT, asistenta tehnica din partea proiectantului si execuţie de lucrări pentru reabilitarea infrastructurii de mişcare a Aeroportului Craiova", in conformitate cu prevedrile legale in vigoare la momentul respectiv, februarie 2015, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publica din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 34/2006, precum si Ordinul 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare si selecţie, OGnr. 29/1997 privind Codul Aerian si Ordinul 1448/2014 pentru aprobarea Reglementarilor aeronautice civile romane privind autorizarea sau acceptarea agenţilor aeronautici civili in domeniul aeroportuar sau conex-RACR-AD-AACDA.

Documentaţia de atribuire a fost verificată de către ANRMAP în perioada 06.02.2015-13.02.2015- fiind respinsă, în perioada 16.02.2015-18.02.2015 fiind respinsă, în perioada 19.02.2015 -23.02.2015 fiind din nou respinsă şi în perioada 24.02.2015- 26.02.2015 fiind acceptată.

Întrucât Documentaţia de atribuire cu nr. x a fost acceptată fără observaţii de către ANRMAP, Autoritatea Contractanta a procedat la întocmirea anunţului de participare.

Anunţul a fost verificat si validat de către ANRMAP şi a fost publicat în SEAP cu nr. x/28.02.2015.

Ulterior, conform legislaţiei in vigoare, anunţul a fost publicat automat de către sistem în JUE cu nr. 2015/S 044-076821.

În fişa de date a achiziţiei, nu se poate susţine concluzia comisiei de control că, au fost întocmite criterii cu efect desuasiv .

Cei doi ofertanţi la care se face referire în Decizia contestată nu au fost respinşi pentru motivul că, nu au prezentat dovada recunoaşterii/validării de către AACR până la data depunerii ofertelor, ci pentru faptul că, nu au prezentat certificări eliberate de autoritatea similară AACR din ţara lor de origine, fapt cunoscut şi de către reprezentanţii Comisiei precum şi de către reprezentanţii Ministerului Transporturilor-DGOIT şi consemnate în Decizia nr. 12/05.02.2019 precum şi în nota de constatare, dar de care nu s-a ţinut cont.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurentul pârât şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la criticile din recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate, astfel că vor fi admise, având în vedere următoarele aspecte:

În jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Ca principiu, instanţa de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial.

În speţă, nu au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conţină "expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti. În concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele recurentului pârât, şi nu a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că, instanţa de fond a omis a analiza motivele pentru care a fost aplicată corecţia financiară în speţă, adică aspectul sesizat de către Comisia Europeană şi anume, faptul că prin impunerea criteriului prezentării de către ofertanţi a autorizării AACR şi prin termenele lungi de acordare a autorizaţiei AACR: nu a fost respectat principiul tratamentului egal cu tot ceea ce implică acesta şi faptul ca ofertanţii trebuie să se afle pe o poziţie de egalitate şi să aibă aceleaşi şanse în legătură cu elaborarea ofertelor; un asemenea criteriu a fost de natură să împiedice depunerea unor oferte/a fost mai puţin atractivă oportunitatea de a depune oferte; criteriul de calificare mai sus menţionat nu reprezenta singura modalitate prin care ofertanţii puteau să îşi demonstreze capacitatea tehnică sau profesională şi nu a existat o flexibilitate în ceea ce priveşte modalitatea prin care este probată capacitatea ofertanţilor de a duce la bun sfârşit contractul atribuit.

Cu privire la aspectele menţionate mai sus, respectiv, considerentele care au stat la baza aplicării corecţiei financiare, prima instanţă şi-a însuşit punctul de vedere al reclamantei din cererea de chemare în judecată, a omis susţinerile din întâmpinarea Ministerului Transporturilor, şi totodată, prima instanţă s-a raportat la legislaţia comunitară doar parţial.

Totodată, Înalta Curte reţine că, instanţa de fond a reţinut prin sentinţa recurată, considerente străine de natura pricinii.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată nu a fost contestată procedura achiziţiei publice şi nici dreptul autorităţii de a aplica anumite criterii de calificare şi selecţie sau faptul că aceste criterii nu ar fi fost prezentate în fişa de date a achiziţiei. Or, instanţa de fond a adus argumente în fapt şi în drept pe aceste aspecte.

Mai mult chiar, faptul că la emiterea criteriilor de calificare au fost respectate dispoziţiile legale naţionale incidente sau faptul că documentaţia de atribuire a fost verificată de ANAF, că anunţul a fost validat de către ANAF, respectiv că niciunul dintre ofertanţi nu a contestat documentaţia sub aspectul autorizării, nu au relevanţă în speţă, deoarece, organele de control s-au raportat la legislaţia comunitară.

Faţă de cele anterior prezentate, în speţă, Înalta Curte reţine incidenţa motivului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".

Cu privire la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a nu făcut o corectă interpretare şi aplicare a textelor de lege incidente în cauză, respectiv, cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) indice 1 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 10 coroborat cu art. 54 alin. (1) din Directiva nr. 2004/17/UE.

Astfel, potrivit art. 10 din Directiva nr. 2004/17/CE - aplicabilă procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale, incidentă în speţă -, entităţile contractante au obligaţia să trateze operatorii economici în mod egal şi fără discriminare şi să acţioneze într-o manieră transparentă.

Art. 54 alin. (1) din Directivă prevede că, în cadrul unei proceduri deschise, entităţile contractante trebuie să stabilească criterii şi norme obiective, disponibile operatorilor economici. În acelaşi sens, conform prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt: a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; d) transparenţa: f) eficienţa utilizării fondurilor publice.

Potrivit Ordinul nr. 1448/2014 pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române, privind autorizarea sau acceptarea agenţilor aeronautici civili în domeniul aeroportuar sau conex RACR-AD-AACDA, durata procesului de autorizare/acceptare este de 60 de zile calendaristice de la data depunerii cererii de autorizare/acceptare.

Perioada dintre data de transmitere a anunţului de participare spre a fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (27.02.2015) şi data limită de depunere a ofertelor (20.04.2015) a fost de 52 de zile, astfel încât potenţialii ofertanţi interesaţi să participe la procedura de atribuire şi care îndeplineau toate celelalte cerinţe minime, dar nu deţineau încă certificatele AACR solicitate, s-au aflat în imposibilitatea de a depune ofertă.

Înalta Curte constată că, prin, prin Raportul final de audit al Comisiei Europene - Ares (2018)5551483 -30.10.2018, privind auditul funcţionării sistemelor de gestiune şi control, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 privind Programul operaţional 2014EO16M1OP001 -Programul Operaţional Infrastructura Mare - Misiunea de Audit nr. REGC214x.e Lucrări pentru reabilitarea infrastructurii de mişcare a aeroportului Craiova" s-a constatat o neregulă, şi anume faptul că, utilizarea criteriilor de selecţie prevăzute în anunţul de participare al acestei proceduri de achiziţie, contravine dispoziţiilor Directivei 2004/17/CE, respectiv că, prin impunerea cerinţei de a prezenta certificate legate exclusiv de infrastructura portuară fără a permite participarea organizaţiilor cu experienţă similară în alte sectoare de construcţii, nu se asigură un mediu concurenţial în ceea ca priveşte procedura de atribuire. Mai mult chiar, prin impunerea criteriului anterior menţionat, în concepţia Comisiei Europene la momentul lansării cererii de oferte, ar fi fost creat un avantaj semnificativ pentru întreprinderile care, posedau deja certificatele solicitate, comparativ cu întreprinderile care nu iniţiaseră încă procedura de certificare AACR. Totodată, autoritatea contractantă nu a acceptat posibilitatea ca certificatele AACR să fie primite după termenul limită pentru depunerea ofertelor, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 10 şi ale art. 54 alin. (1) din Directiva 2004/17/CE.

Prin urmare, reiese că, întreprinderile care posedau deja certificatele, la momentul lansării cererii de oferte au beneficiat de un avantaj comparativ cu întreprinderile care nu le deţineau/nu iniţiaseră încă procedura de certificare AACR, astfel că, nu prezintă relevanţă faptul că ofertanţii respinşi nu au contestat efectiv criteriul de capacitate profesională.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că, nu a fost atins scopul organizării oricărei proceduri de atribuire a contractelor de achiziţii publice, acela de a asigura accesul cât mai multor operatori economici la aceasta şi de a promova o concurenţă reală între operatorii economici.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, reiese astfel că, principiul egalităţii de tratament şi cel al nediscriminării, aşa cum sunt acestea prevăzute în Directiva 2004/17/CE au fost încălcate în contextul, în care autoritatea contractantă nu a acceptat, în fapt, posibilitatea ca certificatele AACR să fie primite după termenul limită pentru depunerea ofertelor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că, sentinţa recurată este afectată de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul.

Va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internaţional Craiova, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Transport împotriva sentinţei nr. 328 din 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internaţional Craiova, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.