Failure to substantiate late filing exception in insurance guarantee claim despite contradictory reasoning in judgment

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, la data de 30.09.2019, reclamanta A. a solicitat:

1. Repunerea în termenul de a formula contestaţie împotriva Deciziei nr. 11622/27.11.2017;

2. Anularea Deciziei nr. 11622/27.11.2017 emisă de pârâtul FGA;

3. Obligarea pârâtului FGA să analizeze pe fond cererea de despăgubire formulată de reclamantă şi înregistrată la data de 14.11.2016;

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 7 din 6 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii cererii formulată de reclamanta A. împotriva pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a respins acţiunea ca fiind tardiv formulată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În principal, a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Cu referire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a arătat că instanţa de fond a stabilit primul termen de judecată la 07.01.2020, dată la care a rămas în pronunţare asupra fondului cauzei. Prin apărător ales, la data de 06.01.2020, a solicitat prin e-mail judecarea cauzei în lipsă pentru termenul de judecată din 07.01.2020, solicitând comunicarea precizării de acţiune formulate şi a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015. Din cuprinsul sentinţei atacate rezultă că şedinţa de judecată a avut loc la data de 06.01.2020. În situaţia în care instanţa a apreciat că nu se impune admiterea cererii de amânare formulată şi a apreciat că este lămurită, rămânând în pronunţare, avea obligaţia de a amâna pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Astfel, instanţa a judecat cauza în lipsa citării legale a reclamantei la termenul de judecată din 07.01.2020 şi nu a procedat la amânarea pronunţării în vederea depunerii de concluzii scrise. În aceste condiţii au fost încălcate dispoziţiile art. 13, art. 153 şi art. 222 C. proc. civ.

În plus, a arătat că sentinţa recurată comunicată reclamantei nu este semnată de judecător, de grefier şi nu poartă nicio ştampilă a instanţei, fiind încălcate dispoziţiile art. 425 şi art. 426 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a arătat că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii.

Instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a contestat eventuala tardivitate a prezentei contestaţii, ci doar a tardivităţii depunerii cererii de plată după expirarea termenului legal la FGA, acesta fiind şi motivul pentru care cererea a fost respinsă fără a fi analizată pe fond, iar în dispozitiv s-a reţinut că a fost admisă excepţia tardivităţii cererii formulată de reclamantă, fiind respinsă ca tardiv formulată.

Astfel, instanţa nu a analizat excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, însă a admis-o, în condiţiile în care această excepţia nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor şi nici nu au fost administrate probele solicitate prin cererea de chemare în judecată şi prin precizarea acesteia.

Ad major, la cuvântul, pe fondul cauzei, consilierul juridic al pârâtei FGA a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii astfel cum a fost formulată, susţinând că pe dovada de confirmare a primiri deciziei FGA apare o semnătură şi că nu s-a făcut dovada că această semnătură nu aparţine reclamantei.

A precizat că a solicitat instanţei de fond efectuarea de verificări de scripte şi inclusiv o expertiză grafică, formulând şi o plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, raportat la semnătura care apare pe dovada confirmării de primire.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Având în vedere că prevederile legale criticate nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de despăgubire pe cale administrativă, dreptul său de creanţă este supus nu numai arbitrariului, soluţionarea cererii fiind practic lăsată exclusiv în sarcina Fondului de garantare a asiguraţilor, ci şi întinderii nelimitate în timp în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de despăgubire, deoarece legea nu prevede un termen de soluţionare a acestor cereri, ci doar calea de atac împotriva soluţiei adoptate. Aşa fiind, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 limitează accesul la justiţie şi nu respectă dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, aducând atingere, totodată, şi dispoziţiilor art. 51 alin. (4) din Constituţie, privind dreptul de petiţionare, prin inexistenţa unui termen de soluţionare a cererilor de despăgubire, precum şi art. 6 din CEDO.

Dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 încalcă liberul acces la justiţie în condiţiile în care persoanelor care au suferit o vătămare provocată de persoanele care au avut încheiată o poliţă de asigurare cu o societate de asigurări care a intrat în insolvenţă nu le este comunicată hotărârea de deschidere a procedurii falimentului şi astfel nu au cunoştinţă despre data rămânerii definitive a acestei hotărâri.

A arătat că deşi a invocat excepţia de nelegalitate a art. 14 din Legea nr. 213/2015, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestui aspect.

După reiterarea situaţiei de fapt în ceea ce priveşte consecinţele accidentului rutier asupra stării sale de sănătate, a arătat că numărul zilelor de îngrijiri medicale au fost stabilite definitiv doar la data de 07.02.2018, când a fost emis rechizitoriul în dosarul penal nr. x/2014 Astfel, la data formulării cererii de plată, 03.11.2016 data poştei, numărul zilelor de îngrijiri medicale nu era stabilit în mod definitiv şi nici despăgubirea pe care o putea solicita nu era cea finală. Ulterior datei de 03.11.2016 au mai fost efectuate suplimente la raportul de expertiză medico - legală, astfel cum rezultă din rechizitoriul din data de 07.02.2018 întrucât starea de sănătate a sa s-a deteriorat şi au fost evidenţiate probleme de sănătate în legătură cu accidentul din data de 21.07.2014.

Recurenta-reclamantă a arătat că este un terţ în procesul de deschidere a procedurii falimentului, că nu i s-a comunicat hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, astfel încât nu a putut cunoaşte data rămânerii definitive a acestei hotărâri. De asemenea, nu a putut urma separat procedura de faliment a asigurătorului conform Legii nr. 85/2014 în vederea recuperării creanţei din activele asigurătorului în faliment întrucât nu eram în posesia unui titlu executoriu.

A mai precizat că avea vârsta de 16 ani în anul 2016, astfel încât toate actele sale trebuiau a încuviinţate de către mama sa pentru valabilitatea lor, neputând formula o cerere de plată către FGA fără această încuviinţare.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

În esenţă, cu privire la primul motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), a arătat că procedura de citare cu recurenta-reclamantă a fost legal îndeplinită pentru termenul din 07.01.2020, neexistând motiv de amânare pentru comunicarea înscrisurilor, din moment ce instanţa a apreciat că este lămurită cu privire la aspectele deduse judecăţii, fiind vorba despre excepţia tardivităţii.

Cu referire la al doilea motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) a arătat că excepţia tardivităţii s-a pus în discuţie, în şedinţă publică, reprezentantul FGA având cuvântul asupra acesteia, fiind evident că reclamanta nu putea pune concluzii pe această excepţie, întrucât a lipsit la termenul de judecată şi a solicitat judecarea în lipsă.

În ceea ce priveşte al treilea motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), a aratat că sunt reluate susţinute pe fondul cauzei privind prevederile art. 14 din Legea nr. 213/2015, recurenta făcând confuzie între tardivitatea depunerii cererii de plată la FGA şi termenul pentru formularea contestaţiei împotriva deciziei emise de FGA.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 27 ianuarie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului pentru nesemnarea acestuia, invocată de intimatul-pârât, având în vedere că la data de 25 ianuarie 2022, s-au transmis, prin e-mail, exemplare ale cererii de recurs care poartă semnătura avocatului ales, doamna B., în baza împuternicirii ataşată la dosar, fiind acoperită această neregularitate, astfel cum permit dispoziţiile art. 196 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat repunerea în termenul de a formula contestaţie împotriva Deciziei nr. 11622/27.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea acestei decizii şi obligarea pârâtului FGA să analizeze pe fond cererea de despăgubire formulată şi înregistrată la data de 14.11.2016.

Prin decizia contestată nr. 11622/27.11.2017, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată formulată de reclamanta A., întrucât această cerere a fost depusă după expirarea termenului legal de 90 de zile, prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015.

Instanţa de fond, soluţionând cauza, a admis excepţia tardivităţii cererii formulată de reclamanta A. împotriva pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a respins acţiunea ca fiind tardiv formulată.

Prin recursul declarat, recurenta-reclamantă a invocat nelegalitatea sentinţei atacate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează situaţia când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte îl apreciază ca fiind incident în prezenta cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea nu îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă nu a expus în cadrul considerentelor sentinţei, argumentele care au condus la pronunţarea soluţiei.

Astfel, observă instanţa de control judiciar că obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită prima instanţă l-a reprezentat contestaţia împotriva Deciziei nr. 11622/27.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care s-a respins cererea de plată formulată de reclamanta A., astfel cum permit dispoziţiile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, reclamanta solicitând totodată, repunerea în termenul legal de a formula contestaţie împotriva Deciziei nr. 11622/27.11.2017.

Deşi instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei tardivităţii cererii de chemare în judecată cu care a fost investită, în considerente nu a arătat motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat această soluţie, ci a prezentat motivele pe fondul problemei deduse judecăţii, respectiv tardivitatea cererii de plată adresată Fondului de Garantare a Asiguraţilor, reţinând că aceasta a fost depusă la data de 03.11.2016, după împlinirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015.

Totodată, în considerente, instanţa de fond a reţinut că pârâtul nu a contestat eventuala tardivitate a prezentei contestaţii, ci doar a tardivităţii depunerii cererii de plată după expirarea termenului legal la FGA, însă în dispozitiv a admis excepţia tardivităţii cererii formulată de reclamantă.

Procedând astfel, judecătorul fondului nu a motivat soluţia adoptată.

Or, o astfel de hotărâre nu respectă exigenţele art. 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, motivarea reprezintând un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, iar lipsa acesteia atrage casarea ei. Scopul motivării este acela de a fundamenta şi explica măsurile adoptate de instanţă în cadrul dispozitivului.

În aceste condiţii, recurentei-reclamante i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu celorlalte motive de recurs, invocate de recurenta-reclamantă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) şi (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamantă, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul - pârât.

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 7 din 6 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.