Refusal to change medical residency specialty held to constitute an abuse of power; appeals by health authorities dismissed

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată şi înregistrată la data de 8.10.2018 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii solicitând anularea adresei nr. x/5 iunie 2018 prin care s-a decis că nu poate fi emis un ordin pentru schimbarea specialităţii prin care a fost admisă în calitate de medic rezident, fiind încălcate dispoziţiile art. 10 alin. (2) teza a doua din H.G. nr. 899/2002.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor să emită un act administrativ/ordin, prin care să dispună schimbarea specialităţii din motive justificate în cazul medicilor rezidenţi, temeiul de drept pentru această cerere fiind dispoziţiile art. 1 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ şi art. 10 alin. (2) teza a doua din H.G. nr. 899/2002, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 145/F-C pronunţată în data de 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. împotriva pârâţilor MINISTERUL SĂNĂTĂŢII şi MINISTRUL SĂNĂTĂŢII, obligând intimaţii să emită un act administrativ prin care să dispună schimbarea specialităţii, din motive justificate, a reclamantei A., din specialitatea "Neurologie", în specialitatea "Psihiatrie", conform opţiunii exercitate prin cererea nr. x/22.05.2018."

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 145/F-C din 17 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii, ambii recurenţi încadrându-şi în drept criticile formulate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Ministrul Sănătăţii a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare, modificarea sentinţei civile recurate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerii cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministrul Sănătăţii, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, a solicitat, de asemenea, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin recursul său, recurentul Ministerul Sănătăţii a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii, a formulat întâmpinare intimata-reclamantă A., solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

A susţinut în esenţă intimata-reclamantă că

De asemenea şi recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare la recursul promovat de Ministrul Sănătăţii, solicitând admiterea acestuia, respectiv admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Sănătăţii şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, că neîntemeiată.

A susţinut în esenţă recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii că, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legiutorul a statuat că, în materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă aparţine autorităţii publice, motiv pentru care nu conferă legitimare procesuală pasivă ministrului sănătăţii.

Recurentul - pârât Ministerul Sănătăţii, prin Ministrul Sănătăţii a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimata -reclamantă, solicitând admiterea recursurilor formulate, cu consecinţa admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Sănătăţii şi respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 20 iunie 2019 s-a fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 5 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul cereri de recurs se invocă pentru prima dată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi în raport de obiectul cauzei şi de adresa contestată a refuzului nejustificat de soluţionare a cererii.

Se arată că recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii nu are calitatea de emitent al adresei nr. x/5.06.2008 şi în consecinţă nu avea calitatea procesuală pasivă în cadrul litigiului fiind în mod nelegal obligat la cele dispuse de prima instanţă.

Pe fond se arată că sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei privind schimbarea specialităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "i" şi "n" din Legea nr. 554/2004.

Se arată că adresa nr. x/5.06.2018 este legală deoarece la acea dată erau în curs de elaborare noile proceduri de schimbare a specialităţii din motive obiective şi în consecinţă la acea dată nu-i putea fi apreciată reclamantei cererea.

În cadrul recursului nu se formulează critici de nelegalitate care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că sentinţa de fond prin care s-a admis în parte acţiunea cuprinde o motivare contradictorie şi este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte excesul de putere, definit conform art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004 reţinut de prima instanţă.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. în cadrul recursului se invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 435 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. respectiv existenţa unei motivări pe toate apărările formulate în cauză.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se arată că în cauză prima instanţă a apreciat nelegal în sensul existenţei unui exces de putere - definit conform art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004 de a nu rezolva cererea reclamantei având ca obiect schimbarea specialităţii în timpul perioadei de rezidenţiat.

Aceasta deoarece la data emiterii adresei de răspuns - iunie 2018 nu exista cadrul legal care să permită schimbarea specialităţii din motive justificate, iar ulterior în raport de dispoziţiile art. 22 alin. 2 din O.G. nr. 18/2009 reclamanta nu îndeplininea condiţiile legale pentru schimbarea specialităţii.

Se arată că în cauză nu a existat rea credinţă în emiterea adresei de răspuns, iar prima instanţă nu a verificat dacă motivele invocate de reclamantă sunt justificate pentru schimbarea specialităţii.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

La dosar intimata-reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Curtea analizând recursurile declarate apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente comune ambelor recursuri.

Deşi ambele recurente invocă ca motiv de casare dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., în cadrul celor două recursuri Curtea nu a identificat în concret critici care să vizeze acest motiv de recurs, motiv care a fost enunţat dar nu şi demonstrat.

În cauză nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. Curtea apreciind că aceste critici nu poate fi reţinute.

Motivarea în fapt şi în drept corespund exigenţelor dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată pentru prima dată în recurs de către recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii aceasta nu este fondată.

Această parte are calitate procesuală pasivă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi mai ales în ceea ce priveşte solicitarea de obligare a recurenţilor-pârâţi de a-i soluţiona cererea având ca obiect schimbarea specialităţii medicale înainte de finalizarea stagiului de rezident. Iar conform art. 10 alin. 2 teza a doua din H.G. nr. 899/2002 în vigoare la data cererii şi emiterii adreselor de răspuns schimbarea specialităţii în cazul rezidentului se poate dispune în cazuri justificate fără a fi necesar un nou concurs prin ordin al ministrului sănătăţii. În consecinţă fiind implicat în procedură recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii deşi nu are calitatea de emitent al adresei contestate are calitate procesuală pasivă în cauză.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. comun ambelor recursuri este apreciat de Curte ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile unei interpretări şi aplicări greşite a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

În cauză prima instanţă a apreciat corect existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei, nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei, refuz concretizat prin adresa din 5.06.2018. această adresă a fost emisă cu exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004.

Această adresă din 5.06.2018 a fost apreciată în mod corect nelegală în condiţiile în care reclamanta în raport de adresa anterioară emisă de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii şi-a schimbat prima opţiune şi a optat pentru a doua specialitate ţinând cont de punctajul necesar pentru a doua specialitate.

A optat pentru specialitatea enumerată în adresa din 27.02.2018 şi a solicitat în consecinţă schimbarea specialităţii.

Atât în adresa din 27.02.2018 cât şi în adresa din 5.06.2018 ultima contestată în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu se invocă ca motiv de nesoluţionare a cererii, motivele medicale pe care se susţine că reclamanta nu le-ar fi probat.

Acestea au fost depuse şi prezentate la prima cerere la care s-a primit răspuns la data de 27.02.2018.

În mod corect s-a constatat de prima instanţă existenţa exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte a doua adresa de răspuns din 5.06.2018 deoarece modificarea unui cadru legislativ în curs la data cererilor de schimbare a specialităţii medicului rezident nu reprezintă un motiv temeinic pentru nesoluţionarea cererii reclamantei, conform opţiunii exercitate prin cererea nr. x din 22.05.2018.

Aceasta deoarece conform art. 10 alin. 2 teza a doua din H.G. nr. 899/2002 în vigoare schimbarea specialităţii în care a fost admisă rezidentul se poate dispune în cazuri justificate.

Iar în raport de conţinutul adresei din 5.06.2018 prin care se invocă ca temei modificarea cadrului legislativ şi nu lipsa unor condiţii de către reclamantă în mod legal prima instanţă a contestat existenţa unui exces de putere din partea recurentului-pârât Ministerul Sănătăţii şi corelativ şi din partea Ministrului Sănătăţii în ceea ce priveşte soluţionarera cererii reclamantei prin care să se dispună schimbarea specialităţii din motive justificate, din specialitate "Neurologie" în specialitatea "Psihiatrie", conform opţiunii exercitate prin cererea nr. x/22.05.2018.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. 1 C. proc. civ. va respinge recursurile declarate ca nefondate menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 145/F-C din 17 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.