Probation service salary classification and arrears: procedural interest extinguished by subsequent compliance with lower court judgment

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei, a solicitat:

- rectificarea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 542/C/2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariate ale reclamantei, în sensul determinării corecte a salariului pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie;

- obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după cum urmează:

• începând cu data de 09 aprilie 2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON;

• începând cu data de 01 decembrie 2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

- obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei;

- obligarea pârâtului Ministerului Justiţiei să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune:

• să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul corect calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi în acord cu indicaţiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie;

• să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şl aplicate în mod individual şl progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

- obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariale de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09 aprilie 2015 până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât şi a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei în data de 08 octombrie 2018, reclamanta A. şi-a modificat acţiunea astfel:

1. a modificat primul petit din cererea introductivă, după cum urmează: obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, la emiterea OMJ-ului individual prin care să îi recunoască şi să stabilească un salariu corect ce conţine VRS 463,5 RON (conform OMJ nr. 2883/C/2018);

2. să se constate că al doilea petit din cererea introductivă a rămas fără obiect, respectiv acela de a obliga pârâţii să reconsidere perioada de acordare a diferenţelor salariale prevăzute de OMJ 542/C/2018;

3. a menţinut petitul al treilea din cererea introductivă, respectiv obligarea pârâţilor în vederea stabilirii unui calendar exact pentru plata sumelor restante cu titlul despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate din rata inflaţiei;

4. a modificat petitul al patrulea, în sensul de a aplica procentele menţionate în cererea introductivă, luând în calcul noua valoare de referinţă sectorială recunoscută pentru personalul de probaţiune prin OMJ 2883/C/2018, respectiv de 463,5 RON;

5. a modificat petitul al cincilea, în sensul de a fi obligată Direcţia Naţională de Probaţiune la plata restanţelor salariale în conformitate cu noile ordine emise, respectiv 2883/C/2018 şi 3996/C/2018, a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei;

6. a modificat petitul al şaselea în sensul de obligare a Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) sumele necesare plăţii drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispoziţiile noilor ordine ce au fost emise, respectiv OMJ nr. 2883/C/2018 (prin care se recunoaşte VRS 463,5 RON) şi OMJ nr. 3996/C/2018 (prin care i se acordă un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei;

7. a adaugat petitul al şaptelea, acela privind obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea, la sumele cuvenite, a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 303 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune;

- a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită în favoarea reclamantei ordin de stabilire a drepturilor salariale individuale conform art. 1 din Ordinul MJ nr. 2883/C/19.07.2018;

- a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferenţe neacordate din drepturile salariale restante stabilite prin Ordinul MJ nr. 2883/C/19.07.2018 şi Ordinul MJ nr. 3396/29.08.2018, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei privind capătul de cerere având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune fondurile necesare plăţii drepturilor salariale şi a respins acest capăt ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

- a respins în rest acţiunea.

3. Cererile de recurs declarate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 303 din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei.

3.1. Pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

La data de 07 septembrie 2021, recurenta - pârâtă a depus la dosar un set de înscrisuri, precizând că drepturile salariale solicitate de reclamantă au fost achitate.

3.2. Pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul înlăturării obligaţiei de a emite în favoarea intimatei-reclamante a unui ordin de stabilire a drepturilor salariale individuale, conform art. 1 din Ordinul MJ nr. 2883/C/19.07.2018, stabilită de instanţa de fond în sarcina Ministerului Justiţiei.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurenţilor-pârâţi Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, pe de o parte, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a procedat la emiterea Ordinului nr. 4929/C/2018, prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantei, începând cu data de 09 aprilie 2015, corespunzătoare unei vechimi în funcţie între 5 şi 10 ani şi gradaţiei 4, fiind stabilite şi drepturile salariale de care aceasta a beneficiat succesiv, începând cu data de 09 aprilie 2015, iar pe de altă parte, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a procedat la plata sumelor reprezentând diferenţe neacordate din drepturile salariale restante stabilite prin Ordinul MJ nr. 2883/C/19.07.2018 şi Ordinul MJ nr. 3396/29.08.2018 .

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursurilor, având în vedere că recurenţii - pârâţi şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâţilor nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor şi va respinge recursurile declarate de pârâţii Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 303 din 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată din oficiu.

Respinge recursurile declarate de pârâţii Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 303 din 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.