Admissibility of revision rejected; procedural ruling on constitutional referral referral not subject to review.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected as inadmissible the applicant’s application for revision (revizuire) against its Decision No. 3805/23 July 2020, which had dismissed the appeal against a 11 June 2020 interlocutory order refusing to refer an unconstitutionality exception to the Constitutional Court; the challenged decision remains in force. The applicant invoked grounds under Article 509(1)(1) and (8) of the Civil Procedure Code, arguing the appellate court failed to assess the link between the challenged legal texts (Articles 214(2) CPC, Articles 11, 52(1), 53(2), 139 of Law No. 304/2004) and the merits of the pending case, and that the ruling violated res judicata of a prior decision admitting a similar referral. The Court held that revision under point 1 is admissible only against decisions that adjudicate the merits or evoke the fond, which the challenged decision—confirming only a procedural ruling on admissibility of a constitutional referral—does not; the alleged failure to analyze arguments does not constitute the “less than asked” ground. For point 8, the Court found no triple identity of parties, object, and cause (Article 431(1) CPC) between the cited earlier decision and the challenged ruling, and rejected the applicant’s oral attempt to rely on a different prior decision as a late modification of the application. Decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 214 alin. (2) din C. proc. civ, art. 139 din Legea nr. 304/2004, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Admissibility of revision rejected; procedural ruling on constitutional referral referral not subject to review: 3805/23 July 2020, which had dismissed the appeal against a 11 June 2020 interlocutory order refusing to refer an unconstitutionality exception to the Constitutional Court; the challenged decision remains in force. The applicant invoked grounds under Article 509(1)(1) and (8) of the Civil Procedure Code, arguing the appellate court failed to assess the link between the challenged legal texts (Articles 214(2) CPC, Articles 11, 52(1), 53(2), 139 of Law No. 304/2004) and the merits of the pending case, and that the ruling violated res judicata of a prior decision admitting a similar referral. The Court held that revision under point 1 is admissible only against decisions that adjudicate the merits or evoke the fond, which the challenged decision—confirming only a procedural ruling on admissibility of a constitutional referral—does not; the alleged failure to analyze arguments does not constitute the “less than asked” ground. For point 8, the Court found no triple identity of parties, object, and cause (Article 431(1) CPC) between the cited earlier decision and the challenged ruling, and rejected the applicant’s oral attempt to rely on a different prior decision as a late modification of the application. Decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedArticle that defines the scope of revision (only final judgments on the merits or evoking the merits) and was applied to declare the request inadmissible.
Procedural rule applied in the dispositive to dismiss the revision request as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 26 februarie 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Informaţii, a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 3805 din 23 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins recursul declarat împotriva încheierii din 11 iunie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2013.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ.
Circumscris cazului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuentul susţine că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra legăturii textelor de lege a căror neconstituţionalitate s-a invocat cu soluţionarea fondului cauzei pendinte, precum şi a interesului autorului excepţiei în soluţionarea acesteia.
Arată revizuentul că a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. (2) din C. proc. civ., art. 11, art. 52 alin. (1), art. 53 alin. (2) şi art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu referire şi la art. 29 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 304/2004, precum şi la art. 31 alin. (2) din aceeaşi lege, apreciind că aceste texte de lege contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 53, art. 61, art. 73, art. 108, art. 124 şi art. 126 din Constituţie, precum şi art. 6 şi art. 14 din Convenţia EDO.
În susţinerea cererii de sesizare a forului constituţional, a invocat faptul că asigurarea unui proces echitabil are în vedere continuitatea completului de judecată ce administrează probe, ce se pronunţă pe cererile şi excepţiile părţilor, fiind cel care, în final, pe baza cercetării şi dezbaterii acţiunii, se pronunţă prin hotărâre. Prin continuitatea instanţei se are în vedere continuitatea completului de judecată, ceea ce semnifică faptul că judecătorii care îl compun trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii unui proces, fără să fie schimbaţi de la un termen la altul. Principiul repartizării aleatorii şi principiul continuităţii reprezintă garanţii ale procesului echitabil şi prin prisma accesului la o instanţă independentă şi imparţială, astfel cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa CEDO.
A mai arătat revizuentul că, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, încheierile şi procesele-verbale întocmite în situaţiile de modificare a compunerii completului de judecată se depun la dosarul cauzei, iar copii de pe acestea, certificate de grefierul de şedinţă, se păstrează în mape separate; la dosarul cauzei se depun şi copii de pe hotărârile colegiului de conducere prin care este modificată compunerea completului de judecată, certificate de grefierul de şedinţă, lipsa acestora putând fi invocată de către orice parte.
În acest context, revizuentul susţine că neregularitatea schimbării componenţei completului de judecată este cea care atrage încălcarea principiului continuităţii, motiv pentru care, în dosarul nr. x/2013, unde a avut calitatea de recurent, a invocat excepţia privind unicitatea şi continuitatea completului de judecată/excepţia de neregularitate a schimbării componenţei completului de judecată, apreciind că s-a încălcat principiul continuităţii judecătorilor din completul de judecată şi principiul repartizării aleatorii a cauzelor. În esenţă, apreciază că, urmare a modificării repetate a componenţei completului de judecată, a fost afectat dreptul său de acces la instanţă, schimbările judecătorilor din complet nefiind justificate de motive temeinice şi transparente.
Prin urmare, arată revizuentul, excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul dosarului nr. x/2013 are legătură directă cu dosarul nr. x/2013, în raport de neregularitatea şi lipsa justificării schimbării componenţei completului de judecată învestit cu soluţionarea acestui din urmă dosar.
Faţă de aceste aspecte, susţine revizuentul că instanţa de recurs nu a analizat legătura dintre textele de lege a căror neconstituţionalitate se invocă şi soluţionarea fondului cauzei pendinte, câtă vreme, prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a urmărit clarificarea caracterului constituţional al unor prevederi legale care produc efecte în planul procedural al soluţionării cauzei şi afectează principiile echităţii şi accesului real la o instanţă constituită în baza legii. Textele legale contestate au în mod concret o înrâurire asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, fiind evident interesul revizuentului de a-i fi soluţionată cauza de judecători desemnaţi aleatoriu, pentru garantarea unui proces corect.
Susţine revizuentul că, prin încheierea din 11.06.2020, instanţa a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca nefondată, deşi putea să o respingă doar ca inadmisibilă. Instanţa de judecată are posibilitatea de a analiza doar îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, fără a antama temeinicia cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. În aceste condiţii, instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a prezentat motive străine de natura cauzei - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Pentru acelaşi motiv, al respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, revizuentul susţine că încheierea din 11.06.2020 a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Astfel, consideră revizuentul că în cauză erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţii din Legea nr. 304/2004 şi C. proc. civ., dispoziţiile contestate sunt în vigoare şi au legătură cu soluţionarea cauzei, în raport de neregularitatea şi lipsa justificării schimbării componenţei completului de judecată învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2013 Totodată, excepţia a fost ridicată la cererea revizuentului, în calitate de recurent în dosarul nr. x/2013 şi textele de lege contestate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Întrucât în cuprinsul deciziei nr. 3805/23.07.2020 nu s-a analizat niciunul din aceste argumente, susţine revizuentul că necercetarea şi nepronunţarea asupra unui lucru cerut reprezintă caz de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Circumscris cazului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţine revizuentul că încheierea de şedinţă din data de 11.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2013, încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii pronunţate în dosarul nr. x/2014, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate similară cu cea invocată de revizuent, aspect la care nu se face referire în cuprinsul deciziei atacată cu prezenta revizuire.
2. Apărările formulate în cauză
Intimatul Serviciul Român de Informaţii nu a depus întâmpinare faţă de cererea de revizuire formulată de A.
II. Soluţia Înaltei Curţi asupra revizuirii
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 - 11, hotărârile pronunţate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 şi pct. 7-10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv pct. 7 - 11, conform modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018).
Prezenta revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., iar condiţiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare sunt analizate prin raportare atât la cerinţele anterior amintite, cât şi la cele specifice, deduse din cazurile de revizuire invocate de revizuent.
Înalta Curte reţine că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă doar cazului de revizuire prevăzut de pct. 1 din acest articol, în cazul pct. 8 fiind incidentă excepţia reglementată de alin. (2) al aceluiaşi articol.
Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei instanţelor naţionale, hotărârile instanţei de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţa admite recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reţinut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepţii, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluţionarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competenţă, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecăţii.
Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că decizia atacată cu revizuire este pronunţată într-un recurs declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate. Or, această decizie nu evocă fondul cauzei pentru că doar confirmă rezultatul analizei condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale realizată de prima instanţă. Totodată, invocata neanalizare a unor argumente care susţineau sesizarea Curţii Constituţionale nu constituie acordarea a mai puţin decât s-a cerut, cazul de revizuire privind obiectul cererii soluţionate prin hotărârea supusă revizuirii, iar nu motivele expuse în susţinerea sa.
Prin urmare, raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul şi pentru motive care nu se circumscriu cazului de revizuire invocat.
În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta priveşte situaţia în care există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În cauză, revizuentul a susţinut că încheierea de şedinţă din data de 11.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii pronunţate în dosarul nr. x/2014, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a admis o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate similară, iar prin decizia nr. 3805 din 23 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, nu s-a analizat acest argument invocat de recurentul A..
Înalta Curte, depăşind inadvertenţa expunerii potrivit căreia hotărârea apreciată a fi potrivnică unei hotărâri anterioare nu este decizia nr. 3805 din 23 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, ce face obiectul revizuirii, ci încheierea de şedinţă din data de 11.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2013 şi constatând că ceea ce se invocă este încălcarea, prin această decizie, a autorităţii de lucru judecat a hotărârii anterioare (încheierea pronunţată la 14 mai 2019 în dosarul nr. x/2014), reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cazului de revizuire invocat. Astfel, încheierea anterioară este pronunţată într-un litigiu care priveşte alte părţi (reclamantul B. şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate) şi altă excepţie de neconstituţionalitate, invocată într-o cauză care nu are nicio legătură cu pricina revizuentului, nefiind îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, prevăzută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.
Prin concluziile orale formulate în faţa instanţei de revizuire, revizuentul a solicitat a fi avută în vedere, din perspectiva art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încheierea pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2014, prin care a fost admisă o altă cerere formulată de revizuent, de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate similare. Această susţinere nu poate fi primită şi analizată, reprezentând o modificare a argumentelor expuse în susţinerea cererii de revizuire, formulată cu nerespectarea dispoziţiilor procedurale referitoare la conţinutul, forma şi termenul de depunere a căii de atac extraordinare.
Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe pct. 1 şi 8 din art. 509 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de A., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 3805 din 23 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.