Mayor’s conflict-of-interest finding upheld over spouse’s appointment as project manager.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, întocmit de intimată, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 75/CA/2019-PI din 15 aprilie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că nu poate fi ignorat nici faptul că, spre stupoare şi indignarea noastră cu încălcarea dispoziţiilor Legale privind confidenţialitatea datelor cu caracter personal (Regulamentul (UE) 20167679, de aplicabilitate generală şi Directiva (UE) 2016/680 referitoare la protecţia datelor personale în cadrul activităţilor specifice desfăşurate de autorităţile de aplicare a legii.) am aflat pentru prima oară din presă şi mijloacele de informare în masă de emiterea acestui Raport întocmit de instituţia intimată fără ca acest document administrativ să fie comunicat subsemnatului ceea ce mi-a produs un mare prejudiciu de imagine.

Mai mult, în aplicarea şi respectarea prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 intimata avea obligaţia ca Raportul emis la 09.07.2018 să fie comunicat în termenul de 5 zile fapt ce nu s-a întâmplat acesta fiind comunicat abia la 17.07.2018 .

Raportat la soluţia instanţei de fond această hotărâre a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) (atât normele care reglementează regimul juridic al prescripţiei cât şi cele care reglementează conflictul de interese)

În ceea ce priveşte modul eronat de interpretare a argumentelor care au stat la baza respingerii excepţiei prescripţiei dreptului de a constata această stare a conflictului de interese invocată procedural prin întâmpinare, excepţie care o reiteram şi în faţa completului de recurs, reiterăm punctual următoarele:

- data emiterii dispoziţiei 73 care a generat calificarea faptei ca fiind conflict de interese este data de 05.05.2015 iar consemnarea faptei şi redactarea raportului atacat în cauză este data de 09.07.2018 fiind astfel depăşit termenul general de 3 ani (acesta fiind termenul general în care se prescrie antrenarea răspunderii pentru orice fapt sau act juridic civil şi administrativ astfel cum este prevăzut în art. 2517 din C. civ..), ori în acest context este lipsit de relevanţă că acest control al intimatei a fost declanşat în 26.05.2016 în contextul în care acesta nu a fost şi finalizat înăuntrul termenului mas sus indicat;

- totodată deşi la dezbaterea cauzei pe fond am invocat în apărare şi dispoziţiile articolului unic din cuprinsul Legii nr. 54/2019 care consfinţeşte încă o dată acest termen de 3 ani instanţa nu a avut de fel în vedere prevederile acestui act normativ care indica:,E Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ale persoanelor aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condiţiile depăşirii termenului general de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii lor, în conformitate cu art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, ori în atare situaţie chiar dacă prin actul atacat nu se aplică nici o sancţiune acesta în sine este un act vătămător pentru recurent care în măsura rămânerii acestuia definitiv ar putea sta la aplicarea unei eventuale sancţiuni pentru fapta imputată constatată care de altfel este inexistentă";

Cu privire la dispoziţia Primarului oraşului Vascau nr. 73/D5X)5.2015 prin care a fost nominalizată echipa de proiect a fost transmisă la O.L-Autoritatea pentru Turism în data de 15.06.2015 (exact instituţia care a solicitat emiterea ei pentru ca mai apoi să sesizeze ANI) precum şi Instituţiei Prefectului Bihor care nu au sesizat nici o neregularitate sau neconformitate cu privire la actul administrativ transmis, aspecte reliefate în faţa instanţei de fond în privinţa cărora aceasta nu a făcut nici un fel de vorbire deşi erau relevante în soluţionarea cauzei.

Mai mult, în mod nereal se consemnează constant în cuprinsul Raportului că doamna B. a încasat venituri în suma de 15.359 RON fără a se arăta un mod de calcul a acestor sume ori dintr-un simplu calcul matematic a diferenţei de cât ar fi încasat dacă nu era această dispoziţie şi cât a încasat ca urmare a emiterii dispoziţiei şi a exercitării activităţii diferenţa este una modică de 5.063 RON şi nicidecum de 15.859 RON cum greşit este menţionat în Raport (aspect confirmat de răspunsul adresa Oraş Vascau depus în dosarul de fond asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat de fel ci dimpotrivă a reţinut ca fiind corectă suma de 15.859 RON şi nu suma reală rezultată din probaţiunea ce s-a administrat în dosar).

În concluzie, nu am avut nici un interes direct sau indirect în emiterea dispoziţiei, interesul direct fiind al oraşului VASCAU şi se impunea pentru implementarea proiectului nesesizând nici o instituţie din cele cărora s-a transmis aceasta dispoziţie iar banii încasaţi nu reprezintă folos material de remunerare a muncii prestate.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/09.07.2018 întocmit de ANI, în temeiul prevederilor art. 8, art. 9, art. 10 lit. b), e) şi f), art. 11 şi Secţiunea a 3-a din Capitolul I al Titlului II din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, ca urmare a sesizării nr. 42457/27.04.2016 formulate de MDAP - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR, înregistrate la ANI sub nr. x/11.05.2016, s-a dispus comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate şi Instituţiei Prefectului Judeţului Bihor, pentru informare şi luarea măsurilor legale ce se impun, după rămânerea definitivă a acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 176/2010.

În cuprinsul raportului, inspectorul de integritate, în urma analizării informaţiilor primite de la Primăria Oraşului Vaşcău, Serviciul Fiscal Orăşenesc Beiuş, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, DGRFP Cluj Napoca şi de la persoana evaluată, a formulat următoarea concluzie: în urma evaluării efectuate în lucrarea nr. 22512/S/II/27.05.2016, privind pe A., primar pentru mandatele 2012-2016 şi 2016-2020 al oraşului Vaşcău, judeţul Bihor, au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul conflictelor de interese, respectiv a prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, întrucât în exercitarea mandatului 2012-2016 de primar, a emis o dispoziţie (privind numirea soţiei sale în funcţia de manager de proiect în cadrul unui proiect implementat de Primăria Vaşcău), care a produs un folos material pentru soţia sa (în baza acestei dispoziţii, B., soţia persoanei evaluate, a încasat venituri în sumă de 15.859 RON).

În motivarea actului administrativ contestat, inspectorul de integritate a arătat că reclamantul a exercitat (în perioada 02.06.2012 - 15.06.2016) mandatul 2012 - 2016 şi exercită (începând cu data de 16.06.2016) mandatul 2016 - 2020 de primar al oraşului Vaşcău, judeţul Bihor.

La data de 05.05.2015, în calitate de primar pentru mandatul 2012 - 2016 a emis dispoziţia de numire nr. 73/05.05.2015 prin care B., soţia sa, a fost numită în funcţia de manager de proiect în cadrul proiectului cod SMIS 44304:

"Crearea şi Dotarea Centrului Naţional de Informare şi Promovare Turistică Vaşcău" implementat de Primăria Vaşcău. Din exercitarea funcţiei de manager de proiect, soţia reclamantului a obţinut venituri în sumă totală de 15.859 RON.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului ANI de a dispune sau a constata şi a încadra aceasta situaţie ca fiind conflict de interese, pe considerentul că de la data emiterii dispoziţiei - 05.05.2015 şi până la consemnarea faptei şi redactarea raportului atacat - 09.07.2018 au trecut mai mult de 3 ani, instanţa de fond a apreciat această excepţie ca fiind neîntemeiată.

Instanţa de fond a reţinut că situaţia de conflict de interese a fost generată prin emiterea dispoziţiei nr. 73 din data de 05.05.2015, iar activitatea de evaluare s-a declanşat la data de 27.05.2016, deci în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 176/2010.

Potrivit normei juridice prevăzute la art. 11 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, Agenţia Naţională de Integritate are la dispoziţie un interval de timp egal cu durata funcţiei publice, la care se adaugă încă 3 ani de la momentul încetării funcţiei, în care aceasta poate efectua activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente' în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese.

Art. 1 din Legea nr. 176/2010 stabileşte sfera de aplicabilitate a legii, indicând categoriile de persoane cărora li se aplică, ori fiecare dintre acele categorii are o lege specială care îi reglementează drepturile, obligaţiile, interdicţiile şi răspunderea atrasă în cazul îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor care îi revin.

În cauza de faţă, activitatea de evaluare a fost declanşată la data de 27.05.20f6 fiind respectate astfel dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare.

Sancţiunile prevăzute de art. 25 şi, respectiv art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, intervin după rămânerea definitivă a raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, şi se aplică, conform art. 26 alin. (1) lit. i).) din acelaşi act normativ de autoritatea competentă.

Conflictul de interese este definit de art. 70 din Legea 161/2003 ca fiind situaţia în care persoana ce exercită o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi a altor acte normative.

De asemenea, art. 76 alin. (1) al Legii 161/2003 stipulează că:

"Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I".

Existenţa unui conflict de interese este condiţionată de întrunirea cumulativă a trei elemente: deţinerea unei funcţii publice, emiterea - în exercitarea acestei funcţii a unor dispoziţii şi obţinerea de către soţul său a unui folos material în urma respectivelor decizii,.

În cauză, recurentul exercita funcţia publică de Primar al oraşului Vaşcău, judeţul Bihor, în exercitarea aceste funcţii a emis o dispoziţie de numire (73/05.05.2015) referitoare la soţia sa B., iar în urma acestei dispoziţii emise de primar, soţia recurentului a fost numită în funcţia de manager de proiect în cadrul proiectului cod SMIS 44304 "Crearea şi dotarea Centrului. Naţional de Informare şi Promovare Turistică - Vaşcău" implementat de Primăria Vaşcău.

Din exercitarea funcţiei de manager de proiect, soţia recurentului a obţinut venituri, aspect din care rezultă folosul material şi interesul personal de natură patrimonială avut în vedere de către primar la numirea acesteia în funcţia menţionată.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că emiterea Dispoziţiei în cauză reprezintă o manifestare de voinţă săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice, în sensul că soţia recurentului a obţinut venituri de la Primăria oraşului Vaşcău, acesta aflându-se în situaţia în care, datorită interesului personal de natură patrimonială, nu şi-a îndeplinit atribuţiile ce îi revin în calitate de ales local, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării funcţiei sale publice.

Conform dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 215/2001:

"Primarul poate delega atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului, secretarului unităţii administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcţionale sau personalului din aparatul de specialitate, precum şi conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, în funcţie de competenţele ce le revin în domeniile respective."

Înalta Curte constată că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut faptul că recurentul avea posibilitatea de a evita generarea unui conflict de interese prin delegarea atribuţiilor sale referitoare la semnarea dispoziţiilor către o altă persoană din cele enumerate.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 75/CA/2019-PI din 15 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2021.