National security refusal of long-term residence upheld on classified intelligence

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, contestaţie împotriva Deciziei nr. 145066 din data de 31.10.2019, prin care i s-a respins solicitarea de acordare a dreptului de şedere permanentă pe teritoriul României.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 891 din 28 septembrie 2020, a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţiune din cadrul Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea este insuficient motivată şi nu răspunde în niciun fel argumentelor şi probatoriului administrat (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Hotărârea atacată nu prezintă niciunul dintre aceste caractere, motivarea fiind în fapt o "constatare", fără a prezenta niciun argument de natură logică sau juridică. Consideră că modalitatea în care a ales să "motiveze" hotărârea judecătorul de fond nu-i respectă drepturile procesuale privind dreptul la un proces echitabil.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

De asemenea, recurentul susţine că hotărârea încalcă norme de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Recurentul precizează că a depus în cadrul Direcţiei Migraţie toate documentele necesare solicitate de lege, încă organele din cadrul IGPI nu motivează care sunt acele indicii temeinice din care ar rezulta implicarea sa în acte de terorism, iar în cazierul judiciar apare că nu este înscris, în sensul săvârşirii unor infracţiuni, respectiv nu s-a pus în mişcare faţă de el acţiunea penală.

Pe cale de consecinţă arată că nu se poate reţine o astfel de concluzie privind existenţa unor indicii temeinice privind săvârşirea actelor de terorism, cât timp nu s-a dispus începerea acţiunii penale în niciun dosar penal.

Analizând dispoziţiile art. 3 lit. i) şi 1) din Legea 51/1991, invocate prin decizia atacată, rezultă faptul că reprezintă "ameninţări la adresa securităţii naţionale actele teroriste, precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de asemenea fapte".

Pe de altă parte, conform art. 71 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002 se acordă dreptul de şedere permanentă străinului care "nu prezintă pericol pentru securitatea naţională".

Coroborând dispoziţiile legale menţionate, rezultă că pericolul pentru securitatea naţională trebuie să fie unul concret, nu existenţa unor "indicii" care nu îşi găsesc suport probator.

Recurentul mai arată că în condiţiile în care ar fi reprezentat o ameninţare pentru securitatea naţională prin desfăşurarea unor acte de terorism, iar cei din cadrul IGPI - Direcţia Migraţie ar fi avut indicii temeinice privind aceste activităţi, cu siguranţă organele de cercetare penală ar fi acţionat în mod prompt în vederea înlăturării oricărui pericol.

Se mai subliniază faptul că a făcut investiţii de milioane de euro în perioada în care a stat în România, care profita statului şi cetăţenilor săi, însă nu le poate continua dacă nu are garanţia că şi statul român îi acordă minimul sprijin şi credibilitate în stabilirea definitivă pe teritoriul României mai ales după ce şi-a dovedit nevinovăţia în acuzaţiile imputate.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară, precum şi decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 145066/31.10.2019, Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie a respins cererea reclamantului pentru acordarea dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României, în temeiul art. 71 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

La pronunţarea acestei decizii s-a reţinut că:

"se deţin indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că aţi fost/sunteţi implicat în activităţi contrare securităţii naţionale, acte şi fapte care constituie ameninţări la adresa acesteia, conform art. 3 lit. i) şi l) din Legea nr. 51/1991, în sensul că aţi iniţia şi sprijinit activităţi la căror scop îl constituie săvârşirea de acte teroriste ".

Astfel, cetăţeanului străin i-a fost refuzată solicitarea de acordare a dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României.

La baza măsurii contestate au stat informaţiile transmise de Serviciul Român de Informaţii prin adresa nr. x/01.07.2019 (document secret de stat, nivelul de clasificare strict secret), din care rezultă că cetăţeanul străin prezintă pericol pentru securitatea naţională a României.

Înalta Curte constată că în mod temeinic şi legal a reţinut instanţa de fond faptul că, din analizarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei a reieşit că "[...] reclamantul a săvârşit activităţi care reprezintă un pericol pentru securitatea naţională, legea neprevăzând în cadrul procedurii de acordare a dreptului de şedere ca activităţile desfăşurate să întrunească elementele constitutive ale unei infracţiuni".

Existenţa unui pericol pentru securitatea naţională poate fi de natură să împiedice acordarea dreptului de şedere pe termen lung, chiar dacă nu împiedică acordarea dreptului de şedere temporară. Gradul de pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională se apreciază de organele competente în domeniu, care au la îndemână mai multe măsuri ce pot fi dispuse faţă de un cetăţean străin. Astfel, pentru motive ce ţin de ordinea publică şi securitatea naţională, prevederile legale oferă posibilitatea de a dispune împotriva unui străin de la refuzul acordării vizei de intrare, nepermiterea intrării, acordarea deciziei de returnare, instituirea interdicţiei de intrare în ţară, refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung până la declararea ca indezirabil a acestuia, toate în funcţie de gradul de pericol social pentru ordinea publică sau securitatea naţională pe care un străin îl prezintă.

Faptul că cetăţeanul străin este beneficiarul unui drept de şedere temporară este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru obţinerea dreptului de şedere pe termen lung. Statul este liber să decidă în conformitate cu legea şi pe cale administrativă cu privire la şederea unui străin pe teritoriul său. Acesta este un atribut ce decurge din principiul suveranităţii, principiu consfinţit de art. 1 alin. (1) din Constituţia României şi care constituie fundamentul actualei ordini juridice internaţionale.

Noţiunea de securitate naţională reprezintă starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie.

Refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung nu are niciun efect în ceea ce priveşte dreptul de şedere temporară, aşa cum este prevăzut de art. 74 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002 potrivit căruia "Refuzul acordării dreptului de şedere pe termen lung nu produce efecte juridice asupra dreptului de şedere al titularului cererii".

Înalta Curte are în vedere faptul că O.U.G. nr. 194/2002 garantează reclamantului, prin apărător, în cazul în care sunt invocate motive ce ţin de securitatea naţională, acces la informaţiile clasificate, sub rezerva întrunirii unor condiţii procedurale, acestea constituind, o garanţie suficientă pentru a nu fi afectat principiul dreptului la apărare şi la un proces echitabil. Controlul jurisdicţional asupra refuzului acordării dreptului de şedere pe termen lung permite verificarea legalităţii şi temeiniciei motivelor invocate în luarea acestei măsuri.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 891 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2021.