Prescription of disciplinary sanction power for special-status public servants under the one-year limitation period

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Justiţiei, anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 3022/c/30.07.2018 de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004, anularea referatului comisiei de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei, cu nr. x/20.08.2018 şi radierea sancţiunii aplicate şi efectuarea operaţiunilor corespunzătoare în dosarul profesional.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 45/2019 din 19 aprilie 2019, a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Justiţiei şi a dispus anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3022/C/30.07.2018.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentinţa este nelegală, instanţa de fond, ignorând dispoziţiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special şi art. 109 din Legea nr. 188/1999, a pronunţat o hotărâre cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe.

În raport de textul art. 109 din. Legea nr. 188/2000, competenţa de soluţionare a prezentei cauze având ca obiect un raport de serviciu al unui funcţionar public cu statut special revenea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bacău şi nicidecum Curţii de Apel Bacău.

În ceea ce priveşte intervenţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea disciplinară, prin Nota de constatare nr. x/02.05.2018 a fost reţinută abaterea disciplinară prevăzută la art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, însă vizând acţiuni săvârşite în perioada 2015-2017.

Conform dispoziţiilor art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 "Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 90 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei."

După cum se poate observa, aplicarea sancţiunii disciplinare are în vedere respectarea a 2 momente:

a) 90 zile de la data sesizării faptei, respectiv de la data de 03.05.2018;

b) 1 an de la data comiterii faptelor, respectiv 2015-2017.

În opinia recurentului, termenul de 90 zile a fost pe deplin respectat având în vedere că actul administrativ de sancţionare a fost emis în data de 30.07.2018. Al doilea termen, respectiv cel de 1 an se raportează la data comiterii faptelor, respectiv 2015-2017 ceea ce parţial se verifică, aşa încât OMJ nr. 3022/C/30.07.2018 nu este afectat de vicii de legalitate.

Cu privire la nelegalitatea OMJ nr. 3022/C/30. O7.2O18 reţinută de instanţa de fond ca urmare a încălcării caracterului obligatoriu al Deciziei definitive a Curţii Constituţionale a României nr. 803/2015, prin decizia invocată a fost declarat neconstituţional art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/3004 care dispune "Modul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei" şi nu procedura ca atare.

Declararea neconstituţionalităţii art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 nu are efectul înlăturării răspunderii disciplinare a funcţionarilor publici cu statut special atâta timp cât faptele ce constituie abateri disciplinare, sancţiunile disciplinare, procedura de aplicare a sancţiunilor, modalitatea de constituire a comisiilor de disciplină sunt reglementate expres la nivel de lege, aceste dispoziţii neputând fi golite de substanţă. Instanţa de fond a omis a observa că OMJ nr. 18607C/2018 şi OMJ nr. 1601/C/2013 privind constituirea comisiilor de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Justiţiei au fost emise tocmai în considerarea Deciziei nr. 891/20l5 a Curţii Constituţionale şi în temeiul art. 74 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 fiind reglementate numai aspecte ce ţin de componenţă si enumerate limitativ activităţile aferente acesteia.

În opinia recurentului, declararea neconstituţională a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 şi nereglementarea prin lege organică a aspectelor enunţate în paragraful 16 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 803/2015 nu creează un vid legislativ de natură să blocheze angajarea răspunderii disciplinare şi să lipsească de efecte procedurile de cercetare prealabile realizate.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară, precum şi decizii pronunţate de Curtea Constituţională.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta A. are calitatea de comisar şef de penitenciare, director al Penitenciarului - Spital Târgu Ocna din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Prin Ordinul nr. 3022/C din 30.07.2018, pârâtul a aplicat reclamantei sancţiunea disciplinară " mustrare scrisă" prevăzută de dispoziţiile art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004 pentru săvârşirea abaterilor disciplinare neglijenţă şi superficialitate manifestate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a dispoziţiilor legale sau a celor primite de la şefii ierarhici ori de la autorităţile anume abilitate de lege, reglementate de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004.

Emiterea Ordinului a avut la bază nota de informare nr. x/23.07.2018 a preşedintelui Comisiei de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei, Referatul privind rezultatul activităţii de cercetare nr. x/20.08.2018 al Comisiei de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei, precum şi Nota de constatare nr. x/2.05.2018.

Prin Nota de constatare nr. x/2.05.2018 emisă de către Direcţia Inspecţie Penitenciară încheiată cu ocazia controlului tematic efectuat conform Deciziei nr. 342/31.01.2018 s-au dispus măsuri privind sesizarea comisiei de disciplină împotriva reclamantei pentru neglijenţă şi superficialitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu conform art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, deoarece în perioada 2015-2017 a încheiat contracte de prestări servicii medicale (contractele nr. x/15.12.2015, nr. y/31.12.2015 şi nr. 16791/31.01.2017) cu un medic în specialitatea boli infecţioase, fără a fi necesar şi oportun şi fără ca în statul de organizare al Penitenciarului Spital Târgu Ocna să existe secţie/compartiment/cabinet de boli infecţioase.

S-a mai arătat că în anul 2017 a încheiat cu CASA OPSNAJ contract de furnizare servicii medicale pentru cabinetul de Boli infecţioase, care a fost avizat de Ministerul Sănătăţii cu toate că această structură nu era aprobată prin Ordin al Ministrului Justiţiei contrar dispoziţiilor art. 172 alin. (7) din Legea nr. 95/2006.

Prin adresa nr. x/3.05.2018 comisarul şef de penitenciare a sesizat Comisia de disciplină din cadrul Ministerului Justiţiei.

Prin Referatul privind rezultatul activităţii de cercetare nr. MJ 39725/2018/4.05.2018, Comisia de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei a propus pentru reclamantă sancţiunea disciplinară "mustrare scrisă".

Prin Nota de informare nr. x/23.07.2018 preşedintele Comisiei de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei a înaintat Ministrului Justiţiei propunerea de sancţionare disciplinară a reclamantei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta este neîntemeiat şi nu poate fi primit.

Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici cu statut special din cadrul administraţiei penitenciare sunt reglementate prin lege specială, respectiv Legea nr. 293/2004. În cuprinsul acestei legii, la art. 53 alin. (1) şi (2) este prevăzut, pe de-o parte, dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu, iar pe de altă parte, posibilitatea de a modifica raporturile de serviciu numai în cazurile si" în condiţiile reglementate de aceasta lege.

Obiectul litigiului îl reprezintă anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 3022/c/30.07.2018 de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004, anularea referatului comisiei de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei, cu nr. x/20.08.2018 şi radierea sancţiunii aplicate şi efectuarea operaţiunilor corespunzătoare în dosarul profesional.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul nu a invocat necompetenţa instanţei de fond, astfel că aceasta nu mai poate fi invocată în faţa instanţei de recurs, având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a aplica sancţiuni disciplinare, Înalta Curte constată că actul de sesizare se refera la fapte pretinse ca abateri disciplinare din anul 2015, 2016, ianuarie 2017, pentru care a interveni prescripţia dreptului de a propune şi aplica o sancţiune disciplinară.

Potrivit art. 71 alin. (4) din Legea 293 din 2004: "Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 90 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei".

Înalta Curte, având în vedere data comiterii faptelor imputate reclamantei, astfel cum au fost descrise şi reţinute prin Nota de constatare nr. x/2.05.2018, apreciază că instanţa de fond în mod corect a constatat ca fiind întemeiată apărarea cu privire la intervenirea prescripţiei aplicării sancţiunii, deoarece de la data săvârşirii prezumtivelor fapte şi până la data aplicării sancţiunii a trecut mai mult de un an.

De altfel, în cuprinsul Notei de constatare nr. x/2.05.2018 s-a arătat pentru fiecare dintre aspectele verificate şi confirmate că nu mai poate fi angajată răspunderea disciplinară, termenul de decădere de un an fiind depăşit.

În raport cu cel reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 45/2019 din 19 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2021.